DECIZIA nr. 841 din 14 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Asociația farmaciilor cu depozite farmaceutice mici și mijlocii în Dosarul nr. 2.195/2/2016 al Curții de Apel București – Secția VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.088D/2016.  … 2.La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege supuse analizei de constituționalitate au un conținut clar și predictibil, constituind o normă cu caracter special în raport cu dispozițiile art. 699 pct. 17 din Legea nr. 95/2006.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 2.624 din 16 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.195/2/1016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Asociația farmaciilor cu depozite farmaceutice mici și mijlocii, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ în care a solicitat anularea Ordinului ministrului sănătății nr. 131/2016 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea unităților de distribuție angro de medicamente de uz uman, certificarea de bună practică de distribuție și înregistrarea brokerilor de medicamente de uz uman. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 sunt neconstituționale, întrucât au ca obiect de reglementare modalitatea de desfășurare a activității de vânzare angro de către entitățile ce pot vinde medicamente către populație, obiect ce excedează sfera de reglementare a legii amintite. În acest sens arată că legea de aprobare a unei ordonanțe de urgență trebuie să preia în mod imperativ numai domeniul de reglementare al ordonanței de urgență pe care o aprobă și invocă în sprijinul acestei susțineri cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015. Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014 a vizat transpunerea unei suite de directive europene în dreptul intern, iar art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 a amendat Legea nr. 95/2006 cu un text ce viza o instituție aflată în afara sferei transpunerii de directive. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5),art. 74 alin. (3) și art. 115 alin. (7) din Constituție.  … 6.Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate încalcă imperativele de claritate și previzibilitate a legii, întrucât au un conținut contrar dispozițiilor art. 699 pct. 17 din Legea nr. 95/2006. Astfel, potrivit acestor din urmă dispoziții de lege, distribuția angro a medicamentelor reprezintă „totalitatea activităților de procurare, deținere, livrare sau export de medicamente, cu excepția activității de eliberare a acestora către public (distribuția en detail); asemenea activități sunt efectuate de fabricanți ori depozitele lor, importatori și alți distribuitori angro sau de farmaciști ori alte persoane autorizate să furnizeze medicamente către public în România“, însă art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că „Persoanele juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație nu pot, conform legislației naționale, să desfășoare și activitate de distribuție angro de medicamente“. În acest fel, dispozițiile art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 contrazic cele afirmate prin art. 699 pct. 17 din aceeași lege. … 7.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens arată că nu există o contradicție între dispozițiile art. 699 pct. 17 și art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cel din urmă text având caracterul unei norme speciale în raport cu primul și aplicându-se doar persoanelor juridice autorizate să elibereze medicamente către populație. De asemenea arată că nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, chiar dacă prin Legea nr. 132/2014 s-ar fi depășit domeniul supus reglementării, întrucât nu se aduce atingere principiului supremației Constituției și a legilor. Totodată, nu sunt înfrânte nici celelalte prevederi constituționale invocate de autorul excepției, deoarece proiectul de lege a fost transmis de Guvern Camerei competente să îl adopte prima, care și-a îndeplinit această obligație, iar Legea nr. 132/2014 cuprinde și ordonanțele ale căror efecte au încetat.  … 8.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că între dispozițiile art. 699 pct. 17 și cele ale art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu există o reală contradicție, întrucât primul text se referă la „farmaciști ori alte persoane autorizate să furnizeze medicamente către public în România“, în timp ce al doilea se referă la „persoanele juridice autorizate să elibereze medicamente către populație“. Cea de-a doua normă are un caracter special în raport cu prima și se aplică doar persoanelor juridice autorizate să elibereze medicamente către populație. Or, conviețuirea normelor generale cu cele speciale este permisă de Constituție. De asemenea consideră că o eventuală depășire a domeniului de reglementare prin legea de aprobare a unei ordonanțe de urgență față de obiectul de reglementare al acesteia din urmă nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, și ale art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 octombrie 2014, dispoziții potrivit cărora:– Art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006: „Persoanele juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație nu pot, conform legislației naționale, să desfășoare și activitate de distribuție angro de medicamente.“ …  … 13.Curtea constată că, prin dispozițiile art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014, au fost introduse art. 127^1, 127^2, 127^3, 127^4 și 127^5 în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 11 februarie 2014. Dispozițiile art. 127^1 au modificat dispozițiile art. 788 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în sensul că „Persoanele juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație nu pot, conform legislației naționale, să desfășoare și activitate de distribuție angro de medicamente.“ Anterior acestei modificări, dispozițiile art. 788 alin. (2) din Legea nr. 95/20016 prevăzuseră că, „Dacă persoanele autorizate să elibereze medicamentele către populație pot, conform legislației naționale, să se angajeze și în distribuție angro, aceste persoane trebuie să fie autorizate conform alin. (1).“ … 14.În urma republicării Legii nr. 95/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, dispozițiile art. 788 alin. (2) au primit o nouă numerotare, devenind art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.  … 15.În cadrul acțiunii în contencios administrativ în care a fost formulată prezenta excepție de neconstituționalitate, Asociația farmaciilor cu depozite farmaceutice mici și mijlocii a solicitat anularea parțială a Ordinului ministrului sănătății nr. 131/2016 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea unităților de distribuție angro de medicamente de uz uman, certificarea de bună practică de distribuție și înregistrarea brokerilor de medicamente de uz uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2016, respectiv a dispozițiilor art. 1 lit. b),art. 2 alin. (1) prima teză, art. 3 alin. (4),art. 4 alin. (1) și art. 16 din aceste norme. Curtea constată că ordinul mai sus amintit a fost emis pentru a reglementa aplicarea art. 800-803, art. 809 și 810, precum și art. 857 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare. … 16.În același timp, Curtea observă că dispozițiile art. 788 alin. (2), devenite ulterior cele ale art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, au fost suspendate. Astfel, dispozițiile art. III din Legea nr. 91/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2015, au prevăzut că „La data intrării în vigoare a prezentei legi, aplicarea dispozițiilor art. 788 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2016.“ Ulterior, termenul prevăzut la art. III din Legea nr. 91/2015 a fost prorogat până la data de 31 martie 2016, prin articolul unic din Ordonanța de urgență nr. 67/2015 privind prorogarea termenului prevăzut la art. III din Legea nr. 91/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 31 decembrie 2015, iar prin art. I din Legea nr. 67/2016 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2015 privind prorogarea termenului prevăzut la art. III din Legea nr. 91/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, termenul a fost prorogat până la data de 31 decembrie 2016.  … 17.Ulterior, prin articolul unic din Legea nr. 108/2017 pentru modificarea alin. (2) al art. 800 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 23 mai 2017, dispozițiile de lege criticate au fost modificate, îndepărtându-se soluția legislativă criticată de autorul excepției. Astfel, în prezent, art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că „Persoanele juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație pot să desfășoare și activitate de distribuție angro de medicamente, cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a legislației naționale în vigoare.“ În expunerea de motive a Legii nr. 108/2017 se arată că dispozițiile art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 „produc grave prejudicii investitorilor privați mici și mijlocii ce acționează în domeniul comerțului cu produse farmaceutice, fiind sistat dreptul de distribuție angro al persoanelor juridice autorizate să elibereze medicamente către populație în cadrul aceleiași societăți cu activitate de vânzare, cu consecința înființării de noi societăți de distribuție, pe lângă cea de vânzare directă. Perturbările serviciului public de distribuție cu medicamente conduc la afectarea interesului public, a pieței naționale, prin reducerea masivă a distribuitorilor mici și mijlocii, aceștia reprezentând o importantă categorie de actori ai pieței. Prin promovarea prezentului act normativ se reglementează cu privire la dreptul persoanelor juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație de a desfășura și activități de distribuție angro de medicamente, cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a legislației naționale în vigoare. Totodată, prezenta propunere legislativă urmărește armonizarea legislației naționale cu cea europeană, în speță Directiva 2001/83/CE completată cu Directiva 2012/26/CE. Mai mult, prin modificările propuse se urmărește aplicarea principiilor de legitimă concurență, prin cunoașterea exactă a nevoilor populației și reglarea pieței medicamentelor, atât sub aspectul varietății ofertei, adaptabilității acesteia, cât și în ceea ce privește prețul cel mai competitiv.“ … 18.Curtea observă că acțiunea în contencios administrativ în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a fost formulată la data de 30 martie 2016, iar Curtea Constituțională a fost sesizată cu această excepție prin Sentința civilă nr. 2.624 din 16 septembrie 2016, dată la care dispozițiile de lege criticate erau suspendate, nefiind însă modificate față de conținutul criticat de autorul excepției. De asemenea, Curtea constată că, ulterior, în intervalul dintre 1 ianuarie 2017 și data intrării în vigoare a Legii nr. 108/2017, art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 și-a produs efectele juridice, nemaifiind suspendat.  … 19.Prin urmare, Curtea arată că, deși dispozițiile art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu mai păstrează în prezent soluția legislativă criticată de autorul excepției, urmează să se pronunțe asupra conținutului textului de lege, întrucât acesta și-a produs, temporar, efectele juridice care au constituit temeiul invocării excepției de neconstituționalitate și, totodată, al formulării acțiunii în contencios administrativ în cadrul căreia a fost formulată această excepție.  … 20.Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă următoarele prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 74 alin. (3) și (5) referitoare la exercitarea inițiativei legislative de către Guvern și art. 115 alin. (7) privind aprobarea ordonanțelor de Guvern de către Parlament.  … 21.Examinând primul aspect de neconstituționalitate invocat de autorul excepției în raport cu dispozițiile art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014, Curtea constată că acesta se referă o pretinsă neconcordanță între conținutul reglementării acestui articol de lege și obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ordonanță aprobată prin Legea nr. 132/2014. Or, față de această critică, Curtea reține că, potrivit Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014, acest act normativ a avut ca prim obiectiv transpunerea în dreptul intern a unor directive ale Uniunii Europene, așa cum sunt Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere și Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de modificare a Directivei 2001/83/CE, în ceea ce privește farmacovigilența, precum și corectarea erorilor ori omisiunilor de transpunere ale Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane și ale Directivei 2011/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce privește prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanțul legal de aprovizionare. Alături de acest obiectiv, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014 a avut în vedere însă și alte modificări aduse Legii nr. 95/2006, impuse de anumite necesități legislative, din care, cu titlu de exemplu, amintim necesitatea adoptării în regim de urgență a cadrului organizatoric al sistemului de sănătate în acord cu modificările generate de procesul de descentralizare, astfel încât calitatea asistenței medicale și sănătatea publică să nu aibă de suferit, completarea cadrului organizatoric specific medicinei de urgență prin generarea unor responsabilități medicilor de familie, luând în considerare necesitatea stringentă de a acoperi cu personal competent zonele rurale rămase fără personal de specialitate ca urmare a închiderii unui număr de 67 de spitale și reducerea presiunii adresabilității în creștere exponențială pe unitățile de primiri urgențe și compartimentele de primiri urgențe, necesitatea de corelare a componentelor sistemului de urgență, urmărind creșterea operativității în acțiune și reducerea timpului de reacție în salvarea de vieți omenești și coordonarea acțiunilor și includerea acestora într-un sistem integrat care să asigure un grad de operativitate sporită în caz de cutremur, calamități naturale sau cataclisme, la care populația este tot mai expusă. Prin urmare, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014 a operat o modificare pe multiple planuri a Legii nr. 95/2006, astfel că nu se poate susține că a fost emisă doar pentru a transpune prevederile directivelor Uniunii Europene amintite, așa cum susține autorul excepției.  … 22.De altfel, Curtea observă că susținerile autorului excepției se referă, în realitate, la o reglementare care excedează obligațiilor pe care Directiva 2001/83/CE din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, cu modificările ulterioare, le instituie pentru distribuitorii angro de medicamente. Or, Curtea apreciază că despre o depășire a acestui domeniu de reglementare s-ar putea vorbi în măsura în care legiuitorul român, transpunând în dreptul intern norme ale unor directive ale Uniunii Europene, ar legifera în mod nepermis și contrar dispozițiilor acestora. În cazul de față însă, Curtea constată că prevederile Directivei 2001/83/CE lasă libertate legiuitorului național de a permite sau nu cumulul calității de distribuitor angro de medicamente cu cel de persoană autorizată sau abilitată să elibereze medicamente către populație. Astfel art. 77 alin. (2) din directiva amintită prevede că „în cazul în care persoanele autorizate sau abilitate să elibereze medicamente către populație pot, în conformitate cu dreptul intern, să desfășoare și activități de distribuție angro, aceste persoane trebuie să facă obiectul autorizării prevăzute la alineatul (1).“ Prin urmare, având a reglementa acest domeniu, în vederea transpunerii Directivei 2001/83/CE în dreptul intern, legiuitorul român a considerat, la momentul adoptării Legii nr. 132/2014, că aceasta reprezintă o soluție optimă pentru a asigura o bună distribuție a medicamentelor pe plan intern. Faptul că, ulterior, s-a demonstrat că această soluție legislativă a întâmpinat o serie de dificultăți practice în aplicare a invalidat considerentele de oportunitate ale acestei soluții, fără a atrage însă valențe neconstituționale.  … 23.Cât privește critica referitoare la caracterul neclar, imprevizibil al dispozițiilor de lege criticate, Curtea constată că autorul excepției compară aceste dispoziții de lege cu cele ale art. 699 pct. 17 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că distribuția angro a medicamentelor reprezintă „totalitatea activităților de procurare, deținere, livrare sau export de medicamente, cu excepția activității de eliberare a acestora către public (distribuția en detail); asemenea activități sunt efectuate de fabricanți ori depozitele lor, importatori și alți distribuitori angro sau de farmaciști ori alte persoane autorizate să furnizeze medicamente către public în România“. Din contră, dispozițiile de lege criticate prevăd că „persoanele juridice autorizate să elibereze medicamentele către populație nu pot, conform legislației naționale, să desfășoare și activitate de distribuție angro de medicamente“. Dispozițiile art. 699 pct. 17 din Legea nr. 95/2006 preiau definiția dată distribuției angro a medicamentelor de art. 1 pct. 18 din Directiva 2001/83/CE, care prevede că distribuția angro a medicamentelor este reprezentată de „toate activitățile de procurare, deținere, furnizare sau export de medicamente, cu excepția activității de eliberare a acestora către populație. Aceste activități se efectuează de către producători sau depozitarii acestora, importatori, alți distribuitori angro sau de către farmaciști și persoanele autorizate sau care au dreptul să elibereze medicamente către populația din statele membre în cauză.“ Această preluare a definiției date de Directiva 2001/83/CE era în acord cu reglementarea art. 788 alin. (2), devenit art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, înainte ca textul de lege să fi fost modificat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014, dobândind soluția legislativă criticată de autorul excepției. Astfel, anterior acestei modificări, art. 788 alin. (2)din Legea nr. 95/2006 prevedea că „Dacă persoanele autorizate să elibereze medicamentele către populație pot, conform legislației naționale, să se angajeze și în distribuție angro, aceste persoane trebuie să fie autorizate conform alin. (1).“ Odată modificat prin art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 însă, art. 788 alin. (2)din Legea nr. 95/2006 a prevăzut o reglementare contradictorie față de dispozițiile art. 699 pct. 17 din aceeași lege, care nu a fost modificat la rândul său, pentru a corespunde noii concepții legislative. Curtea apreciază însă că aceste aspecte pun în evidență o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate. Așa cum a statuat în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze conformitatea textelor de lege cu prevederile Constituției, iar nu conformitatea dintre diferitele texte aparținând unui act normativ. În acest sens este și Decizia nr. 660 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 26 ianuarie 1998. … 24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația farmaciilor cu depozite farmaceutice mici și mijlocii în Dosarul nr. 2.195/2/2016 al Curții de Apel București – Secția VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 800 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. I pct. 45 din Legea nr. 132/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește