DECIZIA nr. 840 din 9 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, introduse prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de contestatoarea Societatea Tender – S.A. din Timișoara, prin administrator special Ciucă Sorin și administrator judiciar Alfa Quantum Consulting S.P.R.L. din Timișoara, în Dosarul nr. 30.301/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 618D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 306 din 11 mai 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.301/325/2018 (astfel cum a fost modificată prin Încheierea civilă din 29 martie 2019, prin care a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale privind obiectul excepției de neconstituționalitate), Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, introduse prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, și, în subsidiar, declararea neconstituționalității art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, introdus prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, în măsura în care s-ar interpreta că acesta ar viza și procedurile de insolvență deschise anterior Ordonanței Guvernului nr. 30/2017 sau ar putea viza bunuri asupra cărora au fost constituite anterior drepturi de preferință pentru garantarea unor creanțe anterioare deschiderii procedurii, bunuri necesare reorganizării, și/sau contul unic de insolvență. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatoarea Societatea Tender – S.A. din Timișoara, prin administrator special Ciucă Sorin și administrator judiciar Alfa Quantum Consulting S.P.R.L. din Timișoara. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin prevederile art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, introduse prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, a fost modificată în mod esențial o lege organică, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, context în care Guvernul a intervenit într-un domeniu în care nu avea abilitarea necesară. Din analiza preambulului Ordonanței Guvernului nr. 30/2017, autoarea excepției consideră că nu reies cu claritate, într-o manieră cuantificabilă, elementele de fapt ale situației extraordinare, urgente, care a impus emiterea acestei ordonanțe. De asemenea, învederează că textul de lege contestat este lipsit de claritatea, precizia și previzibilitatea necesare, fiind în conflict cu alte prevederi din Legea nr. 85/2014, prin lipsa unor corelări legislative, context în care se ajunge în situația ca acesta să fie aplicat inclusiv procedurilor în curs de derulare, respectiv să existe o procedură paralelă de executare individuală, de natură a deturna scopul inițial al procedurilor de insolvență, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. Apreciază că astfel se creează o breșă majoră în legătură cu caracterul concursual al procedurii insolvenței, admițându-se posibilitatea golirii patrimoniului debitorului insolvent pe calea unor proceduri individuale de executare și fără șansă de redresare. Or, atât creditorii, cât și debitorii trebuie să aibă reprezentarea clară a consecințelor neplății unei creanțe curente, fără afectarea substanței drepturilor altor creditori. În aceste condiții, este afectat și principiul securității juridice, creându-se, astfel, un cadru diferențiat de recuperare a creanțelor bugetare, pe de o parte, indiferent că este vorba de o creanță anterioară deschiderii procedurii sau o creanță acumulată după deschiderea procedurii, și a creanțelor nebugetare, pe de altă parte, în dezacord cu caracterul concursual și unitar al procedurii insolvenței. … 6.Așa fiind, susține că reglementarea criticată creează un tratament diferențiat nejustificat în mod obiectiv și rațional între creditorii bugetari cu creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, care nu sunt obligați nici măcar să își declare creanțele în tabelul preliminar de creanțe al debitorului, și ceilalți creditori, fie cu creanțe născute după deschiderea procedurii, fie cu creanțe anterioare, creându-se în favoarea celor dintâi premisa demarării unor executări individuale (ceea ce, suplimentar, în funcție de interpretarea textului, poate afecta și eventuale drepturi de preferință ale creditorilor anteriori și, astfel, dreptul de proprietate al acestora garantat constituțional inclusiv în privința unei „creanțe“). În consecință, sunt afectate mecanismul concurențial prin prisma libertății economice, dreptul de proprietate și principiul egalității de tratament în procedura insolvenței, prin care, la nivelul dreptului Uniunii Europene, se urmărește crearea unui cadru normativ care să acorde o a doua șansă societăților viabile aflate în dificultate. În acest context, se menționează Recomandarea Comisiei Europene privind restructurarea și a doua șansă, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia procedurilor de insolvență transfrontaliere, susținându-se că acestea ar putea avea înrâurire și în cazurile naționale. … 7.Susține, de asemenea, că Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 este contrară art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece nu prevede dispoziții tranzitorii cu privire la aplicarea sa, iar instanțele de judecată interpretează că aceasta se aplică și procedurilor de insolvență care erau deja deschise anterior apariției ordonanței precitate, context în care se menționează jurisprudența instanței de contencios constituțional considerată a fi relevantă în speța de față, respectiv Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013. … 8.În final, susține că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care s-ar interpreta că acestea ar viza și procedurile de insolvență deschise anterior Ordonanței Guvernului nr. 30/2017 sau ar putea viza bunuri asupra cărora au fost constituite anterior drepturi de preferință pentru garantarea unor creanțe anterioare deschiderii procedurii, bunuri necesare reorganizării, și/sau contul unic de insolvență. … 9.Judecătoria Timișoara – Secția I civilă apreciază că prevederile art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, introduse prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, nu încalcă normele din Legea fundamentală invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, introduse prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017, potrivit cărora:(1)Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 266^1 datorate de debitorii declarați insolvenți se realizează potrivit dispozițiilor prezentului cod.(2)Prin excepție de la prevederile art. 220 alin. (8), în cazul debitorului care datorează sume de natura celor prevăzute la art. 266^1 și pentru care s-a dispus atragerea răspunderii potrivit prevederilor legislației privind insolvența, coordonarea executării silite revine organului de executare silită cazuri speciale în a cărui rază teritorială își are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.Curtea reține că prevederile art. 220 alin. (8) și cele ale art. 266^1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, la care fac trimitere reglementările criticate, au următorul cuprins:– Art. 220 alin. (8): „Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit prevederilor legislației privind insolvența, revine organului de executare silită competent potrivit art. 30 în a cărui rază teritorială își are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent.“; … – Art. 266^1:(1)Prezentul capitol se aplică pentru executarea silită a tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, astfel:a)sumele reprezentând repararea prejudiciului material; … b)amenzi; … c)cheltuieli judiciare; … d)sume confiscate. … (2)Prin cazuri speciale de executare în sensul prezentului capitol se înțelege cazurile date în competența organului de executare prevăzut la art. 220 alin. (2^1) lit. a). …  … 14.În susținerea neconstituționalității reglementării criticate se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii și cea privind principiul securității raporturilor juridice, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 115 alin. (6) privind adoptarea ordonanțelor de urgență și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) privind economia și libertatea comerțului. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 privind dreptul de proprietate din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție. Totodată, se invocă nerespectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, prin care s-a constatat neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză, în acest sens fiind Decizia nr. 90 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 26 mai 2021, Decizia nr. 306 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 5 iulie 2021, și Decizia nr. 614 din 30 septembrie 2021, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiate, criticile formulate. … 16.Astfel, prin jurisprudența precitată, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate, în esență, Curtea a constatat că prevederile criticate nu sunt contrare art. 115 din Constituție, întrucât sunt adoptate în baza unei legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe, nefiind necesară obligația Guvernului de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Problematica reglementată ce face obiectul criticii de neconstituționalitate se circumscrie domeniului prevăzut prin art. 1 pct. I.9 din Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 6 iulie 2017, în ceea ce privește posibilitatea modificării și completării Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aspectele legiferate fiind de domeniul legii ordinare. … 17.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate din perspectiva încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că principiul neretroactivității legii semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum). Or, reglementarea criticată stabilește normele procedurale aplicabile executării silite începute cu privire la creanțele bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești în materie penală, norme aplicabile de la data intrării în vigoare a legii noi, astfel încât nu se poate susține că aceasta ar avea caracter retroactiv. Mai mult, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Prin urmare, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție. … 18.De asemenea, Curtea a observat că prevederile criticate sunt clare și nu afectează nici principiul securității raporturilor juridice. Acestea dau prevalență apărării interesului public întro situație specială, respectiv punerea în executare a tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală provenite din săvârșirea de infracțiuni, astfel: a) sumele reprezentând repararea prejudiciului material; b) amenzi; c) cheltuieli judiciare; d) sume confiscate. Mai mult decât atât, ele au drept scop evitarea sustragerii de la plată a acestor sume de bani, ca urmare a unor posibile acțiuni dolosive întreprinse în desfășurarea procedurii insolvenței. Astfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme cu scopul de a face mai eficientă executarea și pentru ai imprima un ritm mai accelerat. Adoptarea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare își găsește fundamentul constituțional în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naționale în activitatea financiară. Acest temei constituțional justifică un drept special, de preferință în favoarea statului, în ceea ce privește efortul de încasare a creanțelor bugetare și de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin Constituție. … 19.Totodată, în ceea ce privește unele aspecte care țin de executarea silită a creanțelor fiscale sau bugetare, în jurisprudența sa Curtea a reținut că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, și, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în fața legilor prevăzut de art. 16 din Constituție. Curtea a stabilit că dreptul fiscal și procedura fiscală fac parte din dreptul public, ceea ce înseamnă că subiectele unor asemenea raporturi nu pot fi egale în drepturi și obligații, întrucât unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, și anume organul fiscal, are o poziție dominantă, fiind înzestrat cu exercițiul puterii de stat. Aceste considerente sunt valabile și în ceea ce privește susținerile din speță ale autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că prin normele criticate se creează premisele unui tratament preferențial în favoarea recuperării creanțelor bugetare. … 20.Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, Curtea a subliniat că art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. În temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel încât nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. … 21.Curtea a învederat faptul că și jurisprudența Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunțată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). Prin urmare, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor de recuperare a creanțelor bugetare și de stabilire a procedurilor insolvenței și cărora se circumscriu și prevederile criticate în prezenta cauză. … 22.În aceste condiții, Curtea a constatat că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 44 alin. (2) și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție și nici a normelor convenționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. Cât privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, având în vedere că dispozițiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de contestatoarea Societatea Tender – S.A. din Timișoara, prin administrator special Ciucă Sorin și administrator judiciar Alfa Quantum Consulting S.P.R.L. din Timișoara, în Dosarul nr. 30.301/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, introduse prin art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește