DECIZIA nr. 840 din 17 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 7 aprilie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 368 16/06/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 11
ART. 10REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 11REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 11
ART. 12REFERIRE LALEGE 212 25/07/2018
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 12 14/01/2020
ART. 13REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 834 14/12/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1224 20/09/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 973 06/07/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 17REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 39 27/01/2005
ART. 21REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 955 06/07/2010
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1161 17/09/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 123 16/02/2006
ART. 22REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 40 22/02/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și (3) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Genel Internațional – S.R.L. din comuna Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 1.435/85/2016* al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 388D/2018.

2.La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unora dintre prevederile legale criticate prin Decizia nr. 368 din 16 iunie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 1 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.435/85/2016*, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Societatea Genel Internațional – S.R.L. din comuna Rebra, județul Bistrița-Năsăud, într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale sunt neconstituționale, întrucât prevăd termene în interiorul cărora se poate exercita acțiunea în justiție, astfel că, după depășirea acestora, actele administrative ilegale nu mai pot fi anulate, îngrădindu-se astfel posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, contrar art. 21 din Constituție.6.Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale în condițiile în care dispozițiile constituționale nu interzic instituirea printr-o lege a unei proceduri administrative prealabile, fără caracter jurisdicțional, prin procedura recursului grațios sau ierarhic. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justiție presupunând posibilitatea celor interesați să utilizeze aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite prin lege.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulat îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) și (3) și ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Din examinarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) partea introductivă și alin. (3) teza finală și ale art. 11 alin. (1) partea introductivă și alin. (2) teza a doua prin raportare la sintagma „data luării la cunoștință“ din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, care au următoarea formulare:– Art. 7 alin. (1) și (3):(1)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. […](3)Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).“– Art. 11 alin. (1) și (2):(1)Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: […](2)Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data […], data luării la cunoștință, […], după caz.“11.Alin. (1) al art. 11 din lege, la care face referire art. 11 alin. (2), prevede că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce la instanța competentă într-un termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii, data expirării termenului legal de soluționare a cererii sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, după caz.12.Curtea constată că prevederile art. 7 alin. (1) și (3) și ale art. 11 alin. (1) au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în redactarea anterioară acestei modificări, întrucât acestea continuă să își producă efecte în cauză.13.Față de obiectul și motivarea specifice prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea observă că în cauză nu este incidentă Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 11 martie 2020, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neconstituțională, întrucât vizează o altă ipoteză cuprinsă în art. 11 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, se încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(2) privind accesul liber la justiție. Se mai invocă art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Procedura prealabilă“, cuprins în capitolul II intitulat „Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ“, instituie o procedură obligatorie, prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ competente. Potrivit acestei proceduri, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, solicită autorității emitente, în termenele și condițiile stabilite de lege, revocarea în tot sau în parte a actului. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) și alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, iar în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.16.Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, respingându-se excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 834 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 28 februarie 2018 (paragrafele 16-20), Decizia nr. 1.224 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 10 noiembrie 2011, și Decizia nr. 973 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010.17.În jurisprudența sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este de natură să afecteze accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil și că instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate și a administrației, iar, pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității. De asemenea, Curtea a reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic. În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiționări. Prin urmare, Curtea a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional, nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.18.De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat cu valoare de principiu că este de competența exclusivă a legiuitorului să instituie asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.19.De asemenea, prin Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea a statuat că textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu anularea actului considerat ilegal. Dispoziția constituțională invocată a desființat condiția prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdicțională. Nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 față de prevederile art. 21 din Constituție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, pentru aceleași argumente expuse mai sus.22.Cât privește problema termenelor reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, înăuntrul cărora persoana vătămată trebuie să exercite dreptul la acțiune în contencios administrativ, Curtea, prin Decizia nr. 955 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2010, și Decizia nr. 1.161 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2009, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a statuat că aceste dispoziții consacră excepția de la aplicarea termenului de prescripție stabilit la alin. (1) al aceluiași articol, în sensul că, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei criticate, instanța fiind cea care, în funcție de temeinicia motivelor invocate, încuviințează sau nu cererea introdusă și peste termenul de 6 luni. De asemenea, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reținut că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție și la un proces echitabil, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.23.În lipsa unor elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, cele statuate în deciziile indicate, precum și soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în această cauză.24.Totodată, Curtea constată că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate tind spre o completare sau modificare a prevederilor legale criticate, în sensul conferirii unui drept nelimitat în timp de acces la instanță.25.Însă, instituția decăderii este specifică dreptului procesual și are natura unei sancțiuni determinate de neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul unui anumit interval de timp stabilit de lege. Necesitatea stabilirii unor termene imperative este de necontestat, aceasta constând în nevoia de a disciplina activitatea procesuală și de a conferi stabilitate și securitate raporturilor juridice din societate. Pe de altă parte, decăderea nu este o sancțiune imuabilă, ea putând fi îndepărtată, prin cererea de repunere în termen formulată în condițiile legii.26.Mai mult decât atât, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a recunoscut, există posibilitatea limitărilor implicit admise cu excepția restrângerilor care aduc atingere chiar substanței dreptului (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 36). Curtea de la Strasbourg a reținut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenție, acestea fiind restricții admise atâta timp cât nu aduc o atingere dreptului la un tribunal în substanța sa (Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 50).27.Ca atare, Curtea Constituțională va reține că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu instituie termene de natură a afecta însăși esența dreptului de acces liber la justiție, astfel încât nu încalcă art. 21 alin. (1)-(2) privind accesul liber la justiție și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Genel Internațional – S.R.L. din comuna Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 1.435/85/2016* al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 7 alin. (1) partea introductivă și alin. (3) teza finală și ale art. 11 alin. (1) partea introductivă și alin. (2) teza a doua prin raportare la sintagma „data luării la cunoștință“ din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x