DECIZIA nr. 84 din 16 februarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 2.319/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 588D/2018. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 640 din 17 octombrie 2017 și nr. 131 din 20 martie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea penală din 19 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.319/211/2018, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, cu ocazia soluționării unei contestații privind durata procesului penal într-o cauză aflată în faza de urmărire penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia, persoană juridică, susține, în esență, că dispozițiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală – care instituie termenul pentru formularea contestației privind durata procesului penal în cauzele aflate în faza de urmărire penală – încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât condiționează curgerea termenului de un an de momentul la care procurorul dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. Astfel, arată că textul de lege criticat instituie un „termen de succesiune dilatoriu […] prin raportare la momentul inițial (a quo)“. Consideră că dispozițiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale invocate, deoarece condiționează introducerea contestației privind durata procesului penal de începerea urmăririi penale, adică de un act al procurorului pentru care nu se prevede un termen legal în care să fie realizat. Apreciază că momentul inițial de la care se impune calculul termenului de un an pentru introducerea plângerii trebuie să fie momentul înregistrării actului de sesizare a organelor de urmărire penală, analog cu situația contestației formulate în cursul judecății în primă instanță, respectiv în căile de atac ordinare sau extraordinare. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a calculat durata procedurilor de la momentul depunerii plângerii penale ce cuprindea și constituirea de parte civilă (Hotărârea din 27 august 1992, pronunțată în Cauza Tomasi împotriva Franței, paragraful 121, Hotărârea din 28 octombrie 1998, pronunțată în Cauza Aït-Mouhoub împotriva Franței, paragraful 45, Hotărârea din 26 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Maini împotriva Franței, paragraful 32, Hotărârea din 20 iulie 2000, pronunțată în Cauza Caloc împotriva Franței, paragrafele 117-118, și Hotărârea din 27 iulie 2004, pronunțată în Cauza Pfleger împotriva Cehiei, paragraful 46). … 6.Judecătoria Cluj-Napoca – Secția penală apreciază că „argumentele invocate sunt pertinente, din moment ce legiuitorul a stabilit ca moment de debut pentru calculul termenului de un an un moment procesual ce ține efectiv de conduita organului judiciar“. Astfel, arată că procurorul poate să înceapă urmărirea penală chiar în ziua depunerii actului de sesizare sau în perioada imediat următoare, dar la fel de bine poate să înceapă urmărirea penală și după o perioadă mai lungă de timp – șase luni sau un an -, împiedicând părțile să formuleze contestație privind durata procesului penal, pentru simplul motiv că nu a trecut termenul de un an, care constituie o condiție prevăzută de legiuitor pentru admisibilitatea contestației. Spre exemplificare, arată că, în Dosarul nr. 9.662/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, actul de sesizare îl constituie plângerea depusă la data de 28 decembrie 2016, în baza căreia, la data de 6 ianuarie 2017, a fost începută urmărirea penală față de faptă, moment din care a început că curgă termenul de un an, după împlinirea căruia a fost formulată contestația privind durata procesului penal. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. Dispozițiile capitolului I^1 (art. 488^1-488^6) al titlului IV din Partea specială a Codului au fost introduse prin prevederile art. 102 pct. 293 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(3) Contestația poate fi formulată după cum urmează: a) după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;“. … 11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarea excepției, persoană juridică, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 131 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 5 iulie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală. … 13.Prin decizia menționată, paragraful 17, Curtea a constatat că procedura specială reglementată de dispozițiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală – referitoare la contestația privind durata procesului penal – reprezintă o garanție a soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil și, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind reglementat, totodată, ca principiu al aplicării legii procesual penale în cuprinsul art. 8 din Codul de procedură penală, dispoziție legală ce constituie o aplicare a normei constituționale anterior menționate. În acest sens, a fost instituit, pentru fiecare etapă a procesului penal, un termen după a cărui împlinire poate fi promovată contestația analizată. Astfel, contestația reglementată în dispozițiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală poate fi introdusă după trecerea a cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în etapa procesuală anterior menționată, sau a unui an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță, și, respectiv, după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile ordinare sau extraordinare de atac. … 14.Curtea a reținut, prin aceeași decizie, mai sus citată, paragrafele 18 și 19, că, astfel reglementată, contestația privind durata procesului penal presupune, așa cum rezultă și din denumirea instituției analizate, existența unui proces penal început, prima fază a procesului penal fiind cea a urmăririi penale, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează ca etapă distinctă a procesului penal, anterioară urmăririi penale, realizarea actelor de cercetare penală premergătoare începerii urmăririi penale. În continuare, Curtea a reținut că titularii contestației reglementate de dispozițiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală sunt suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar în cursul judecății, contestația privind durata procesului penal poate fi formulată și de către procuror. Așa fiind, Curtea a constatat că persoana față de care sunt realizate acte de cercetare penală, în cursul urmăririi penale începute in rem – sau chiar în cursul urmăririi penale începute in personam, dar în cadrul căreia persoana în cauză nu are vreuna din calitățile anterior enumerate -, nu are dreptul de a promova contestația privind durata procesului penal. Prin urmare, în situația în care, deși sesizat cu o plângere, procurorul nu dispune nicio măsură și nu efectuează niciun act, pasivitatea organelor judiciare nu poate fi sancționată prin utilizarea procedurii speciale analizate. Curtea a conchis că această soluție juridică este rezonabilă, fiind justificată prin lipsa formulării – cu privire la o persoană în legătură cu care sunt efectuate doar acte de cercetare penală, dar care nu are calitatea de suspect sau de inculpat – a unei suspiciuni referitoare la săvârșirea de către aceasta a unei infracțiuni. … 15.În acest sens, prin Decizia nr. 131 din 20 martie 2018, anterior citată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că aceeași soluție juridică rezultă și din rațiunea reglementării instituției prescripției răspunderii penale. Aceasta, pe de o parte, limitează în timp starea de incertitudine a persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și care nu mai pot fi trase la răspundere după împlinirea termenelor de prescripție a răspunderii penale pentru faptele comise, termene ce sunt calculate conform dispozițiilor art. 154 din Codul penal și, respectiv, ale art. 155 alin. (4) din același cod, iar, pe de altă parte, asigură dreptul organelor judiciare ca, până la împlinirea termenelor anterior menționate sau chiar în scopul întreruperii curgerii acestora, să efectueze toate actele de urmărire penală pe care le consideră necesare, în vederea aflării adevărului. Astfel, în interiorul termenelor de prescripție a răspunderii penale, organele judiciare au dreptul de a efectua toate actele procedurale pe care le consideră necesare, în vederea soluționării cauzelor, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție este asigurat atunci când persoana interesată are dreptul de a se adresa cel puțin unei instanțe naționale independente, în vederea valorificării drepturilor sau intereselor sale legitime (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragraful 78), iar dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor garanții precum egalitatea armelor între acuzare și apărare, dreptul de a formula apărările necesare și dreptul de a beneficia de soluționarea cauzelor în cadrul unor proceduri caracterizate prin contradictorialitate (Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010). Or, persoanelor aflate în ipoteza invocată de autorul excepției le sunt asigurate aceste garanții procesuale, în forme corespunzătoare fazei procesuale în care se află. … 16.În același sens este și Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 2.319/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și constată că dispozițiile art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește