DECIZIA nr. 836 din 9 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 489 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea „Tom-Consult Intermed“ – S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.331/3/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.610D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că există jurisprudență relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 425 din 17 iunie 2021.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 18 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.331/3/2019, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție invocată de Societatea „Tom-Consult Intermed“ – S.R.L. din București într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv o hotărâre de consiliu local prin care s-a constatat încadrarea unui imobil în categoria de imobil neîngrijit. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt confuze și de natură a determina interpretări și măsuri arbitrare din partea consiliului local. Pentru corectarea situației se impune controlul de constituționalitate, în sensul de a se stabili modul de aplicare progresiv și anual a procentului de majorare al impozitului, în mod ascendent, până la procentul maxim de 500%.  … 6.De asemenea, prin modul în care s-a efectuat această majorare, cu un procent foarte mare de la început, care nu respectă gradul progresiv de majorare în funcție de neconformarea privind reabilitarea fațadelor imobilelor aflate în proprietatea societății, se creează un regim fiscal discriminatoriu, nefiind respectat principiul egalității în fața legii. … 7.Discriminarea mai provine și din interpretarea coroborată a prevederilor legale criticate cu dispozițiile art. 456 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, care prevăd, printre altele, că nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice sau de agrement, altele decât cele desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public, precum și cu dispozițiile art. 464 alin. (1) din același cod, care prevăd, printre altele, că pentru terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice sau de agrement, nu se datorează impozit/taxă. Astfel, apare o discriminare între proprietatea publică și cea privată. Situația apare și mai evidentă atunci când unitatea administrativ-teritorială este coproprietara unui imobil în privința căruia a fost emisă o decizie de impunere. … 8.Orice prestație de natură fiscală trebuie stabilită prin lege, neputându-se lăsa acest lucru în competența organelor autorităților publice locale. Mai mult, delegarea atribuțiilor de impunere fiscală în favoarea autorităților locale creează discriminare între diverse regiuni sau unități administrativ-teritoriale, atât în ceea ce privește reglementarea unui anumit tip de impozit (pentru neîngrijirea proprietății imobiliare), cât și în ceea ce privește cuantumul acestuia (care se stabilește după criterii aleatorii și diferențiate, reglementate la nivel local), ceea ce contravine exigențelor de egalitate a cetățenilor în fața legii, aceștia riscând să fie supuși fiscalizării diferite în raport cu voința subiectivă a autorităților locale, deși, constituțional, sistemul de fiscalizare este conceput ca un sistem unitar, uniform. … 9.În egală măsură, acordarea competenței de reglementare a impunerii către autoritățile locale elimină atributul de predictibilitate ce trebuie să caracterizeze sarcina fiscală și apare ca excesivă, generând incertitudine atât cu privire la existența acestui tip de datorie fiscală, cât și cu privire la întinderea acesteia și condițiile/criteriile care configurează aplicarea unei noi sancțiuni (de natură fiscală) persoanelor care nu își îngrijesc proprietatea imobiliară. … 10.Măsura supraimpozitării nu poate duce la realizarea scopului propus (îmbunătățirea aspectului urbanistic al localităților din România) atât timp cât pentru stat și unitățile sale administrativ-teritoriale – proprietare ale unui fond imobiliar în bună parte afectat de neîngrijire nu este impusă aceeași măsură. … 11.Sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale criticate se aplică pentru un comportament nefiscal, aspectul exterior al proprietății fiind stabilit ca suficient pentru aplicarea sancțiunii. Astfel, se încalcă prezumția de nevinovăție, principiu incident în orice relație sau raport juridic cu alte persoane ori cu autoritățile publice, independent de existența unei acuzații în materie penală sau contravențională. … 12.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că aspectele semnalate vizează aplicarea normei legale. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 489 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins: „Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri și impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile și terenurile neîngrijite, situate în intravilan.“ … 17.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 56 alin. (1) și (2) – Contribuții financiare. Din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce în mod rezonabil că autoarea acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 425 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 24 august 2021, paragrafele 14-24, și Decizia nr. 572 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 27 aprilie 2020, paragrafele 29-39, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la soluția legislativă criticată, constatând constituționalitatea acestora. Prin deciziile antereferite, Curtea a constatat că măsura legală instituită este proporțională cu scopul urmărit, respectiv constituirea de resurse financiare la bugetul local. Practic, dispozițiile legale criticate permit autorităților locale să majoreze cotele de impozitare pe baza unor criterii precum cele economice, sociale, geografice, dar și în funcție de necesitățile bugetare locale. Legea fixează, în același timp, și o limită maximă la care pot apela autoritățile locale. Astfel, se poate avea în vedere împărțirea pe zone a unui oraș (zonă centrală – periferie, zone prospere din punct de vedere economic – zone defavorizate). Atât timp cât criteriile folosite se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, astfel de prevederi legale nu sunt afectate de vreun viciu de neconstituționalitate, legiuitorul având o largă marjă de apreciere în materie fiscală. … 19.Curtea, având în vedere jurisprudența sa anterioară, spre exemplu, Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, paragraful 44, a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Decizia din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49). … 20.Principiile constituționale amintite implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor, întrucât fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993). Din cele de mai sus, rezultă că stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită, legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. În schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză (a se vedea Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010). … 21.Cu privire la rezonabilitatea și echitatea impozitului, Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că legiuitorul este în drept să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant și ritmic bugetul de stat, însă trebuie să manifeste o deosebită atenție atunci când stabilește materia impozabilă (a se vedea Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, precitată). … 22.De asemenea, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice. Astfel, din evaluarea cadrului legal cu privire la impozitul pe clădiri, la impozitul pe teren și la impozitul pe mijloacele de transport, ca regulă generală, se prevede că orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire [art. 455 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015], orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual [art. 463 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015] sau orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru acesta [art. 468 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015], exceptând cazul în care în lege se prevede diferit. … 23.Or, în concordanță cu ceea ce instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant, respectiv faptul că egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situații juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie se justifică doar atunci când, pentru situații similare, se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică (a se vedea Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004). Curtea constată că prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența lor, de la momentul de referință stabilit de legiuitor, respectiv începutul anului calendaristic, și pe tot parcursul anului calendaristic. … 24.Ca atare, o asemenea soluție legislativă, instituită prin normele criticate, este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor, fiind o măsură de protecție a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, după caz, ea ținând seama de complexul de circumstanțe care pot exista. … 25.Având în vedere principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, coroborat cu dreptul de proprietate privată, Curtea a observat că, pe de o parte, aspectele referitoare la impozite și taxe implică un complex de condiții de care legiuitorul, deși are o marjă de apreciere, trebuie să țină seama atunci când instituie anumite contribuții financiare în sarcina contribuabililor și, pe de altă parte, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, limite care, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. De principiu, o sarcină fiscală determină diminuarea patrimoniului celui în sarcina căruia cade obligația fiscală, dar această diminuare nu conduce la suprimarea dreptului de proprietate. … 26.Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că, potrivit art. 44 din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 alin. (1) din Constituție cuprinde expres o dispoziție în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate. Justificarea trebuie analizată și prin prisma unei cerințe generale, care se referă, în mod esențial, la principiul proporționalității. Conform acestui principiu, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului și proporțională – corespunzătoare scopului urmărit. … 27.Astfel, măsurile legale criticate au un scop legitim, acela de a asigura alimentarea bugetelor locale și disciplinarea contribuabililor. Ele sunt adecvate, întrucât corespund scopului urmărit, și necesare într-o societate democratică, legiuitorul apelând la un set de măsuri rezonabile – realizarea lucrărilor de reabilitare a fațadelor clădirilor în contextul planului urbanistic general în vederea asigurării stării tehnice corespunzătoare a acestora pentru protejarea siguranței cetățeanului. De asemenea, ele păstrează justul echilibru între interesele colective și cele individuale. … 28.Ca atare, Curtea a constatat că această orientare legislativă în materie fiscală a ținut seama de realitățile socio-economice existente, aspect cu privire la care, astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul are o largă marjă de apreciere (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 293 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 7 noiembrie 2018). … 29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenței instanței de control constituțional, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 30.Distinct de cele de mai sus, față de critica potrivit căreia nu se înțelege ce înseamnă expresia „clădiri neîngrijite“, Curtea reține că, potrivit art. 489 alin. (6) din Codul fiscal, criteriile de încadrare în categoria clădirilor și terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin hotărâre a consiliului local. În funcție de specificul unității administrativ-teritoriale, de stilul arhitectural specific, de planurile urbanistice aprobate, consiliile locale adoptă criteriile care pot diferi de la o unitate la alta. Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu reprezintă decât o aplicare a prevederilor art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe“. Actele prin care sunt stabilite aceste criterii sunt publicate potrivit legii. De altfel, după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, a fost instituit Monitorul Oficial Local care se cuprinde în structura paginii de internet a fiecărei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, ca etichetă distinctă, în prima pagină a meniului, în prima linie, în partea dreaptă. Art. 1 alin. (2) lit. c) din Procedura de organizare și publicare a monitoarelor oficiale ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în format electronic, cuprinsă în anexa nr. 1 din menționata ordonanță de urgență prevede, printre altele, că se publică actele administrative adoptate de consiliul local, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliul județean, după caz, atât cele cu caracter normativ, cât și cele cu caracter individual. … 31.În aceste condiții, nu se poate constata încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. … 32.Referitor la criticile care susțin că prevederile criticate nu țin seama de gradul de neîngrijire a unei clădiri, Curtea reține că aceste aspecte țin în mod efectiv de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești.  … 33.În ceea ce privește critica potrivit căreia legea nu prescrie un mod de aplicare progresiv și anual al procentului de majorare al impozitului, în mod ascendent, până la cota maximă de 500%, Curtea observă că, în realitate, aceasta vizează o omisiune legislativă fără relevanță constituțională. Curtea reamintește că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu are competența de modifica sau completa prevederile supuse controlului, drept care motivele invocate excedează competenței Curții Constituționale. … 34.Referitor la invocata discriminare între titularii dreptului de proprietate, respectiv statul/unitățile administrativ-teritoriale, pe de o parte, și persoanele juridice, pe de altă parte, Curtea reține că autoritățile publice – creditori bugetari – pot fi scutite de la plata unor impozite sau taxe, întrucât pentru a putea funcționa acestea sunt finanțate de la bugetul de stat, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate formal să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 890 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010). Or, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).  … 35.Curtea a statuat în jurisprudența sa, că, în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, și, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalității în fața legilor prevăzut de art. 16 din Constituție. … 36.Acest lucru nu înseamnă că statul sau unitățile administrativ-teritoriale nu trebuie să își îndeplinească obligațiile care le revin, potrivit Constituției, Codului civil și legislației specifice aplicabile categoriilor respective de clădiri, în temeiul calității de coproprietar (cum ar fi aceea de reabilitare a fațadelor construcțiilor). Astfel, potrivit art. 553 alin. (1) din Codul civil, „Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.“ De asemenea, conform art. 635 din Codul civil, „Coproprietarii vor împărți beneficiile și vor suporta sarcinile coproprietății, proporțional cu cota lor parte din drept.“ Potrivit principiului accesului liber la justiție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, ceea ce presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994).  … 37.Așadar, orice coproprietar are la dispoziție instrumentele legale și procedurale pentru a-și apăra dreptul de proprietate față de o atitudine culpabilă a unui alt coproprietar, accesul la justiție fiind neîngrădit. … 38.Referitor la criticile potrivit cărora autoritățile locale pot stabili cuantumuri diferite ale impozitelor în baza competenței stabilite prin lege, Curtea reamintește prevederile art. 120 din Constituție, care consacră principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, și anume descentralizarea, autonomia locală și deconcentrarea serviciilor publice, principii care se regăsesc atât în activitatea fiecărei autorități comunale, orășenești sau județene, cât și în raporturile dintre aceste autorități. Principiul autonomiei locale se realizează prin activitatea consiliilor locale, a primarilor, a consiliilor județene și a președinților acestora, aleși în condițiile legii, potrivit atribuțiilor și competențelor stabilite prin lege (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010). … 39.Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a stabilit că principiul autonomiei locale „nu presupune totală independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale“. De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reținut că dispozițiile art. 120-122 din Constituție „se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu“. Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicție cu interesele naționale. În acest sens sunt dispozițiile art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe“, prevederile constituționale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale autorităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, precum și prevederile art. 138 alin. (4), care stabilesc că „Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii“. … 40.De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, „Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice“ (art. 3 pct. 1). În considerarea acestui drept, art. 4 pct. 2 prevede că „Autorităților administrației publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplină de a-și exercita inițiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competențelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorități“.  … 41.Așadar, chiar dacă pot apărea cuantumuri diferite ale impozitelor locale, în funcție de comuna sau orașul respectiv, legiuitorul a prevăzut criterii clare și limite maxime pe care trebuie să le utilizeze autoritățile locale atunci când stabilesc cuantumul impozitelor locale (titlul IX din Codul fiscal). Din acest punct de vedere, aceste limite maxime nu pot fi depășite, cuantumul diferit putând să apară în funcție de nevoile concrete și specificul fiecărei unități administrative-teritoriale.  … 42.Pe de altă parte, Curtea reține că autoritățile administrației publice locale prevăzute atât la nivel constituțional, cât și la nivel legal cunosc cel mai bine situația financiară a unităților administrativ-teritoriale, problemele economice și sociale concrete ce necesită cheltuieli de la bugetele locale și, implicit, nevoile privind alimentarea prin taxe și impozite a acestor bugete locale, precum și situația și capacitatea financiară a contribuabililor, context în care trebuie să aibă în vedere un just echilibru între interesul public local sau general și interesul individual, respectiv posibilitățile materiale ale contribuabililor comunității locale respective. … 43.Prin urmare, prin instituirea unor taxe și impozite majorate pentru terenuri și clădiri neîngrijite nu are loc o încălcare a dreptului de proprietate sau a normelor privind nivelul de trai decent al cetățenilor, legiuitorul fiind îndrituit să instituie un ansamblu de măsuri prin care să asigure protejarea intereselor financiare ale statului, pe de o parte, precum și calitatea vieții cetățenilor din comunitățile locale respective, pe de altă parte. Așadar, Curtea reține că prevederile legale care țin cont de nevoile diferite ale comunelor, respectiv ale orașelor nu conduc la încălcarea principiului egalității în fața legii. … 44.În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 56.  … 45.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea „Tom-Consult Intermed“ – S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.331/3/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 489 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește