DECIZIA nr. 834 din 9 decembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 6 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 308 12/05/2016
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 86 27/02/2003
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 132
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 771 29/11/2018
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1122 23/09/2010
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 37 15/01/2008
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 476
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 396 26/04/2012
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1132 16/10/2008
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 375 07/06/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 192 03/04/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 743 04/11/2021
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 680 21/10/2021
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 532 02/07/2020
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 31REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 32REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 383 05/07/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea și Silvia Bănică în Dosarul nr. 45.620/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 620D/2019.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Corina Popescu din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Societatea „Bucur Obor“ – S.A. din București, doamna avocat Nicoleta Bizdrigheanu și domnul avocat Călin Dobre din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 955D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea și Carmen Manea în Dosarul nr. 1.694/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3.105D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea și Carmen Manea în Dosarul nr. 8.667/3/2015/a2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3.194D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea și Victoria Ene în Dosarul nr. 5.319/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 579D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea, Silvia Bănică, Victoria Ene, Maria Bogdan, Elena Viorica Rusu și Marilena Ciocsan în Dosarul nr. 17.800/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 589D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea și Carmen Manea, în Dosarul nr. 6.433/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 590D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea, Silvia Bănică, Victoria Ene, Maria Bogdan, Elena Viorica Rusu și Marilena Ciocsan, în Dosarul nr. 29.511/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și în Dosarul nr. 1.351D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gelu Manea și Carmen Manea în Dosarul nr. 12.259/3/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă4.La apelul nominal se prezintă pentru autorii excepției de neconstituționalitate doamna avocat Corina Popescu din Baroul București, iar pentru partea Societatea „Bucur Obor“ – S.A. din București, doamna avocat Nicoleta Bizdrigheanu și domnul avocat Călin Dobre din Baroul București. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 955D/2019, nr. 3.105D/2019, nr. 3.194D/2019, nr. 579D/2020, nr. 589D/2020, nr. 590D/2020 și nr. 1.351D/2020 la Dosarul nr. 620D/2019.6.Reprezentanții părților prezente și al reprezentantului Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 955D/2019, nr. 3.105D/2019, nr. 3.194D/2019, nr. 579D/2020, nr. 589D/2020, nr. 590D/2020 și nr. 1.351D/2020 la Dosarul nr. 620D/2019, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Corina Popescu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Aceasta arată că, în mod declarativ, dispozițiile legale criticate își propun asigurarea celerității procedurii, dar că scopul este nerealist, pentru că nici măcar în cazul apelului, formularea sa nu suspendă executarea hotărârii judecătorești. Excluderea căii de atac a recursului din cadrul instrumentelor juridice la care se putea apela apare ca fiind nerezonabilă și nejustificată.8.Se învederează faptul că există o regionalizare a aplicării art. 132 din Legea nr. 31/1990 pe raza curților de apel unde se soluționează definitiv aceste acțiuni în anularea hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor. Această regionalizare nu poate fi conformă cu art. 16 și 124 din Constituție.9.Se subliniază că legiuitorul are o marjă de apreciere în acest domeniu, dar instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în jurisprudența sa cu privire la scopul recursului. Scopul unui proces nu este judecarea rapidă. În alte materii, mult mai puțin importante, calea de atac a recursului nu a fost înlăturată. Or, în materie comercială valorile cu care se operează sunt net superioare celor din alte domenii. Așadar, există o diferență netă de tratament care nu este justificată obiectiv. Trebuie să existe o aplicare unitară a accesului la două căi de atac la nivel național.10.În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților Societății „Bucur Obor“ – S.A. din București, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Aceștia arată că nu sunt sesizate diferențe de tratament între persoane aflate în aceeași situație juridică. Se arată că dreptul de acces liber la justiție presupune și limitări în funcție de opțiunea legiuitorului. Mai mult decât atât, este vorba de materia civilă și nu de materia penală și niciun tratat sau nicio convenție internațională nu obligă statul român la recunoașterea a două căi de atac în această materie.11.În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Competența de judecată și procedura reprezintă prerogativa legiuitorului care, în considerarea unor situații deosebite, poate institui reguli speciale de procedură. În cauză, părțile au acces la judecarea în primă instanță și în apel, care este devolutiv. De asemenea, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 16 din Constituție, ele aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:12.Prin Încheierile din 26 februarie 2019, 28 februarie 2019, 15 octombrie 2019, 12 noiembrie 2019, 31 martie 2020, 12 martie 2020 și 30 iulie 2020, pronunțate în dosarele nr. 45.620/3/2016/a1, nr. 1.694/2/2018/a1, nr. 8.667/3/2015/a2, nr. 5.319/2/2018/a1, nr. 17.800/3/2016/a1, nr. 6.433/2/2017/a1, nr. 29.511/3/2016/a1 și nr. 12.259/3/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, excepție invocată de Gelu Manea, Carmen Manea, Silvia Bănică, Victoria Ene, Maria Bogdan, Elena Viorica Rusu și Marilena Ciocsan în dosare având ca obiect anularea unor acte ale adunării generale a acționarilor și în care a fost formulată calea de atac a recursului.13.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă principiul egalității în fața legii. Astfel, există anumite diferențieri, în ceea ce privește căile de atac, între materiile în care justițiabili își exercită drepturile în fața instanțelor judecătorești sau autorităților publice – drept societar, drept penal, drept civil, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă.14.Scopul introducerii unei căi unice de atac în cazul acțiunilor promovate în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 este asigurarea celerității și rapidității soluționării acestui tip de litigii în materia societăților, însă celeritatea soluționării definitive a acțiunilor în anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor nu poate constitui un criteriu obiectiv și rezonabil care să justifice existența unui tratament diferențiat aplicabil persoanelor care se încadrează în situații juridice identice. În acest context, se face trimitere la jurisprudența instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016 și Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003. Așadar, celeritatea soluționării cauzelor nu poate fi opusă dreptului de acces liber la justiție în contextul materiei reprezentate de dreptul societar.15.Scopul unei legi nu este acela de asigura subiectului de drept doar o judecată rapidă prin eliminarea unei căi de atac, ci acela de a asigura o judecată completă. Acest lucru poate fi făcut prin asigurarea liberului acces la justiție și prin instituirea triplului grad de jurisdicție, numai astfel putându-se realiza toate garanțiile pentru soluționarea corectă și legală a cauzei.16.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale invocate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări și nu contravin principiului egalității de tratament între subiectele de drept, în condițiile în care chiar Curtea Constituțională a statuat că este competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție care reiese și din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Nu se poate susține teza discriminării în măsura în care nu sunt sesizate diferențe de tratament între cei care promovează cereri în justiție și care se află în aceeași situație juridică.17.Accesul liber la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție, nu poate avea semnificația că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Or, principiul triplului grad de jurisdicție nu este un principiu constituțional care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicție. Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din Constituție, stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului.18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, care au următoarea formulare: „Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.“22.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției.23.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, Curtea constată că nu s-a mai pronunțat asupra acestora, dar s-a mai pronunțat asupra unei soluții legislative asemănătoare [art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013], prin raportare la critici similare, constatând că este constituțională.24.Astfel, prin Decizia nr. 771 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 19 iunie 2019, paragrafele 33-34 și 36-39, Curtea a reținut că accesul la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale. Art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un singur grad de jurisdicție. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituție nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate. Pentru aceleași rațiuni, Curtea a apreciat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, sau Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010).25.Curtea a reținut că în noul Cod de procedură civilă recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac ce are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă).26.În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).27.Mai mult, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 39].28.În ceea ce privește critica referitoare la discriminarea creată prin interzicerea exercitării căii extraordinare de atac a recursului împotriva hotărârilor date de instanțele de apel, în cazurile în care legea instituie doar calea de atac a apelului împotriva hotărârilor de primă instanță, în acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că, în vederea asigurării egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, la instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. De aceea, nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată).29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.30.Totodată, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, Curtea mai reține că legiuitorul are o marjă de apreciere referitor la alegerea materiilor exceptate de la calea de atac a recursului. În acest sens sunt și Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24, prin care Curtea a statuat că, în materia căilor extraordinare de atac, legiuitorul are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, în acel caz fiind vorba despre hotărâri pronunțate în materie de carte funciară, sau Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 26 (hotărâri pronunțate în materia insolvenței), prin care Curtea a constatat că existența unor reglementări diferențiate, sub aspectul normelor de procedură, în funcție de specificul materiei reglementate, nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. Totodată, prin Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021*), paragraful 23, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii), Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, adaptate specificului materiei în care sunt edictate (a se vedea și Decizia nr. 743 din 4 noiembrie 2021**), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii).*) Decizia Curții Constituționale nr. 680 din 21 octombrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022.**) Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 4 noiembrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 12 februarie 2022.31.Curtea mai reține că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.32.În același timp, instanța de la Strasbourg, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37-38, a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept.“33.Așadar, pentru toate argumentele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea, Silvia Bănică, Victoria Ene, Maria Bogdan, Elena Viorica Rusu și Marilena Ciocsan în dosarele nr. 45.620/3/2016/a1, nr. 1.694/2/2018/a1, nr. 8.667/3/2015/a2, nr. 5.319/2/2018/a1, nr. 17.800/3/2016/a1, nr. 6.433/2/2017/a1, nr. 29.511/3/2016/a1 și nr. 12.259/3/2017/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că prevederile art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x