DECIZIA nr. 832 din 17 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 30 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 3REFERIRE LAHG 286 23/03/2011
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT 23/03/2011
ART. 4REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 5REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 7REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 4
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LAHG 286 23/03/2011
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT 23/03/2011
ART. 16REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 18REFERIRE LAHG 286 23/03/2011
ART. 18REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 18REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 26
ART. 20REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 27
ART. 20REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 13
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 306 08/05/2018
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1),(7) și (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Virginica Meda Leordean în Dosarul nr. 1.786/100/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 208D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc autoarea excepției și părțile Liceul Tehnologic Marmația, Ileana Pop și Andrea Crauciuc. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate prefigurează cadrul general cu privire la încadrarea și promovarea personalului plătit din fonduri publice, urmând ca, în mod firesc, criteriile și condițiile de participare să fie prevăzute în actele secundare date în executarea legii, în funcție de specificul domeniului de activitate. În speța de față, condițiile pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea postului de secretar în cadrul liceului au fost stabilite prin regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 8 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.786/100/2017, Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1),(7) și (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Virginica Meda Leordean cu prilejul soluționării cauzei în care a solicitat anularea concursului de recrutare pentru ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a funcțiilor contractuale vacante de secretar-șef și secretar, organizat de Liceul Tehnologic Marmația în perioada 23 mai 2017-6 iunie 2017, precum și anularea actelor subsecvente acestuia și obligarea unității de învățământ la inițierea și desfășurarea unui nou concurs.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, potrivit art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale și care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice. Acest text de lege nu stabilește procedura și condițiile generale pentru ocuparea unui post vacant, nefiind reglementate cerințele minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Elemente esențiale – principiile, condițiile generale și condițiile specifice necesare pentru ocuparea unei funcții în sectorul bugetar – sunt date în competența altor autorități (Guvern, ministere, directori de instituții) care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, sunt abilitate să reglementeze modul de organizare și de desfășurare a concursului, standardele minimale, conflictele de interese și incompatibilitățile impuse pentru participarea la concursurile de ocupare a posturilor contractuale.6.Autoarea excepției consideră că prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către Guvern sau alte autorități administrative se aduce atingere principiului separației puterilor în stat.7.De asemenea, susține că actele administrative emise în aplicarea art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu pot completa legea cu alte condiții sau condiții diferite de exercitare a unor drepturi decât cele stabilite prin lege. Or, pe fondul lacunei legislative mai sus arătate, soluția legislativă prevăzută de art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit art. 4 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, hotărârile Guvernului și ordinele de ministru se emit numai pe baza și în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea.8.Totodată, autoarea excepției consideră că textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu respectă cerințele de previzibilitate, stabilitate și certitudine, personalul vizat (candidații la ocuparea posturilor vacante prin concurs) putându-se raporta, în aceste condiții, doar la prevederile lacunare ale legii, nefiind în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea precisă a criteriilor și condițiilor de acces, precum și a restricționărilor de drepturi în ceea ce privește accesul la ocuparea funcțiilor contractuale din sectorul bugetar.9.Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, consideră că, prin trimiterea la acte administrative cu forță juridică inferioară legii, care reglementează principii și criterii de selecție pentru ocuparea unui post vacant, nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, întrucât stabilirea principiilor de selecție în anumite domenii nu poate constitui o atribuție ce aparține în exclusivitate legiuitorului, iar respectarea legii, înțeleasă ca act normativ lato sensu, este o obligație ce revine fiecărui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, indiferent de tipul actului normativ ce instituie regulile sociale cărora subiectul de drept trebuie să se conformeze. Ca atare, nu se poate pretinde că lipsa reglementării prin lege ar fi de natură să afecteze calitatea actului normativ, cu toate componentele sale, respectiv accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate.10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11.Avocatul Poporului precizează că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dar că, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, dispozițiile de lege criticate pot constitui obiect al controlului de constituționalitate. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate, consideră că sunt neîntemeiate. Astfel, arată că, în general, actele normative adoptate de Parlament în domeniul salarizării, așa cum este și Legea-cadru nr. 284/2010, nu pot fi exhaustive în stabilirea unui sistem de încadrare și salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, motiv pentru care sunt emise acte secundare în aplicarea legilor. Din această perspectivă, normele criticate sunt redactate astfel încât să conducă la înțelegerea clară a conținutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar și a conduitei interzise. Astfel, în virtutea principiului legalității, legiuitorul și-a exercitat întocmai obligația pozitivă prin reglementarea clară și precisă a condițiilor generale privind ocuparea unui post vacant sau temporar vacant, întrucât din redactarea normei criticate rezultă că aceasta este previzibilă și accesibilă. Mai precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, cerința de previzibilitate a legii nu este absolută, deoarece, datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel încât, prin forța lucrurilor, numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puțin precise, în scopul evitării unei rigidități excesive care nu este de dorit și al adaptării la noile situații sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea și aplicarea unor asemenea dispoziții depind de practica autorităților jurisdicționale.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1),(7) și (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dar, având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și incidența în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestora, așa cum a fost sesizată. Aceste dispoziții de lege au următorul conținut: – Art. 26 alin. (1),(7) și (8): „(1) Încadrarea și promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcții, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau act administrativ al ordonatorului principal de credite. […](7)Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale și care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice.(8)Ordonatorul principal de credite, în raport cu cerințele postului, stabilește criterii de selecție proprii în completarea celor prevăzute la alin. (7).“15.Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție referitoare la separația puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, precum și elementele cauzei în care a fost invocată aceasta, Curtea constată că autoarea excepției a solicitat printr-o acțiune în contencios administrativ anularea concursului de recrutare pentru ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a funcțiilor contractuale vacante de secretar-șef și secretar, organizat de Liceul Tehnologic Marmația în perioada 23 mai 2017-6 iunie 2017, precum și anularea actelor subsecvente acestuia și obligarea unității de învățământ la inițierea și desfășurarea unui nou concurs. În acțiunea formulată, se atacă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 31 martie 2011, care au constituit temeiul respingerii dosarului său pentru participarea la concurs. Curtea observă că în cauză nu au fost invocate criteriile de selecție stabilite de ordonatorul principal de credite, astfel că dispozițiile art. 26 alin. (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu au legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, astfel că urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 17.Examinând în continuare critica de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 26 alin. (1) și (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea constată că aceasta privește două pretinse vicii de neconstituționalitate. Astfel, o primă critică vizează încălcarea principiului separației puterilor în stat, întrucât se prevede că reglementarea procedurii și condițiilor generale pentru ocuparea unui post vacant de către personalul plătit din fonduri publice se poate realiza la nivelul legislației secundare de către Guvern, ministere sau directori de instituții. Un al doilea viciu de neconstituționalitate invocat vizează caracterul lacunar al reglementării supuse controlului de constituționalitate, care afectează previzibilitatea, stabilitatea și certitudinea normei de lege. 18.Curtea reține că dispozițiile criticate din Legea-cadru nr. 284/2010 conțin reglementări aplicabile tuturor categoriilor de personal plătit din fonduri publice, așa cum sunt acestea menționate la art. 2 din același act normativ. Din analiza cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate Curtea constată că regimul juridic la care face trimitere autoarea excepției se referă la personalul contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, fiind invocată Hotărârea Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, astfel că analiza de constituționalitate se va circumscrie acestui cadru. 19.Analizând critica referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat, dar și pe cea privind caracterul lacunar al legii, Curtea constată că autoarea excepției pornește de la aceeași premisă, considerând că stabilirea condițiilor de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale trebuie să se realizeze la nivelul legislației primare, și nu prin reglementări infralegale.20.Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, regimul general privind raporturile de muncă revine domeniului legilor organice. Astfel, aspectele generale, esențiale, referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă trebuie stabilite prin lege organică. În acest sens, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, stabilesc, spre exemplu, vârsta minimă pe care o persoană trebuie să o aibă pentru a putea încheia un contract individual de muncă. De asemenea, art. 27 din aceeași lege impune existența unui certificat medical care să constate faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci. Potrivit art. 29 din Codul muncii, „contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea“, iar art. 30 alin. (1) prevede că „încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz“. În mod asemănător dispozițiilor de lege criticate, respectiv art. 26 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 30 alin. (4) din Codul muncii prevede următoarele: „Condițiile de organizare și modul de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.“21.În ceea ce privește condițiile de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale din sectorul bugetar, Curtea apreciază că acestea nu se circumscriu regimului general privind raporturile de muncă, ci constituie aspecte specifice, pentru care nu există obligația de reglementare prin lege organică, astfel că pot face și obiectul reglementării secundare, în măsura în care respectă condițiile prevăzute la nivelul legii. 22.Curtea consideră că se impune sublinierea distincției ce trebuie făcută între raporturile de muncă ce intră sub incidența prevederilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, care se referă la „regimul general privind raporturile de muncă“ și pentru care stabilirea condițiilor de participare la un concurs sau examen nu este necesar să se facă prin acte normative de nivelul legii, și raporturile de muncă sau de serviciu care intră sub incidența altor prevederi constituționale, impunând o reglementare detaliată prin lege, așa cum este, spre exemplu, situația funcționarilor publici, al căror statut, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, trebuie stabilit prin lege organică, inclusiv sub aspectul condițiilor generale de participare la examen/concurs, al condițiilor de vechime necesară participării la examen/concurs, al tipului probelor de examen/concurs, al condițiilor în care candidații sunt declarați „admiși“ și al posibilității de contestare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, paragraful 24). 23.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu generează o încălcare a principiului constituțional al separației puterilor în stat, critica fiind neîntemeiată sub acest aspect. De asemenea, Curtea apreciază că aceleași considerente reținute mai sus răspund și criticii referitoare la lipsa de previzibilitate și claritate a reglementării supuse controlului de constituționalitate.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (8) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Virginica Meda Leordean în Dosarul nr. 1.786/100/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) și (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x