DECIZIA nr. 830 din 9 decembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 545 din 3 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 7 08/02/2021
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 83 19/05/1998
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 31REFERIRE LACARTA 03/05/1996 ART. 12
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 31REFERIRE LAC.EURO.S.S 16/04/1964 ART. 70
ART. 31REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 324 11/06/2020
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 230 02/06/2020
ART. 32REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 32REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 7
ART. 32REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 46 04/02/2020
ART. 36REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 324 11/06/2020
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 38REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 38REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 6 14/01/2003
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 76 25/04/2000
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 81 25/05/1999
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 40REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 436 08/07/2014
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 42REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 47REFERIRE LACARTA 03/05/1996 ART. 12
ART. 47REFERIRE LAC.EURO.S.S 16/04/1964 ART. 70
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 230 02/06/2020
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 607 12/06/2012
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 52REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 148
ART. 52REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008
ART. 52REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 17
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 53 12/02/2013
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 58REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 58REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 138REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 35 16/02/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. V subpunctele 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Unirea Cluj în Dosarul nr. 2.320/117/2018 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.144D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că există jurisprudență relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.320/117/2018, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. V subpunctele 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție invocată de Sindicatul Unirea Cluj într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prin prevederile legale criticate se înlătură, în fapt, măsurile legale adoptate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prevede o majorare salarială a personalului plătit din fonduri publice, rezultând, în fapt, o scădere a drepturilor salariale față de nivelul stabilit prin art. 38 alin. (3) din Legeacadru nr. 153/2017 și față de nivelul lunii decembrie 2017.6.Prin instituirea în sarcina aproape exclusivă a asiguraților salariați a obligației de a plăti contribuțiile sociale se nesocotește principiul solidarității sociale care atribuie calitatea de contribuabil atât asiguraților, cât și angajatorilor – conducând la încălcarea flagrantă a principiului coerenței legislative și punându-i pe participanții sistemului de asigurări sociale în imposibilitatea de a-și conforma conduita cu normele legale aplicabile.7.Dispozițiile legale criticate contravin Cartei sociale europene și Codului european de securitate socială. Acesta din urmă prevede la art. 70 pct. 2 că totalul cotizațiilor de asigurare care intră în obligația salariaților protejați nu trebuie să depășească 50% din totalul resurselor alocate protecției salariaților, soțiilor și copiilor lor.8.Având în vedere că în concepția Cartei Sociale Europene, așa cum a fost interpretată în jurisprudența Comitetului European de Drepturi Sociale, finanțarea colectivă este de esența sistemelor de securitate socială, bazându-se pe conceptul de „solidaritate socială“, care presupune suportarea partajată a contribuțiilor sociale (angajat/angajator și/sau stat), rezultă că măsurile legislative transpuse în titlul V – „Contribuții sociale obligatorii“ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 20 din Legea fundamentală.9.Guvernul a adoptat cele două ordonanțe de urgență cu încălcarea exigențelor stabilite de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, întrucât nu a indicat situația extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia, nu a motivat corespunzător urgența acestei reglementări și a afectat drepturile constituționale ale personalului salarizat din fonduri publice, și anume dreptul la muncă, dreptul la un nivel de trai decent și dreptul la protecția socială a muncii. În acest sens, se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 83 din 19 mai 1998, nr. 255 din 11 mai 2005 și nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.10.Autorul excepției a mai arătat că în construcția bugetului de stat și a celui de asigurări sociale pentru anul 2017 angajații contribuie cu aproximativ 29,1% din totalul resurselor necesare pentru sistemul de securitate socială, angajatorii asigură 49,96%, iar diferența este asigurată din alte surse sau din subvenții acordate de bugetul de stat. Angajatul și angajatorul asigură 79,1% din totalul resurselor necesare sistemului de asigurări sociale. Se arată că măsurile dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariații, întrucât cea mai mare pondere a Contribuțiilor de Asigurări Sociale și Contribuțiilor de Asigurări Sociale de Sănătate a fost stabilită în sarcina acestora, ceea ce încalcă principiul așezării juste a sarcinilor fiscale. În condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea-cadru nr. 153/2017 creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice, condițiile de acordare și cuantumul acestor creșteri salariale, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, adoptând cele două ordonanțe de urgență, intră în conflict cu prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 61 alin. (1) din Constituție. Prin emiterea celor două ordonanțe de urgență, Guvernul se situează pe o poziție opusă și conflictuală cu Parlamentul care, în cadrul celor trei puteri, are o poziție primordială, îndeplinind funcția legislativă și gestionând procesul decizional.11.Analizând notele de fundamentare ale celor două ordonanțe de urgență criticate, se deduce că promovarea acestor acte normative a fost determinată, în principal, de necesitatea reformării sistemelor sociale publice din România în vederea creșterii gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și de responsabilizare a angajatorilor în ceea ce privește plata la timp a contribuțiilor sociale obligatorii datorate atât de către aceștia, cât și de către angajați. Însă, din cuprinsul prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, se desprinde intenția Guvernului de anihilare a majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 prin suportarea de către angajați a sumelor aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat.12.Aspectele invocate în notele de fundamentare sunt nejustificate nu doar prin prisma oportunității și utilității lor, dar și sub aspectul caracterului obiectiv și urgent al motivelor care au impus adoptarea acestor măsuri. Măsurile fiscal-bugetare care modifică în mod esențial responsabilitatea fiscală a angajaților și a angajatorilor și finanțarea sistemului de securitate socială și care afectează principiul de stat social reglementat constituțional, nu pot face obiectul reglementărilor prin ordonanțe de urgență, ci este obligatoriu ca aceste reglementări să fie supuse dezbaterilor parlamentare, fiind astfel adoptate prin lege de forul legislativ.13.Prevederile Constituției nu au conferit Guvernului autoritate în domeniul fiscal, ci, dimpotrivă, prevăd explicit că Parlamentul aprobă proiectul bugetului de stat elaborat de Guvern, iar Guvernul nu poate modifica bugetul public național, deci nici Codul fiscal, prin ordonanțe de urgență, ordonanțe sau hotărâri.14.Afectarea drepturilor salariale prin aplicarea dispozițiilor legale criticate reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra „bunurilor respective, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 44 alin. (1)-(4) din Constituție. Prin efectele textelor normative criticate are loc o suprimare a dreptului la salariu, care este un drept fundamental, care se bucură, în egală măsură, de protecția acordată drepturilor omului și libertăților fundamentale“.15.Totodată, s-a încălcat principiul justei așezări a sarcinilor fiscale. Măsurile dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariații, întrucât cea mai mare pondere a contribuțiilor de asigurări sociale și a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate a fost stabilită în sarcina acestora. Astfel, în timp ce salariații sunt obligați să plătească acele contribuții la sistemul de sănătate la o bază de calcul reprezentând veniturile brute de care beneficiază, dar nu mai puțin de salariul de bază minim brut pe țară, persoanele fizice autorizate plătesc această contribuție la salariul de bază minim brut pe țară și nu la veniturile pe care le realizează.16.Nerespectarea normelor constituționale menționate atrage și încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 53 din Constituție, întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă.17.Măsurile de reducere a salariilor nu pot fi circumscrise situațiilor prevăzute de art. 53 din Constituție. Măsurile luate de Guvern nu sunt proporționale cu situația care le-a determinat, întrucât prin modificarea politicii fiscale, se obține efectul contrar celui urmărit de art. 53 din Constituție, respectiv adâncirea stării de pauperitate a unor categorii sociale și nicidecum susținerea economică a acestora, așa cum statul s-a obligat prin norme interne și prevederi internaționale.18.Restrângerea adusă drepturilor nu este rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și are ca efect transformarea dreptului la salariu ori a dreptului de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic. Măsurile nu sunt justificate de un scop legitim, nu sunt adecvate și necesare îndeplinirii acestui scop și nu se păstrează un just echilibru între drepturile și interesele în concurs pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.19.Măsurile dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariații întrucât cea mai mare pondere a contribuțiilor de asigurări sociale și a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate a fost stabilită în sarcina acestora. Astfel, în timp ce salariații sunt obligați să plătească o contribuție la sistemul de sănătate la o bază de calcul reprezentând veniturile brute de care beneficiază, dar nu mai puțin de salariul de bază minim brut pe țară, persoanele fizice autorizate plătesc această contribuție la salariul de bază minim brut pe țară și nu la veniturile pe care le realizează.20.Dispozițiile legale ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 contravin principiului egalității în fața legii, deoarece stabilesc că persoanele ale căror indemnizații de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, nu vor beneficia de majorarea cu 25% a veniturilor salariale, față de personalul salarizat din fonduri publice care beneficiază de majorarea de 25%, generând în această modalitate diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare.21.Prin această reglementare sunt excluse de la beneficiul acordării majorării salariale de 25% tocmai persoanele care îndeplinesc atribuții și funcții pentru care sunt necesare studii de specialitate și vechime considerabilă în specialitatea studiilor, fapt discriminatoriu prin raportare la restul personalului salarizat din fonduri publice care se va bucura de creșteri salariale.22.Principiul egalității în drepturi, consacrat în art. 16 din Constituție presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Acest principiu impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii sau discriminări.23.Totodată, reglementarea creează un tratament diferențiat și inechitabil între diferite categorii profesionale și duce la distorsionarea grilei de salarizare și implicit, la răsturnarea sistemului de valori consacrate în sectorul de activitate, prin aceea că persoanele care beneficiază de studii de specialitate, vechime în muncă, funcții și atribuții care presupun responsabilități și riscuri sunt dezavantajate față de personalul care nu îndeplinește aceste condiții de studii și vechime.24.Astfel, afectarea venitului, ca efect al aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, constituie o ingerință în exercitarea de către reclamanți a dreptului la respectarea bunurilor.25.În aceste condiții, ordonanțele criticate se prezintă ca un refuz explicit al Guvernului de a pune în aplicare Legea-cadru nr. 153/2017 votată de către Parlament și promulgată de Președintele României. Prin aceasta se încalcă comportamentul constituțional loial, comportament care rezultă din principiul separației și echilibrului puterilor.26.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, bucurându-se de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor în acest domeniu.27.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.28.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:29.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.30.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. I pct. V subpunctele 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. I pct. 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, precum și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul conținut:– Art. I pct. 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017:42.Articolul 138 se modifică și va avea următorul cuprins: «Cotele de contribuții de asigurări sociale + 
Articolul 138Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:a)25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;b)4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;c)8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.» […]69.Articolul 156 se modifică și va avea următorul cuprins:Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate + 
Articolul 156Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10% și se datorează de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.»“;
– Art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „(2) Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.“;– Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“
31.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în fața legii, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 29 – Libertatea conștiinței, art. 41 în componenta sa privind dreptul la salariu, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă, art. 138 alin. (2) privind bugetul public național și în art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele și alte contribuții din Constituție. Se mai invocă și încălcarea dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 17 privind dreptul de proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și a art. 12 pct. 1-3 privind dreptul la securitate socială din Carta socială europeană (revizuită) și a art. 70 pct. 1 și 2 privind cuantumul cotizațiilor de asigurare din Codul european de securitate socială.32.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. I pct. 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar prin Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1270 din 21 decembrie 2020, respectiv Decizia nr. 230 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1321 din 31 decembrie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.33.În ceea ce privește criticile extrinseci de neconstituționalitate care vizează cele două ordonanțe de urgență, Curtea a reținut, în esență, că legiuitorul delegat a dorit să contracareze rapid o anumită tendință îngrijorătoare de creștere a sumelor neachitate la bugetele de asigurări sociale, fapt ce a condus la afectarea considerabilă a acestora, și, implicit, a sistemului de prestații sociale, constând în pensii, servicii medicale, indemnizații de șomaj și altele asemenea, de care ar trebui să beneficieze salariații-asigurați pentru care se datorează aceste contribuții. Astfel, exista riscul ca unele categorii de personal bugetar să nu își poată primi salariile, iar neadoptarea acestor măsuri ar fi generat un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat de 5,14% din produsul intern brut în anul 2018, dezechilibrând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice, ceea ce ar fi afectat echilibrele bugetare.34.Legiuitorul a adoptat măsuri fiscale de ordin tehnic, fără a opera vreo reducere punctuală a unor salarii, ci punând în aplicare o politică fiscală impusă de o situație extraordinară. Astfel, legiuitorul a redimensionat, în condițiile date, politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, în scopul îmbunătățirii colectării contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale și, implicit, al protejării drepturilor fundamentale ale salariaților (dreptul la sănătate, dreptul la un nivel de trai decent etc.).35.Curtea a constatat că Guvernul a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, în sensul motivării urgenței în preambulul actului normativ și al dovedirii existenței unei situații extraordinare cu ocazia elaborării actului normativ, precum și faptul că nu a fost afectat vreun drept fundamental.36.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă ce vizează prevederile art. I pct. 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, Curtea a invocat jurisprudența sa (Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 1 iulie 2020) și a reținut, în esență, că prevederile legale criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența lor, de la momentul de referință stabilit de legiuitor. Prin conduita sa, legiuitorul a respectat întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. Legiuitorul a acționat în limitele marjei sale de apreciere, permisă de Legea fundamentală, și a urmărit predictibilitatea și eficientizarea încasării impozitelor datorate la bugetul consolidat al statului, respectiv la bugetele locale, pentru protejarea titularului dreptului de creanță, respectiv statul, care este ținut de realizarea funcțiilor și sarcinilor sale constituționale (protecție socială etc.), inclusiv cu privire la menținerea unei discipline fiscale coerente.37.Întrucât în prezenta cauză nu au fost evidențiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția pronunțată în Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020, antereferită, își mențin în mod corespunzător valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.38.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reiterează considerente din jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragrafele 28-52), potrivit cărora stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, al soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.39.În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, inclusiv presupusa discriminare dintre funcționarii publici cu funcții de conducere și de control din cadrul instituțiilor publice, case de asigurări de sănătate, și celelalte categorii de funcționari publici care ocupă funcții de execuție, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018. Or, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă, deci, că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).40.De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.41.Sub acest aspect, Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.42.În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu instanțelor judecătorești.43.Referitor la invocarea principiului securității juridice, care rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale și convenționale invocate.44.Curtea a reținut că, prin conduita sa, legiuitorul a respectat întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale. Astfel, instituirea, în această formă, a unor contribuții financiare are un scop legitim, și anume asigurarea ritmicității și a certitudinii alimentării bugetului asigurărilor sociale de stat cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale ce revin în sarcina contribuabililor, ca o măsură de protecție a bugetului asigurărilor sociale, precum și eficientizarea colectării și, totodată, evitarea unor costuri suplimentare din partea statului pentru proceduri ce țin de recuperarea sumelor datorate cu titlul de contribuții sociale. Ca atare, legiuitorul a urmărit predictibilitatea și eficientizarea încasării impozitelor datorate la bugetul consolidat al statului, respectiv la bugetele locale, pentru protejarea titularului dreptului de creanță, respectiv statul, care este ținut de realizarea funcțiilor și sarcinilor sale constituționale (protecție socială etc.), inclusiv cu privire la menținerea unei discipline fiscale coerente.45.În raport cu cele enunțate, Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.46.Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dreptul fundamental la salariu, Curtea a reținut că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care acestea nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.47.În ceea ce privește prevederile art. 70 pct. 1 și 2 referitoare la cuantumul cotizațiilor de asigurare din Codul european de securitate socială și cele ale art. 12 pct. 1-3 privind dreptul la securitate socială din Carta Socială Europeană, Curtea a constatat că aceste prevederi se referă la altă ipoteză normativă decât cea cuprinsă în dispozițiile legale criticate, astfel că nu au incidență în cauză.48.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reținut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă, deopotrivă, coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieții, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În același timp, obligația statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal față de toți cetățenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceștia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent contrară Constituției.49.În ceea ce privește criticile referitoare la modificarea Codului fiscal prin ordonanță de urgență, Curtea a amintit jurisprudența sa în materie (Decizia nr. 230 din 2 iunie 2020, precitată, și Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012), prin care a statuat că sintagma „numai prin lege“ din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituție nu are o semnificație absolută, în sensul art. 73 din Constituție.50.A condiționa adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ține cont de realitățile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanței parlamentare, să nu poată fi adoptate astfel de reglementări, în condițiile prevederilor constituționale referitoare la delegarea legislativă.51.Sintagma „numai prin lege“ urmărește, așadar, să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu.52.Referitor la critica privind modul de calcul al contribuțiilor la sistemul de sănătate plătite de salariați și de persoanele fizice autorizate, Curtea a reținut că această critică nu poate fi primită, întrucât salariații sunt într-o situație diferită față de persoanele fizice autorizate, regimul acestora din urmă fiind reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008. O persoană fizică autorizată nu poate avea calitatea de angajat [art. 17 alin. (3)]. Potrivit art. 5 din ordonanța de urgență menționată, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de lege. Art. 148 din Legea nr. 225/2015 privind Codul fiscal a ținut cont de specificul activității persoanelor fizice autorizate care acționează în calitate de întreprinzători, cu toate riscurile aferente acestei activități.53.Afirmația potrivit căreia persoanele fizice autorizate plătesc contribuțiile de asigurări sociale, în mod automat, prin raportare la salariul minim brut este eronată, întrucât organele fiscale au posibilitatea să verifice activitatea și veniturile realizate de această categorie de persoane, în condițiile legislației fiscale.54.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.55.În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (3),art. 1 alin. (4) și art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16,art. 20,art. 41, art. 44,art. 47,art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 135 alin. (1) și (2),art. 138 alin. (2), art. 139 alin. (1)din Constituție și nici a prevederilor convenționale invocate.56.În ceea ce privește prevederile art. 29 din Constituție, Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză.57.Cu privire la dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere faptul că nu s-a constatat restrângerea exercițiului unui drept fundamental, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013).58.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Unirea Cluj în Dosarul nr. 2.320/117/2018 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. I pct. 42 și 69 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x