DECIZIA nr. 830 din 12 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 349 din 30 aprilie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 328 24/05/2016
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 134 20/03/2018
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 506 05/07/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 461 28/06/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 328 24/05/2016
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 134 20/03/2018
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 506 05/07/2016
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 328 24/05/2016
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 134 20/03/2018
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 90
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 234 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 650 19/10/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Ochean în Dosarul nr. 30.118/3/2017/a1 al Tribunalului București – Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.860 D/2017.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin domnul avocat Tiberius Bărbăcioru, din cadrul Baroului București. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care susține că punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului în prezentul dosar este greșit și că are cunoștință de jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, dar că aceasta este greșită. Se susține că, în actuala reglementare a procesului penal, prin dispozițiile Codului de procedură penală în vigoare, urmărirea penală este o etapă mult mai importantă decât în trecut, motiv pentru care se impune asigurarea asistenței juridice obligatorii în toate categoriile de cauze. Se afirmă că, în lipsa unei astfel de reglementări, urmărirea penală este lăsată la aprecierile discreționare ale procurorilor, care sunt tentați să ia măsuri discreționare, întrucât asigurarea apărării nu este obligatorie. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 328 din 24 mai 2016, paragraful 20, și se afirmă că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, lipsa apărării în cursul urmăririi penale nu a putut fi remediată în etapa camerei preliminare.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, respectiv Decizia nr. 134 din 20 martie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 21 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 30.118/3/2017/a1, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Ochean întro cauză având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, într-o cauză în care autorul excepției de neconstituționalitate a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală restrâng ipotezele în care asistența juridică este obligatorie, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, la etapa camerei preliminare și a judecății, excluzând astfel etapa urmăririi penale, care, în concepția Codului de procedură penală în vigoare, are o importanță semnificativă. Se arată în acest sens că probele administrate în etapa urmăririi penale pot constitui unicul temei al pronunțării unei hotărâri judecătorești, atât în cazul recunoașterii învinuirii, conform art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, cât și în cazul în care acestea nu sunt contestate, conform art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, și nu mai sunt administrate alte probe. Având în vedere aceste aspecte și riscurile unei condamnări la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, neasigurarea asistenței juridice obligatorii, în etapa urmăririi penale, conform textului criticat, încalcă dreptul la apărare al inculpatului. Se susține că, fără a face confuzie între asistența juridică obligatorie și dreptul la apărare, asigurarea asistenței juridice obligatorii este consecința asigurării dreptului la apărare, în condițiile în care acest drept nu este exercitat în mod voluntar. Se susține că neasigurarea asistenței juridice obligatorii în ipoteza invocată în susținerea excepției lipsește de conținut dreptul fundamental la apărare, încălcând, totodată, dreptul la un proces echitabil. Se arată că prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală contravin principiului egalității armelor, prin crearea unei disproporții între apărarea interesului public al statului și felul în care este protejat interesul individual al inculpatului aflat în etapa urmăririi penale, disproporție ce contravine, totodată, principiului egalității în fața legii. Se susține că situația în care se află un astfel de inculpat atunci când este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani este similară cu cea a inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiuni din aceeași categorie, aflați în etapa camerei preliminare sau a judecății, motiv pentru care nu se justifică reglementarea în privința acestora a unui regim juridic diferit, sub aspectul asigurării asistenței juridice obligatorii.7.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală nu împiedică inculpatul minor, care nu este privat de libertate, aflat în etapa urmăririi penale, să își angajeze un avocat, în vederea apărării drepturilor și a intereselor sale procesuale, aspect ce constituie o aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Constituție, și că stabilirea cazurilor în care este acordată asistența juridică obligatorie constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Avocatul Poporului opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că se menține punctul de vedere exprimat în deciziile Curții Constituționale nr. 328 din 24 mai 2016, nr. 461 din 28 iunie 2016 și nr. 506 din 5 iulie 2016.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Asistența juridică este obligatorie: […] c) în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.“13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) teza I referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțate, în acest sens, mai multe decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 328 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 10 august 2016, Decizia nr. 506 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 20 octombrie 2016, și Decizia nr. 134 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018.15.Prin Decizia nr. 134 din 20 martie 2018, paragrafele 16-24, Curtea a constatat că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală reglementează cazul de asistență juridică obligatorie în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar cauza se află în cursul judecății.16.Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Constituție, având în vedere că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie. Primul este garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea este creat de legiuitor, care stabilește și cazurile în care consideră că este necesar. Așadar, de vreme ce Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului.17.Prin urmare, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale numai pentru că nu prevăd că asistența juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistență juridică este garantată. Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea suspectului și a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege.18.De asemenea Curtea nu a putut reține nici critica adusă dispozițiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, câtă vreme dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Astfel, incidența dispozițiilor art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală nu este determinată de o anumită calitate, orice suspect sau inculpat beneficiind de asistență juridică din oficiu dacă nu are avocat ales și se află într-una dintre situațiile reglementate de art. 90 lit. b) și lit. c) din Codul de procedură penală, având în vedere că principiul egalității presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică, iar nu uniformizarea situațiilor în care se poate afla o persoană.19.În fine, Curtea a constatat că persoanele care au calitatea de suspect sau inculpat în cursul urmăririi penale și cele care au calitatea de inculpat în cursul judecății se află în situații juridice diferite, chiar dacă sunt acuzate de săvârșirea unor infracțiuni din aceeași categorie, respectiv infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau detențiunea pe viață, diferență determinată de specificul celor două etape procesuale invocate și de drepturile și obligațiile diferite pe care părțile procesului penal le au în cadrul acestora. Aceste aspecte justifică acordarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit sub aspectul asigurării asistenței juridice din oficiu, fără ca, în acest fel, textul criticat să contravină prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Cu toate acestea, în cursul urmăririi penale, persoanele în sarcina cărora este reținută săvârșirea unor infracțiuni din categoria anterior menționată au dreptul de a-și angaja un avocat, fiindu-le asigurat, conform aceleiași jurisprudențe, dreptul la apărare.20.Întrucât, până în prezent, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Ochean în Dosarul nr. 30.118/3/2017/a1 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x