DECIZIA nr. 826 din 11 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 11 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 174 13/07/2018
ActulREFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ActulREFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 139 14/03/2017
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 139 14/03/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 174 13/07/2018
ART. 12REFERIRE LALEGE 174 13/07/2018 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LALEGE 174 13/07/2018
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 676 02/11/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 139 14/03/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 139 14/03/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 315 07/12/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 139 14/03/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 511 12/12/2013
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 2
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 676 02/11/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 303 28/04/2015
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 676 02/11/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 27
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 217 22/05/2003 ART. 30
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 63 02/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 728 08/10/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, excepție ridicată de Mirel Uțoiu, Mariana Uțoiu și Ionuț Daniel Uțoiu, prin reprezentanți legali, în Dosarul nr. 1.503/269/2017 al Judecătoriei Oltenița, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.383D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile Vasilica Uțoiu și Mariana Cazan au depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.503/269/2017, Judecătoria Oltenița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâții Mirel Uțoiu, Mariana Uțoiu și Ionuț Daniel Uțoiu, prin reprezentanți legali, în cadrul soluționării cererii având ca obiect emiterea unui ordin de protecție.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate, potrivit cărora, în orice situație, soluționarea cererilor de emitere a unui ordin de protecție nu poate depăși 72 de ore, sunt neconstituționale, în măsura în care liberul acces la justiție și dreptul la apărare sunt afectate. În acest sens se arată că, în măsura în care reclamanții au avut timp pentru pregătirea apărării și pentru obținerea probelor, pârâții, autori ai excepției, nu au avut suficient timp pentru obținerea probelor, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic. Lăsarea cauzei la a doua strigare și acordarea unei perioade de mai puțin de 3 ore pentru pregătirea apărării reprezintă doar o aparență a respectării dreptului la apărare, în acest timp neputând obține probele necesare. Se mai susține că principiul celerității nu poate înfrânge principiul aflării adevărului și nici dreptul la apărare, iar principiul aflării adevărului îl obligă pe judecătorul cauzei să facă minime verificări cu privire la susținerile părților. În concluzie, dreptul la apărare trebuie să fie unul efectiv, iar nu iluzoriu, pur formal, în condițiile în care reclamanții au deja pregătite probele.6.Judecătoria Oltenița și-a exprimat opinia, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă paragrafele 28 și 33-35 ale Deciziei Curții Constituționale nr. 139 din 14 martie 2017.9.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere transmis Curții Constituționale, astfel cum este reținut în Decizia nr. 139 din 14 martie 2017, în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituționale, fiind instituite pentru apărarea unor valori garantate constituțional, precum viața și integritatea fizică și psihică a persoanei, demnitatea omului, în timp ce exercitarea dreptului la apărare și accesul liber la justiție pot fi supuse anumitor limitări ori restricții sau ingerințe din partea autorităților publice, dacă au un scop legitim și dacă respectă un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul propus. Astfel, scopul stabilirii principiului soluționării cu celeritate a cererii pentru emiterea ordinului de protecție este protejarea integrității fizice și psihice a victimei, inclusiv pe acelea ale persoanelor vulnerabile, cum ar fi minori sau persoane cu handicap, iar acordarea unor termene mai lungi de soluționare ar determina lipsirea de substanță a dispozițiilor avute în vedere de legiuitor privind înlăturarea stării de pericol. Opțiunea legiuitorului nu a fost de a restrânge accesul liber la justiție, ci exclusiv de protecție a victimei, care să dea eficiență acestei măsuri.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, întâmpinarea depusă la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza susținerilor autorilor excepției rezultă că aceștia critică doar teza întâi a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, potrivit căreia „Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă de urgență și, în orice situație, soluționarea acestora nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. […]“. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispozițiile de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018, iar, potrivit art. 27 alin. (9) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt“. Având în vedere că în litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate s-au aplicat dispozițiile art. 27 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 217/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 174/2018, Curtea constată că acesta este obiect al excepției de neconstituționalitate.13.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 217/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 174/2018, dispoziții criticate din aceleași perspective ca în cauza de față, prin Decizia nr. 139 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, sau prin Decizia nr. 676 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, constatând constituționalitatea acestora.15.Astfel, la paragraful 28 al Deciziei nr. 139 din 14 martie 2017, Curtea a reținut că scopul Legii nr. 217/2003, astfel cum este prevăzut la art. 1 alin. (1) din aceasta, îl reprezintă ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazate pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, ceea ce constituie un obiectiv de interes național. Prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, iar, potrivit art. 1 alin. (3) din lege, statul român elaborează și implementează politici și programe destinate prevenirii și combaterii violenței în familie, precum și protecției victimelor violenței în familie. La paragraful 30 al aceleiași decizii, Curtea a reținut că (așa cum se precizează în expunerea de motive a Legii nr. 315/2015, care a introdus obligativitatea soluționării cererii de emitere a unui ordin de protecție în 72 de ore), din Raportul Inspecției judiciare privind aplicarea legislației având ca obiect ordinul de protecție, aprobat de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 26 august 2014, reiese faptul că au existat unele deficiențe cu privire la celeritatea soluționării cererilor de emitere a ordinelor de protecție, a motivării soluției și a comunicării ordinelor de protecție către structurile din Poliția Română, pentru a fi puse în executare. Având în vedere acestea, în expunerea de motive a Legii nr. 351/2015 se precizează că se poate ajunge la situații paradoxale, în care durata de soluționare a dosarului este mai mare decât durata de impunere a ordinului de protecție, lipsind de substanță dispozițiile avute în vedere de legiuitor, vizând înlăturarea stării de pericol. Având în vedere constatările cuprinse în raportul întocmit de Inspecția judiciară și aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și reglementările internaționale care susțin necesitatea adoptării unor măsuri concrete, care să eficientizeze protecția persoanelor care sunt victime ale violenței domestice, s-a propus modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, în sensul stabilirii unui termen de 72 de ore pentru soluționarea cererii de emitere a ordinului de protecție, menit să echilibreze atât necesitatea evaluării temeinice a dosarului de către instanța de judecată, cât și protejarea victimelor violenței în familie.16.Curtea a mai reținut, prin Decizia nr. 139 din 14 martie 2017, paragraful 33, că, întrucât scopul instituirii ordinului de protecție îl reprezintă protejarea dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, sunt valabile considerentele de principiu reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 30 ianuarie 2014, prin care a stabilit că, potrivit formulărilor Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viață, statuat în art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă „regele drepturilor“, un drept ce consacră una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care sunt membre ale Consiliului Europei, numărându-se printre prevederile primordiale ale Convenției. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă preeminență, în jurisprudența sa, articolului 2, având în vedere faptul că dreptul la viață se bucură de un statut special printre dispozițiile Convenției. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la viață constituie un atribut inalienabil al persoanei și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi și libertăți garantate de Constituție și de instrumentele internaționale de protecție a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept. El cuprinde atât un drept subiectiv, cât și o funcție obiectivă, respectiv un principiu călăuzitor al activității statului, care are obligația de a proteja dreptul fundamental la viață al persoanei. În acest sens, al protecției persoanei a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate sunt puse în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, este instituirea termenului de soluționare de 72 ore pentru cererile de emitere a unui ordin de protecție.17.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituție, Curtea a reținut, la paragraful 19 al Deciziei nr. 676 din 2 noiembrie 2017, că prevederile art. 27 din Legea nr. 217/2003 stabilesc procedura de soluționare a cererii de emitere a ordinului de protecție, iar, potrivit art. 126 din Constituție, atât competența instanțelor judecătorești, cât și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Așa cum a reținut Curtea, prin Decizia nr. 303 din 28 aprilie 2015, paragraful 25, prevederile de lege criticate instituie un ansamblu de garanții procesuale adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea dreptului la apărare, cum ar fi, spre exemplu, obligativitatea asistenței juridice a persoanei împotriva căreia se solicită emiterea ordinului de protecție [potrivit art. 27 alin. (4) din Legea nr. 217/2003], participarea obligatorie a procurorului la judecarea cererii în fond și în calea de atac, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecție și citarea obligatorie la soluționarea acesteia, comunicarea obligatorie a hotărârii (potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003). În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate permit părților interesate să beneficieze de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen scurt, impus de necesitatea restabilirii cu celeritate a ordinii sociale și înlăturării oricărei stări de pericol care afectează siguranța, integritatea fizică și psihică a victimei.18.Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 24 din Constituție, Curtea a reținut, la paragraful 20 al Deciziei nr. 676 din 2 noiembrie 2017, că aceasta este neîntemeiată, legea oferind suficiente garanții pentru respectarea dreptului la apărare. Astfel, citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente [art. 27 alin. (2) din lege], iar asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie [art. 27 alin. (4) din lege]. Totodată, Curtea a reținut că judecarea cererii de emitere a unui ordin de protecție se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat, iar, potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003, hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, apelul judecându-se cu citarea părților, participarea procurorului fiind obligatorie.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mirel Uțoiu, Mariana Uțoiu și Ionuț Daniel Uțoiu, prin reprezentanți legali, în Dosarul nr. 1.503/269/2017 al Judecătoriei Oltenița și constată că dispozițiile art. 27 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Oltenița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x