DECIZIA nr. 825 din 17 noiembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), precum și ale art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Alexandru Cristian Țânțăreanu în Dosarul nr. 4.754/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.952D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili taxele și impozite și de a configura regimul juridic al acestora. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, din care fac parte și dispozițiile art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), criticate în prezenta cauză, reprezintă dreptul comun în materia executării și administrării creanțelor fiscale, iar măsura aducerii la cunoștință publică a datelor fiscale nu aduce atingere principiului separației puterilor în stat, înscriinduse în marja de apreciere a legiuitorului. Cu privire la critica adusă dispozițiilor art. 162 din Legea nr. 207/2015, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Sentința civilă nr. 261 din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.754/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), precum și ale art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Alexandru Cristian Țânțăreanu întro cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind anularea unor acte administrative, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 207/2015. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă dispozițiile constituționale privind calitatea legii, demnitatea umană, viața intimă, separația puterilor în stat, precum și cu privire la obligația statului privind îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor ce îi revin din tratatele la care este parte. Astfel, includerea debitorilor persoane fizice pe lista celor care înregistrează obligații fiscale restante reprezintă o violare a demnității umane, deoarece creează impresia că indivizii ce se regăsesc pe o astfel de listă sunt condamnabili pentru fapte reprobabile și trebuie supuși oprobriului public, mai ales că lista în discuție este individualizată în spațiul public ca fiind „lista rușinii“. De altfel, sistemul informatic de gestionare a contribuabililor persoane fizice al Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu este în totalitate funcțional, astfel că în anumite situații apar sume care în realitate nu sunt datorate de contribuabili. Totodată, dispozițiile legale criticate încalcă și principiul constituțional al dreptului la viață privată, care include și componenta de imagine a persoanei, iar aducerea la cunoștință publică a unor date personale este o încălcare a dreptului la imagine și, deci, a dreptului la intimitate. Se mai arată că aceste norme legale contrazic flagrant principiul secretului fiscal. Mai mult, publicarea creanțelor fiscale pune semnul egalității între un act administrativ și o hotărâre judecătorească, ceea ce încalcă principiul separației puterilor în stat. … 7.Prin urmare, se consideră că publicarea numelui și a prenumelui, a localității domiciliului fiscal și a cuantumului obligațiilor scadente, în baza prevederilor art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), precum și ale art. 162 din Legea nr. 207/2015, conduce la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5), ale art. 11 și ale art. 26 cu privire la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată. De asemenea se menționează Directiva 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE și Directiva 2014/107/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul impozitării, precum și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. … 8.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. … 11.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), precum și ale art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Dispozițiile criticate, în forma indicată de autorul excepției de neconstituționalitate, au următorul cuprins: – Art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9):(8)Organul fiscal poate aduce la cunoștință publică informațiile pe care le deține: […]b)ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, definitive, se constată încălcări ale obligațiilor prevăzute de legislația fiscală.“ … (9)Procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal local se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.“; … – Art. 162:(1)Organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice și juridice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații.(2)Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare și cuprinde obligațiile fiscale restante la sfârșitul trimestrului și neachitate la data publicării listei, al căror plafon se stabilește astfel:a)în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F.; … b)în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre a consiliului local. … (3)Înainte de publicare, obligațiile fiscale restante se notifică debitorilor. Obligațiile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcționează.(4)În termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligațiilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care și-a achitat aceste obligații.(5)Prevederile prezentului articol se aplică și pentru obligațiile fiscale stabilite prin titluri de creanță împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluționarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face mențiuni cu privire la această situație. Ori de câte ori contribuabilul obține suspendarea executării actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).“ …  … 15.În dinamica legislativă, ulterior încheierii de sesizare, art. 162 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 30/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 17 ianuarie 2019, având următorul cuprins: „Organele fiscale au obligația de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații“, eliminându-se referirea la persoanele fizice. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate în forma avută la data încheierii de sesizare.  … 16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul de drept, separația puterilor în stat și cu privire la principiul legalității, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 26 alin. (1) cu privire la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată. De asemenea se menționează Directiva 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE și Directiva 2014/107/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul impozitării, precum și ale art. 12 referitor la interzicerea unor imixtiuni arbitrare în viața personală din Declarația Universală a Drepturilor Omului. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului separației puterilor în stat ca urmare a faptului că normele criticate prevăd posibilitatea organului fiscal de a aduce la cunoștință publică informațiile pe care le deține ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, definitive, se constată încălcări ale obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, cu referire la actele administrative, este neîntemeiată. … 18.Potrivit prevederilor constituționale ale art. 56, cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, iar aceste norme constituționale sunt transpuse la nivel legal, prin diverse acte normative, sens în care este și Codul de procedură fiscală din care fac parte normele criticate. Codul de procedură fiscală cuprinde titlul VII – Colectarea creanțelor fiscale, prin care se prevede că stingerea creanțelor fiscale (art. 152-267) poate avea loc prin plată, compensare, restituire sau prin executare silită (executarea prin poprire, executarea silită a bunurilor mobile sau imobile, respectiv valorificarea bunurilor sechestrate) și stabilește norme cu privire la organele de executare silită (art. 220), la executorii fiscali, (art. 223), la titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite (art. 226), la somație ca act de începere a executării silite (art. 230) și la executarea silită a bunurilor imobile (art. 242) etc. … 19.Dându-se eficiență prevederilor constituționale, legiuitorul a prevăzut că stingerea creanțelor fiscale are loc prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de lege, în situația în care cetățenii nu își duc la îndeplinire de bunăvoie obligațiile constituționale și legale de a se achita de sarcinile și obligațiile fiscale. La data la care acestea au devenit certe, lichide și exigibile ia naștere dreptul statului, prin organele sale îndrituite în acest sens, de a trece direct la executarea silită a creanțelor fiscale, fără a mai fi necesară o autorizare/ încuviințare din partea altor organe judiciare (art. 22 din Legea nr. 207/2015). … 20.Astfel, în virtutea art. 226 alin. (1) și (4) din Legea nr. 207/2015, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit legii, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege. În domeniul valorificării creanței fiscale, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale sau a obligațiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligației fiscale sau a creanței fiscale. Prin urmare, în domeniul fiscal, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dânduse astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale. Ca atare, în materie fiscală este vorba de norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, ce sunt determinate de faptul că obiectul executării silite în acest domeniu îl reprezintă încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care să asigure protejarea eficientă a creanțelor statului și recuperarea lor cu prioritate.  … 21.De altfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme diferite de cele ce reglementează în materia dreptului comun, cu scopul de a face mai eficientă executarea și pentru a-i imprima un ritm mai accelerat. Astfel, adoptarea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare își găsește fundamentul constituțional în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naționale în activitatea financiară. Acest temei constituțional justifică un drept special, de preferință în favoarea statului, în ceea ce privește efortul de încasare a creanțelor bugetare și de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat (a se vedea Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 6 februarie 2020, paragraful 22). … 22.Or, prin Decizia nr. 637 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 9 noiembrie 2006, Curtea a arătat că separația puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, dimpotrivă, presupune existența unui control reciproc, precum și realizarea unui echilibru de forțe între acestea. Actele puterii executive sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ, iar aceasta presupune, printre altele, și posibilitatea instanței de judecată de a suspenda executarea actului pretins nelegal, chiar cât timp autoritatea publică emitentă a actului atacat are încă facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, mai ales că în acest interval de timp actul în cauză își produce efectele. Această măsură reprezintă o garanție pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, precum și a valorilor constituționale. … 23.Prin urmare, Curtea constată că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act emis în procedura fiscală, în condițiile procedurale stabilite de lege, contestație ce se introduce la instanța judecătorească competentă. … 24.Cu privire la posibilitatea emiterii unor ordine de către președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în aplicarea legii, Curtea constată că Parlamentul, ca unică putere legiuitoare a țării, pentru organizarea executării legii, poate îndritui autoritățile publice care să stabilească anumite măsuri organizatorice, în ceea ce privește domeniile și limitele specificate în textele legilor respective (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 424 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 10 ianuarie 2014, Decizia nr. 686 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010, sau Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005). … 25.Față de această împrejurare, din perspectivele mai sus prezentate, nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul de drept, separația puterilor în stat și cu privire la principiul legalității. … 26.În ceea ce privește menționarea Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE și a Directivei 2014/107/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul impozitării, Curtea observă că, potrivit considerentului 5, acestea se referă la schimbul automat obligatoriu de informații între statele membre cu privire la anumite categorii de venituri și capital, în principal de natură nefinanciară, pe care contribuabilii le dețin în alte state membre decât statul lor de reședință, și nu antamează problematica privind comunicarea între statele membre a informațiilor fiscale ale unui stat membru în sensul invocat de autorul prezentei excepții. … 27.În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 26 alin. (1) cu privire la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată se constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 554 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019. … 28.În acest context, Curtea observă că Legea fundamentală nu definește noțiunea de viață intimă, familială și privată, aceasta fiind protejată de lege în condițiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoană, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice și a bunelor moravuri. În acest sens, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește prin art. 8 paragraful 2 că dreptul la respectarea vieții private poate face obiectul unor restricții, dacă sunt prevăzute de lege și dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora (a se vedea Decizia nr. 1.282 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010, și Decizia nr. 239 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2005). Totodată, în dezvoltarea prevederilor constituționale ale art. 26, Curtea Constituțională a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2016, pronunțată în Cauza Magyar Helsinki Bizottsag împotriva Ungariei, paragraful 192, a reținut că, în contextul datelor personale, aceasta a uzat de Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, al cărei scop este să asigure fiecărei persoane fizice respectarea drepturilor și libertăților sale fundamentale și, în special, dreptul la viață privată, față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal care îl privesc. În noțiunea de „orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă“ Curtea de la Strasbourg a identificat exemple de date personale referitoare la cele mai intime și personale aspecte ale unui particular, cum sunt situația sănătății, atitudinea referitoare la religie și orientarea sexuală și a stabilit că astfel de categorii de date constituie componente particulare ale vieții private care fac obiectul protecției garantate de art. 8 din Convenție. … 29.Cu privire la categoriile speciale de date cu caracter personal (date sensibile), precum și cu privire la instituirea unor principii de analiză a protecției acestor date, prin Hotărârea din 22 decembrie 2015, pronunțată în Cauza G.S.B. împotriva Elveției, paragrafele 89-90, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază rolul esențial jucat de protecția datelor cu caracter personal în protejarea respectului față de viața privată, așa cum este garantată de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea arată că dreptul intern trebuie să prevadă garanții adecvate în vederea prevenirii oricărei comunicări sau dezvăluiri a datelor personale medicale în măsura în care acestea pot să fie în dezacord cu garanțiile oferite de art. 8 din Convenție și recunoaște că o marjă de apreciere trebuie lăsată autorităților naționale competente cu referire la menținerea unui just echilibru între, pe de o parte, interesul publicității procedurilor judiciare, și, pe de altă parte, interesele părții sau ale unui terț în menținerea confidențialității unor astfel de date. Astfel, art. 8 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale admite ingerința unei autorități publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului, dacă aceasta este prevăzută de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.  … 30.Totodată, prin Hotărârea din 27 septembrie 2017, pronunțată în Cauza C-73/16, Peter Puškár împotriva Finančné riaditeľstvo Slovenskej republiky, Kriminálny úrad finančnej správy, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 7 lit. e) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei prelucrări de date cu caracter personal de către autoritățile unui stat membru în scopul perceperii impozitului și al combaterii fraudei fiscale, cum este cea care este efectuată în cauza principală prin întocmirea unei liste de persoane precum cea în discuție, fără consimțământul persoanelor în cauză, cu condiția, pe de o parte, ca aceste autorități să fi fost învestite prin legislația națională cu sarcini de interes public în sensul acestei dispoziții, ca întocmirea respectivei liste și înscrierea în aceasta a numelui persoanelor în cauză să fie efectiv apte și necesare în scopul realizării obiectivelor urmărite și să existe indicii suficiente pentru a prezuma că persoanele în cauză figurează în mod întemeiat pe lista menționată, și, pe de altă parte, ca toate condițiile de legalitate a acestei prelucrări de date cu caracter personal impuse prin Directiva 95/46 să fie îndeplinite. … 31.La nivel național, garantarea și protejarea dreptului la viața intimă, familială și privată, prin prisma prelucrării datelor cu caracter personal la momentul la care prevederile criticate au produs efecte juridice, erau realizate prin Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001. În virtutea art. 8 alin. (1) lit. b) din această lege este permisă prelucrarea datelor cu caracter personal având funcție de identificare cu aplicabilitate generală atunci când prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală.  … 32.Raportat la prevederile criticate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 554 din 18 septembrie 2018, precitată, paragrafele 20-44, Curtea a efectuat testul de proporționalitate. Conform acestui principiu, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului și proporțională – corespunzătoare scopului urmărit (Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 775 din 24 octombrie 2014). Procedând la efectuarea testului de proporționalitate și având în vedere principiile desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la protecția datelor cu caracter personal, în esență, Curtea a reținut că publicarea pe pagina de internet proprie a organelor fiscale a listelor cu debitorii persoane fizice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și a cuantumului acestora nu pune în discuție aspecte cruciale ale vieții private a acestor debitori și cu atât mai puțin ridică probleme care țin de identitatea ori existența acestora. Cu referire la legitimitatea obiectivului urmărit de stat prin ingerința în viața privată ocrotită și garantată de art. 26 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că, potrivit pct. 1 al anexei la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații, obiectivul dispozițiilor criticate constă în descurajarea acumulării de arierate bugetare de către contribuabili, persoane fizice și juridice. Cu alte cuvinte, măsura criticată urmărește sporirea efectivității încasărilor bugetare. Acest obiectiv poate fi ușor subsumat conceptului de bunăstare economică a țării, conținut în enumerarea de la paragraful 2 al art. 8 din Convenție, iar legitimitatea lui nu poate fi pusă la îndoială, în contextul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin Hotărârea din 23 februarie 1995, pronunțată în Cauza Gasus Dosier-Und Fördertechnik GmbH împotriva Olandei, paragraful 61, că „facilitarea recuperării datoriilor fiscale se situează în mod clar în limitele interesului general.“ De asemenea, Curtea a recunoscut că trebuie lăsată o marjă de apreciere autorităților naționale competente cu referire la menținerea unui just echilibru între, pe de o parte, interesul publicității procedurilor judiciare, și, pe de altă parte, interesele părții sau ale unui terț în menținerea confidențialității unor astfel de date. În ceea ce privește importanța interesului public al unei colectări efective a impozitelor și a taxelor, Curtea a reamintit că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili taxele și impozitele, precum și de a configura regimul juridic al acestora, întemeiate pe dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care sa statuat că statul, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50, și Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragrafele 15 și 16). … 33.Prin urmare, condițiile impuse prin testul de proporționalitate sunt îndeplinite, întrucât ingerința în dreptul pretins a fi încălcat este prevăzută de lege, reprezintă o măsură necesară în vederea respectării prevederilor constituționale referitoare la obligația cetățenilor de a contribui la bugetul de stat cu impozite, taxe și alte contribuții prevăzute de lege, respectiv interesul statului pentru o eficientă colectare a impozitelor, și se încadrează în marja de apreciere a statelor oferită de Convenție. … 34.De altfel, art. 162 alin. (3) din Codul de procedură fiscală dispune că, înainte de publicare, obligațiile fiscale restante se notifică debitorilor. Obligațiile fiscale ale sediilor secundare plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor se notifică persoanei în structura căreia acestea funcționează. Această dispoziție reprezintă manifestarea intenției legiuitorului de a nu-l lua prin surprindere pe debitor, care poate evita in extremis publicarea informațiilor care au caracter personal pe site-ul organului fiscal prin plata restanțelor imediat ce primește notificarea. Mai important, acest alineat reprezintă garanția că scopul pentru care datele cu caracter personal sunt publicate pe internet este exclusiv acela de a-i determina pe debitori să își execute obligațiile fiscale restante. Publicarea listei debitorilor persoane fizice care înregistrează obligații fiscale restante, precum și a cuantumului acestor obligații reprezintă un mijloc care este apt să conducă la o mai bună colectare a impozitelor și a taxelor, care, la rândul său, reprezintă o condiție necesară pentru subzistența statului însuși și a structurii constituționale. … 35.De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligațiilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care și-a achitat aceste obligații. Aceste dispoziții sunt dovada că măsura criticată se rezumă să interfereze cu viața privată a persoanelor doar pentru atingerea obiectivului urmărit și doar atât cât este necesar pentru a atinge obiectivul legitim urmărit prin instituirea ei. De asemenea, aceste dispoziții legale reprezintă garanția oferită debitorilor că, odată ce și-au achitat obligațiile fiscal restante, nu mai pot fi identificați pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară scopului în vederea căruia sunt stocate (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 decembrie 2008, pronunțată în Cauza S. și Marper împotriva Regatului Unit, paragraful 103). … 36.Prin urmare, având în vedere caracterul adecvat al garanțiilor prevăzute de art. 162 din Codul de procedură fiscală, Curtea, prin jurisprudența precitată, a apreciat că intensitatea ingerinței nu este excesivă. Această concluzie este determinată și de împrejurarea că ingerința vizează obligațiile fiscale restante ale acestora, și nu obligațiile fiscale neajunse la scadență. Mai mult decât atât, contribuabilul este pe deplin conștient de rangul constituțional al îndatoririi de a contribui la cheltuielile publice și că orice obligație se naște în vederea executării ei, întocmai și la timp, astfel încât cu greu se poate admite că folosirea, de către titularul dreptului și obligației de a colecta taxele și impozitele, a unui instrument precum măsura criticată este de natură să îi ia prin surprindere pe contribuabili. Curtea a mai reținut că, în contextul analizei, o anumită relevanță prezintă și faptul că, în sistemul structurii constituționale actuale, obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice reprezintă una dintre îndatoririle fundamentale consacrate de capitolul III – Îndatoririle fundamentale din titlul II al Constituției. Rezultă deci că acestei îndatoriri trebuie să îi fie recunoscut un rol aparte, în orice caz suficient de important încât să legitimizeze statul, ca titular al dreptului de a încasa obligațiile și taxele menționate în dispozițiile art. 56 alin. (1) din Constituție, să adopte o măsură precum cea prevăzută de art. 162 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. … 37.Distinct de cele menționate mai sus, este de precizat și faptul că scopul reglementărilor a fost acela de reducere a arieratelor bugetare, precum și prevenirea creșterii acestora. Or, o astfel de măsură privește bunăstarea economică a țării și protejarea drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor, lipsa fondurilor la bugetul consolidat al statului conducând la imposibilitatea de a fi finanțate cheltuielile din sănătate, educație, asigurări sociale etc. și, astfel, nemaiputând fi respectate alte drepturi fundamentale ale cetățenilor. … 38.De asemenea nu se aduce atingere însăși existenței dreptului, întrucât nu se publică decât anumite informații care nu au legătură cu secretul profesional, deoarece se fac publice doar numele persoanei fizice debitoare și datoriile restante peste un anumit plafon din trimestrul anterior, și nu alte informații care fac parte din secretul fiscal, cum ar fi: natura, sursa și cuantumul veniturilor; natura, sursa și valoarea bunurilor, plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net. … 39.Având în vedere considerentele cuprinse în jurisprudența Curții Constituționale în materie, mai sus prezentate, care sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește critica raportată la pretinsa încălcare a secretului fiscal, precum și cele noi învederate prin prezenta decizie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), precum și ale art. 162 din Legea nr. 207/2015, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5), ale art. 11 și ale art. 26 alin. (1), urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 40.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Cristian Țânțăreanu în Dosarul nr. 4.754/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (8) lit. b) și alin. (9), precum și ale art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește