DECIZIA nr. 825 din 11 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 13 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 4REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 9REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 11REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 15REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 17REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 20REFERIRE LAORDIN 577 08/08/2008
ART. 20REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 21REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 26REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 244 19/04/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 27REFERIRE LAORDIN 577 08/08/2008
ART. 27REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 4
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 28REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 306 08/05/2018
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 258 27/04/2017
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 244 19/04/2016
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 34REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 34REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 2
ART. 34REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 35REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 35REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 36REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 37REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 78
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 77
ART. 40REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 41REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 43REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 44REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 5
ART. 44REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 45REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 45REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 39
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 47REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 47REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 31 17/01/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 514 24/09/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Marius Cernat, în Dosarul nr. 44.327/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 745D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.4.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 746D/2017-751D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Valeriu Adam, Nicoleta Mazâlu, Laurențiu Coică, Florin Ștefan, Gigi Ninel Soare și Florin Spiridon în dosarele nr. 44.357/3/2015, nr. 44.360/3/2015, nr. 44.227/3/CAF/2015, nr. 44.159/3/2015, nr. 44.215/3/2015 și nr. 44.301/3/2015 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.5.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.6.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că partea Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus la dosare note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.7.Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 746D/2017-751D/2017 la Dosarul nr. 745D/2017, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susține că elementele esențiale ale raporturilor de serviciu ale polițiștilor trebuie reglementate prin lege, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Astfel, rezolvarea problemei aduse în atenția Curții Constituționale a fost realizată prin dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi. De asemenea precizează că aspectele colaterale ale raporturilor de serviciu, vizând organizarea în concret a programului de lucru al polițiștilor, pot fi reglementate prin ordin al ministrului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin încheierile din 23 februarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 44.327/3/2015, nr. 44.357/3/2015, nr. 44.360/3/2015, nr. 44.159/3/2015, nr. 44.215/3/2015 și nr. 44.301/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.10.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Marius Cernat, Valeriu Adam, Nicoleta Mazâlu, Florin Ștefan, Gigi Ninel Soare și Florin Spiridon în cauze având ca obiect cererea de calculare și acordare la salariul de bază a unui spor în cuantum de 75% pentru compensarea timpului liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și acordarea timpului liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal.11.Prin Decizia civilă nr. 349 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 44.227/3/CAF/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Laurențiu Coică, într-o cauză cu un obiect similar celor anterior menționate. 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că programul de lucru al polițistului, organizarea acestuia și acordarea repausului săptămânal sunt în directă legătură cu modul de executare a raporturilor serviciu, influențându-le și având consecințe directe asupra acestora. Orice modificare adusă programului de lucru implică o modificare a acestor raporturi. Modificările privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal presupun și o modificare a salarizării. Exercitarea raportului de serviciu al polițistului se realizează de la nașterea acestuia prin actul de numire și până la încetarea lui, în condițiile legii. Astfel, situațiile juridice care pot interveni pe parcursul perioadei dintre nașterea și încetarea raportului de serviciu, în legătură cu programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal, deci, implicit, exercitarea atribuțiilor, țin de modul de executare a raportului de serviciu.13.Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014, paragraful 17, și nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 24, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale, și de aceea aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 360/2002.14.Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la drepturile și obligațiile specifice funcției, precum și la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie; în consecință, regulile esențiale privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal țin de statutul polițistului, mai exact de drepturile sale și exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la nașterea până la încetarea acestuia.15.Ținând cont de dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j), Curtea Constituțională a constatat că aspectele esențiale ale exercitării raporturilor de serviciu, în cazul polițiștilor, trebuie reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003.16.În aceste condiții, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine, contravenind și art. 41 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul fundamental al salariaților la repaus săptămânal, ca element component al dreptului fundamental la muncă și protecție socială a muncii. Referirea pe care textul de lege criticat o face la un drept fundamental al polițiștilor conduce la concluzia că reglementarea unui asemenea drept ține de statutul acestei categorii profesionale și, ca atare, acesta trebuie stabilit prin norme de natura legii organice, nu prin acte ale unei autorități executive.17.Potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici, în speță și al polițiștilor, care sunt funcționari publici cu statut special, trebuie reglementat prin lege organică. Ținând cont de faptul că aspectele privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal vizează conținutul juridic al raporturilor de serviciu ale polițiștilor, dispozițiile art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 sunt vădit viciate din punctul de vedere al constituționalității normelor.18.Astfel cum deja a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, printr-o asemenea reglementare se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate, previzibilitate și claritate. Delegarea atribuției de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte administrative ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.19.Mai mult, art. 39 din Legea nr. 360/2002 are dispoziții contradictorii: alin. (1): „Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege“; alin. (2): „Programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne“. Or, o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile si accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi.20.Soluția legislativă prevăzută de art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea, astfel cum s-a procedat și prin emiterea Ordinului ministrului internelor și reformei administrative nr. 577/2008 privind programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal.21.În ceea ce privește art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, critica vizează încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție sub aspectul clarității și previzibilității legii, în sensul că sintagma „Dacă interesele serviciului o impun“ este neclară și lipsită de previzibilitate, iar o dispoziție legală trebuie să fie neechivocă, să instituie norme clare, previzibile, precise și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. Norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi.22.De asemenea consideră că se încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și că imprecizia sau lipsa de previzibilitate a normelor legale supuse controlului Curții afectează demnitatea umană, valoare supremă prevăzută la art. 1 alin. (3) din Constituție.23.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că exprimarea opiniei instanței judecătorești este obligatorie față de dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. În cauzele de față, pe fondul expunerii detaliate de părți a argumentelor în favoarea și în defavoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel București se limitează la justificarea admisibilității sesizării Curții Constituționale în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără a-și exprima opinia.24.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că aspectele legate de modalitatea în care se organizează efectiv programul de lucru al polițiștilor și se acordă repausul săptămânal nu sunt aspecte esențiale care țin de statutul special al acestei categorii de funcționari publici și că dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției nu impun ca absolut toate aspectele referitoare la desfășurarea activității polițiștilor să fie reglementate prin lege. Într-adevăr, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, precum și în Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, instanța de control constituțional a statuat în sensul că anumite dispoziții din Legea nr. 360/2002, care fac trimitere la acte de nivel inferior pentru reglementarea anumitor aspecte, sunt neconstituționale, însă în spețele respective era vorba despre reglementări privind condițiile pentru ocuparea posturilor de conducere, respectiv răspunderea disciplinară a polițiștilor; or, într-adevăr, acestea sunt strict legate de cariera profesională, de statutul special al acestei categorii. Prin urmare, consideră că nu se poate reține critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, reține că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Or, o persoană care ocupă funcția de polițist cunoaște încă de la momentul intrării în acest corp profesional că, potrivit Legii nr. 360/2002, „Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu“, ceea ce poate presupune un program de lucru diferit de ce al altor categorii profesionale și situații diverse în care ar putea fi nevoit să nu beneficieze de timp liber potrivit dreptului comun. Prin urmare, nici critica privind neclaritatea și imprevizibilitatea normei nu poate fi primită. Față de susținerea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituție precizează că instanța de control constituțional nu se poate substitui părții în motivarea criticii, de vreme ce autorii excepției nu prezintă argumente de ordin neconstituțional în susținerea acestei critici.26.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituționale, iar cele ale art. 39 alin. (3) din aceeași lege sunt constituționale, în raport cu criticile formulate. Invocând dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție și ale art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, arată că raportul de serviciu al polițistului trebuie să ia naștere, să se execute și să înceteze în condițiile speciale prevăzute de legea organică.27.Din examinarea art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 rezultă că sunt lăsate la latitudinea ministrului de interne stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia, precum și acordarea repausului săptămânal, aspecte care fac obiectul Ordinului ministrului internelor și reformei administrative nr. 577/2008. Or, toate aceste elemente sunt esențiale pentru executarea raportului de serviciu al polițistului. Astfel, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează elemente esențiale care conturează executarea raportului de serviciu, dar le lasă la latitudinea ministrului de resort. Deși stabilirea cadrului legal al funcționarilor publici, inclusiv al polițiștilor, intră în competența exclusivă a majorității parlamentare absolute, aceasta este delegată unui membru al Guvernului, iar aspecte ce trebuie stabilite, conform imperativelor constituționale, prin lege organică dobândesc în fapt caracter infralegal, administrativ, eludând regimul juridic stabilit la nivel constituțional pentru domeniul în cauză, încălcând art. 41 alin. (2) si art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constituție. Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit in limitele și potrivit normelor care le ordonă“. Astfel, actele normative infralegale trebuie să corespundă atât cerințelor de competență și procedură, cât și celor legate de concordanța conținutului cu cel al actului normativ având forța juridică superioară. Or, în cazul de față, legea organică reglementând statutul polițistului nu cuprinde niciun fel de dispoziții referitoare la programul de lucru și de odihnă al polițistului, astfel încât norma administrativă să poată fi emisă în limitele și potrivit normei principale a cărei executare o asigură. În spețe similare, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 și Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea Constituțională a reținut că textul criticat reprezintă o „normă în alb“, prin care competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcționarilor publici este transmisă unei autorități unipersonale din puterea executivă, și anume ministrului administrației și internelor. Pe cale de consecință, Avocatul Poporului consideră că se încalcă art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.28.În ceea ce privește prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, acestea reglementează ca excepție posibilitatea amânării acordării zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin polițistului, cel mult de două ori într-o lună, dacă interesele serviciului o impun. Reglementarea amânării excepționale a repausului săptămânal se circumscrie exigențelor constituționale, fiind stabilită prin lege organică, motiv pentru care nu pot fi reținute aceleași critici de neconstituționalitate. În fine, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție nu sunt incidente în speță.29.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:30.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.31.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au următorul cuprins:(2)Programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor.(3)Dacă interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin polițistului poate fi amânată, în mod excepțional, cel mult de două ori într-o lună.32.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind trăsăturile statului român, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și cel al obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (2) referitor la munca și protecția socială a muncii, precum și în art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.33.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 deleagă stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal al polițistului către ministrul de resort, care este abilitat să emită un ordin, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor, persoană juridică de drept public, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic și nonprofit a polițiștilor.34.În acord cu jurisprudența sa, Curtea reține că polițistul este funcționar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, și că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din actul normativ menționat, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. Pe cale de consecință, elementele esențiale în ceea privește nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018).35.Plecând de la aceste considerente, Curtea urmează a analiza în prezenta cauză dacă aspectele referitoare la stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal constituie sau nu elemente esențiale ale raporturilor de serviciu ale polițistului și, implicit, ale statutului său. Procedând la această analiză sistematică, în ansamblul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 360/2002, Curtea observă că elemente esențiale privind programul de lucru al polițistului sunt reglementate prin art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia „Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege“, expresie a regulii fundamentale prevăzute de art. 41 alin. (3) din Constituție, conform căreia „Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.“ Durata programului de lucru reprezintă, așadar, un element esențial în executarea raportului de serviciu al polițistului, stabilit prin norme de natura legii organice. Curtea mai reține că prevederile legale criticate recunosc dreptul polițistului la acordarea repausului săptămânal, fiind astfel în concordanță cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, „polițistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii“.36.În acest context, Curtea constată că dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, criticate în prezenta cauză, nu fac altceva decât să precizeze atribuția ministrului de resort de a stabili prin ordin, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor, programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal, în limitele enunțate de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, asemenea aspecte având, în viziunea legiuitorului, particularități tehnice, de organizare în concret a activității polițistului.37.În același timp, Curtea constată că regulile specifice privind programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal pot fi stabilite prin ordin al ministrului de resort, în condițiile dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, iar acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora. Verificarea legalității unui asemenea ordin revine instanței judecătorești competente, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.38.Pentru aceste argumente, Curtea constată că delegarea către ministrul de resort a stabilirii prin ordin a programului de lucru, a organizării acestuia și acordării repausului săptămânal nu vizează elemente esențiale ale raportului de serviciu al polițiștilor, în sensul reținut de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, ci reprezintă o modalitate prin care legiuitorul a înțeles să creeze condiții adecvate de organizare în concret a activității polițistului.39.În consecință, Curtea constată că, în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reținute în deciziile sale, invocate de autorii excepției.40.În ceea ce privește critica privind existența unei neconcordanțe între dispozițiile art. 39 alin. (1) și art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece noțiunea de „lege“ utilizată în cuprinsul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 are în vedere un sens larg, ce acoperă ansamblul dispozițiilor cuprinse în actele normative ce formează dreptul intern, nevizând în exclusivitate doar legile, în sens formal, ca acte normative adoptate de Parlament.41.Referitor la prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, criticate sub aspectul lipsei de precizie și claritate, Curtea observă că acestea reglementează posibilitatea amânării acordării zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin polițistului cel mult de două ori într-o lună, dacă interesele serviciului o impun.42.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).43.În cauza de față, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate prevăd cu claritate posibilitatea amânării excepționale a repausului săptămânal, în cazuri justificate obiectiv de interesele serviciului, în condițiile în care Legea nr. 360/2002 instituie prin art. 39 alin. (1) regula asigurării continuității serviciului polițienesc și stabilește prin art. 44 alin. (1) că „Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu“, ceea ce presupune un program de lucru diferit al polițiștilor de cel al altor categorii profesionale și situații diverse în care polițistul ar putea fi nevoit să nu beneficieze de timp liber în aceleași condiții cu cele stabilite în dreptul comun.44.În privința sintagmei „dacă interesele serviciului o impun“ din cuprinsul art. 39 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, Curtea precizează că orice eventuală măsură arbitrară sau abuzivă dispusă de șefii ierarhici din cadrul Poliției Române atrage o sancțiune juridică, având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora aceștia „răspund pentru legalitatea dispozițiilor date subordonaților. Ei sunt obligați să verifice dacă acestea au fost transmise și înțelese corect și să controleze modul de îndeplinire a lor“.45.Ca atare, Curtea constată că, interpretate în ansamblul dispozițiilor Legii nr. 360/2002, prevederile art. 39 alin. (3) din lege au un conținut normativ clar și predictibil și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora – în cazul de față polițistul – să înțeleagă sensul lor și să își adapteze conduita.46.În final, Curtea constată că, deși autorii excepției invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în realitate aceștia nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.47.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Marius Cernat, Valeriu Adam, Nicoleta Mazâlu, Laurențiu Coică, Florin Ștefan, Gigi Ninel Soare și Florin Spiridon în dosarele nr. 44.327/3/2015, nr. 44.357/3/2015, nr. 44.360/3/2015, nr. 44.227/3/CAF/2015, nr. 44.159/3/2015, nr. 44.215/3/2015 și nr. 44.301/3/2015 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 39 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x