DECIZIA nr. 824 din 11 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 13 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 772 15/12/2016
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 61 27/09/1991 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 18 06/05/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea-Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Ioan Dincă în Dosarul nr. 11.488/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 744D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcția Generală de Poliției a Municipiului București a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece aspectele invocate de autor, potrivit cărora legiuitorul nu a menționat modalitatea prin care organele de poliție au ajuns la constatarea contravenției, nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate.4.După închiderea dezbaterilor, autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită, în esență, admiterea excepției de neconstituționalitate, dezvoltând argumentele cuprinse în cererea de sesizare a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 3 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.488/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 2 alin. 11“ din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Ioan Dincă, în cadrul soluționării acțiunii având ca obiect „plângere contravențională“.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece „legiuitorul trebuie să menționeze clar și modalitatea prin care organele de poliție ajunse la această constatare, că o persoană a chemat poliția fără să fie un motiv întemeiat, pentru că este penibil ca, în momentul în care Poliția a ajuns la fața locului, acele zgomote să înceteze, dar asta nu înseamnă că acele fapte nu s-au petrecut“. Astfel, având în vedere că legea nu precizează clar și exact care sunt modalitățile de constatare, are loc o confuzie și o interpretare abuzivă a legii și a așa-zisei „alarme false“, poliția venită la fața locului susținând că „nu se confirmă reclamația“. Astfel, cei care sunt deranjați de zgomotele vecinilor devin din victime „infractori“, fiind amendați pentru contravenția prevăzută de textul de lege criticat. Sintagma „fără motiv întemeiat“, cuprinsă de textul de lege criticat, dă posibilitatea organelor de poliție să comită abuzuri în aplicarea contravențiilor. Așadar, din cauza textului de lege criticat, care este neconstituțional, autorul excepției consideră că i se încalcă dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, întrucât, de frica amenzii, nu mai apelează la Poliție și nimeni nu îi trage la răspundere pe cei care fac zgomot.7.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la cerințele referitoare la calitatea legii, instanța apreciază că norma de lege criticată respectă principiile previzibilității și accesibilității, persoanele interesate putând prevedea în mod rezonabil ce condiții trebuie să îndeplinească și în ce situații este aplicabil acest act normativ. Faptul că în cuprinsul textului de lege criticat nu au fost indicate în mod expres situațiile care constituie motive întemeiate pentru alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice nu reflectă o lipsă de previzibilitate a normelor criticate, având în vedere sfera mare de acte ce pot intra sub incidența textului legal. În plus, aplicabilitatea textului legal trebuie apreciată în fiecare caz concret, atât în funcție de circumstanțele obiective, cât și de cele personale ale făptuitorului. Totodată, instanța apreciază că reglementarea criticată nu încalcă nici dispozițiile art. 22 din Constituție privind dreptul la viață.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens se arată că autorul excepției invocă lipsa unor precizări în cuprinsul textului de lege criticat. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, modificarea sau completarea textului de lege criticat nu intră în atribuțiile sale. Prin săvârșirea faptei prevăzute de textul de lege criticat se aduce atingere bunei funcționări a instituției din care face parte agentul constatator, ceea ce este de natură a afecta, în mod indirect, drepturile și libertățile constituționale ale celorlalți cetățeni.10.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție se consideră că aceasta nu poate fi reținută, întrucât textul de lege criticat oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor. Faptul că nu sunt indicate în mod expres situațiile care constituie motive întemeiate pentru alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice denotă multitudinea de împrejurări ce intră sub incidența textului legal criticat. Se arată că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă, sens în care se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, punctul de vedere depus la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie „art. 2 alin. 11“ din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014. În realitate, Curtea constată că obiect al excepției îl constituie art. 2 pct. 11) din Legea nr. 61/1991, dispoziții care au următorul conținut: „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: […] 11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat;“. 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Deși nu invocă în mod expres și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, autorul excepției consideră că sunt încălcate normele constituționale referitoare la calitatea legii.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).16.Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională s-a referit la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre.17.Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, constituie contravenție alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, „fără motiv întemeiat“. Legea nr. 61/1991 nu ar fi putut să prevadă concret situațiile care ar constitui motive întemeiate pentru alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, ci această apreciere aparține organului constatator și, ulterior, instanței judecătorești chemate să analizeze legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Or, toate criticile autorului excepției de neconstituționalitate constituie aspecte privind interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, iar nu aspecte de neconstituționalitate.18.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 22 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au legătură cu reglementarea contravenției de alarmare a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, „fără motiv întemeiat“. 19.Având în vedere acestea, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 11) din Legea nr. 61/1991, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, nefiind invocate veritabile critici de neconstituționalitate.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 11) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Ioan Dincă în Dosarul nr. 11.488/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x