DECIZIA nr. 824 din 10 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 12 februarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 10REFERIRE LAOUG 92 24/06/2008
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 16
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 490 10/11/2004 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018
ART. 20REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 20REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 527 30/06/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 846 12/12/2019
ART. 22REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 22REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 527 30/06/2020
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 846 12/12/2019
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 527 30/06/2020
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 846 12/12/2019
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 527 30/06/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 846 12/12/2019
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 527 30/06/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 846 12/12/2019
ART. 27REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 527 30/06/2020
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 846 12/12/2019
ART. 30REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) și a anexei nr. VIII, cap. I, lit. A, punctul 1, tabelul de la litera f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Răzvan Mihai Apopei și alții în Dosarul nr. 9.875/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.194D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în ceea ce privește critica raportată la art. 16 din Constituție, susține că diferențierea majorării salariale între personalul care gestionează fonduri europene și cel care prestează activități în proiecte care sunt finanțate din fonduri europene nu este contrară art. 16 din Constituție, deoarece este vorba despre categorii juridice distincte.4.În ceea ce privește critica formulată din perspectiva art. 41 din Constituție, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, statul are deplină legitimitate constituțională să acorde sporuri și premii.5.Cu referire la critica întemeiată pe art. 53 din Constituție, arată că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare, pe care statul le poate diferenția, iar restrângerea lor nu reprezintă o încălcare a acestui text constituțional.6.În concluzie, solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 4750 din 9 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.875/3/2018, Tribunalul București – Secția a IIa de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) și a anexei nr. VIII, cap. I, lit. A, punctul 1, tabelul de la litera f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Răzvan Mihai Apopei și alții într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prevederile legale criticate, prin nivelul stabilit de anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, tabelul de la litera f) la Legea-cadru nr. 153/2017, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Constituție. Nivelul stabilit pentru gradația „0“ pentru managerii publici nu a avut în vedere salariile aflate în plată la data adoptării actului normativ, astfel încât începând cu data de 1 ianuarie 2018 nu mai este posibilă menținerea drepturilor salariale câștigate. Mai mult decât atât, acest nivel nu permite ca pentru această categorie de salariați să fie acordată majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, constituind o premisă de aplicare diferențiată a unui act normativ a cărui aplicabilitate trebuie să fie generală. Sub aspectul salarizării, se creează astfel o discriminare a managerilor publici în raport cu alte categorii de personal salarizate din fondurile publice care au primit majorarea prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.9.Autorii excepției consideră că, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, prin valoarea stabilită pentru salariul de bază al managerilor publici, s-au creat premisele aplicării diferențiate a prevederilor legale referitoare la menținerea în plată a drepturilor salariale anterioare și majorarea acestora începând cu data de 1 ianuarie 2018. Astfel, prin stabilirea nivelurilor din anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, tabelul de la litera f), fără a se ține cont de salariile aflate în plată la data de 31 decembrie 2017, s-a urmărit în fapt diminuarea salariilor pentru managerii publici, nefiind posibilă aplicarea prevederilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la acordarea începând cu 1 ianuarie 2018 a unei majorări salariale de 25%, iar față de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a impus, în fapt, o reducere salarială. Încă de la elaborarea sa, actul normativ nu a acordat posibilitatea aplicării sale uniforme și pentru managerii publici.10.Invocând principiile care stau la baza reglementării sistemului de salarizare, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, se susține că importanța socială a muncii depuse de către managerii publici, stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public, a fost redusă chiar sub nivelul celei a consilierilor având gradul profesional superior. Astfel, doar pentru managerii publici având gradul profesional superior valoarea salariului de bază este mai mare decât cea a consilierului având gradul profesional superior, însă doar cu aproximativ 4%, în timp ce pentru gradul profesional principal, managerul public are stabilit un nivel al salariului de bază cu aproximativ 5% sub nivelul celui pentru consilierul având gradul profesional superior. În cazul gradului profesional asistent, managerul public are stabilit un nivel al salariului de bază cu aproximativ 10% sub nivelul celui pentru consilierul având gradul profesional superior. Astfel, prevederile de lege criticate stabilesc o ierarhizare ce pune funcția de manager public într-o poziție inferioară celei de consilier cu gradul profesional superior.11.Se susține, de asemenea, încălcarea dreptului fundamental la muncă, ce are un conținut complex, incluzând dreptul la salariu, de vreme ce în cazul autorilor excepției a intervenit o diminuare salarială prin raportare la limita stabilită de textul de lege criticat. Această diminuare salarială nu respectă cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. Se invocă, în acest sens, Deciziile Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Diminuarea salarială nu poate fi justificată nici prin prisma expunerii de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, care nu pleacă de la premisa existenței unei situații de criză, ci, din contră, de la ideea că salariile din domeniul public vor fi majorate începând cu data de 1 ianuarie 2018 cu 25%.12.Mai mult decât atât, față de faptul că au mai existat situații în care nivelurile salariului de bază pentru gradația „0“ au fost stabilite într-o modalitate care conducea la diminuări salariale, situații printre care se numără și cea a managerilor publici, Legea-cadru nr. 153/2017 a fost modificată prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legiicadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În cuprinsul expunerii de motive a acestui act normativ se menționează în mod expres că „având în vedere faptul că în anul 2018 drepturile salariale vor fi stabilite având la bază drepturile salariale aferente lunii decembrie 2017 și ținând seama că neefectuarea corecțiilor ar conduce la stabilirea unor drepturi salariale mai mici pentru anumite categorii de personal bugetar, se impune adoptarea de urgență a proiectului de act legislativ“. Cu alte cuvinte, se recunoaște, pe de o parte, faptul că este necesară o raportare începând cu luna ianuarie 2018 la drepturile salariale din luna decembrie 2017 și, pe de altă parte, faptul că trebuie remediate acele situații în care intervin diminuări salariale, cum este și situația autorilor excepției.13.Referitor la prevederile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017 se susține că acestea instituie o diferențiere a sporului acordat pentru personalul care gestionează fonduri europene față de cel acordat personalului care desfășoară activitate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene. Astfel, conform art. 16 din acest act normativ, personalul din echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%, în timp ce, conform art. 17 din același act normativ, personalul care gestionează fonduri europene beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare cu până la 35%, deși ambele categorii de personal desfășoară activitate în condiții similare, având responsabilități similare în gestionarea fondurilor europene. Cu toate acestea, se stabilește în mod diferențiat nivelul maxim al majorării salariale ce poate fi acordată acestor categorii de personal.14.Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal arată că excepția este neîntemeiată, deoarece personalul din echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile care beneficiază de o majorare de 50% (art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017) nu se află în aceeași situație cu personalul care gestionează fonduri europene și care beneficiază de o majorare de 35% (art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017).15.Invocă, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unor drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile reclamate de reclamanți, nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi o contraprestație pentru munca depusă, în condițiile în care beneficiar al drepturilor salariale este personalul plătit din fonduri publice, în cazul căruia funcționează principiul prestabilirii salariilor prin lege, nivelul stipulat al acestora aflându-se în legătură directă cu încasările și cheltuielile din bugetul public național, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. De asemenea, instanța amintește și argumentul Curții că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă neacordarea unei majorări salariale sau unui drept salarial suplimentar, astfel încât art. 41 alin. (1) din Constituție nu este incident.16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, și din anexa VIII: „Familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație»“, capitolul I, litera A „Salarizarea funcționarilor publici“, punctul I: „Salarii pentru administrația publică centrală“ tabelul de la lit. f), la Legea-cadru nr. 153/2017. Prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate prin art. unic pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017, și au următorul cuprins: „Personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și personalul din structurile cu rol de organisme intermediare pentru programele operaționale, pe durata desfășurării activității în acest domeniu, în loc de majorarea de până la 25 de clase de salarizare, respectiv de majorarea salariilor de bază cu până la 75%, beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare cu până la 35%.“20.La anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, tabelul de la litera f) a fost modificat prin art. I pct. 14 dinLegea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, care a introdus, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017, pct. 23^11, având următorul cuprins:f)Funcții publice specifice de manager public

Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor Salariul de bază – lei – Gradația 0 Coeficient
Anul 2022
1. Manager public, grad profesional superior S 8750 3,50
2. grad profesional principal S 8000 3,20
3. grad profesional asistent S 7500 3,00

21.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și prevederile cuprinse în tabelul de la lit. f) punctul I litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 au mai fost criticate, pentru motive asemănătoare, în cauzele soluționate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 846 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 12 martie 2020, și prin Decizia nr. 527 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat conformitatea acestor prevederi legale cu art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție. 23.Astfel, Curtea a constatat că art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 respectă art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragrafele 19-21, și nr. 527 din 30 iunie 2020, paragrafele 21-23). Art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este criticat prin prisma diferențierii majorării salariale acordate pentru personalul care gestionează fonduri europene față de cea acordată personalului pentru activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Cele două categorii de personal invocate de autorii excepției reprezintă categorii juridice distincte, care nu se află în aceeași ipoteză juridică și, prin urmare, în mod obiectiv și rezonabil, tratamentul juridic stabilit nu poate fi decât diferit. Totodată, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri și alte drepturi salariale la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente ori drepturi salariale, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.24.În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice.25.În ceea ce privește prevederile cuprinse în tabelul de la litera f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a constatat că respectă art. 41 alin. (1) din Constituție privind dreptul la muncă, în componenta referitoare la dreptul la salariu (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragrafele 22-28, și nr. 527 din 30 iunie 2020, paragrafele 24-30). Curtea a constatat că fixarea unei anumite valori a salariului de bază pentru managerii publici pentru anul 2022 are un caracter tehnic, integrat concepției legislative de creare a unui sistem de salarizare prin care să se regleze în timp disfuncționalitățile existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive a legii-cadru, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“.26.Referitor la prevederile cuprinse în tabelul de la litera f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a statuat că respectă art. 53 din Constituție privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragraful 29, și nr. 527 din 30 iunie 2020, paragraful 31). Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale, inclusiv în cazul managerilor publici-personal plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.27.De asemenea, Curtea a reținut că prevederile cuprinse în tabelul de la litera f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 respectă art. 16 alin. (1) din Constituție (deciziile nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragrafele 30-33, și nr. 527 din 30 iunie 2020, paragrafele 33-35). În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, invocate prin prisma art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că prevederile capitolului I litera A pct. I tabelul de la lit. f) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind aplicabile, în mod egal și nediscriminatoriu, tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.28.De asemenea, Curtea nu a reținut critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea unei inegalități de tratament juridic sub aspectul salarizării prin raportare la alte categorii de personal plătit din fonduri publice, de vreme ce situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit. 29.Curtea a precizat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, stabilind că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia“.30.Curtea mai observă că, în cele două decizii menționate, a mai precizat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești (Decizia nr. 846 din 12 decembrie 2019, paragraful 34, și Decizia nr. 527 din 30 iunie 2020, paragraful 36).31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Răzvan Mihai Apopei și alții în Dosarul nr. 9.875/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și cele cuprinse în tabelul de la lit. f) punctul I litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x