DECIZIA nr. 823 din 10 noiembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de apelantul Comitetul Creditorilor Debitorului Telemaco Invest – S.R.L. prin Evoluzione – S.R.L. în Dosarul nr. 6.894/3/2018 (număr vechi 2.371/2018) al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 207D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că din partea Comitetului Creditorilor Debitorului Telemaco Invest – S.R.L. prin Evoluzione – S.R.L. au fost depuse la dosar concluzii scrise, prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, context în care apreciază că nu poate fi reținută critica formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, întrucât instituirea unor termene prin prevederile de lege criticate are ca scop tocmai o bună înfăptuire a justiției și asigurarea stabilității circuitului civil. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.894/3/2018 (număr vechi 2.371/2018), Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de apelantul Comitetul Creditorilor Debitorului Telemaco Invest – S.R.L. prin Evoluzione – S.R.L. cu prilejul soluționării apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 4.080 din 26 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a civilă în contradictoriu cu Telemaco Invest – S.R.L., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare București SPRL și Nusco Imobiliara – S.R.L., într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată, care stabilește că acțiunea în anularea actelor juridice frauduloase se introduce „în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii“, este neconstituțională în măsura în care termenele se aplică și în cazul în care debitorul, prin reprezentanții acestuia, s-a sustras de la obligația impusă de lege de a depune documentele contabile ale societății, precum și documentele privind gestiunea averii societății la cererea administratorului judiciar. Arată că atât timp cât debitorul nu a predat documentele societății către administratorul judiciar, nici administratorul, dar nici creditorii nu au cum să ia cunoștință de existența unor acte juridice ale debitoarei prin încheierea cărora s-a urmărit fraudarea intereselor creditorilor. Într-o astfel de situație, stabilirea unui termen maxim de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței pentru formularea unei acțiuni în anularea actelor juridice frauduloase este neconstituțională și contravine art. 21 din Constituție. … 7.Arată, de asemenea, că Legea nr. 85/2006 nu prevede o sancțiune care să fie aplicată debitorului în cazul în care acesta nu se conformează obligației de a preda administratorului judiciar documentele societății. Or, dacă ar fi fost prevăzută o sancțiune, debitorul ar fi fost constrâns să le depună și să își îndeplinească obligațiile la timp, astfel încât să se poată lua cunoștință la timp de actele încheiate în frauda creditorilor. În acest context, autorul excepției consideră că singurii sancționați în această împrejurare sunt creditorii, prin imposibilitatea de a mai beneficia de o protecție legală efectivă împotriva relei-credințe a debitorului. Învederează, totodată, faptul că sancțiunea decăderii din dreptul de a formula o acțiune în anularea actelor juridice frauduloase din culpa debitorului este o măsură nejustificată și disproporționată, iar legea insolvenței nu prevede o protecție efectivă pentru creditori în cazul în care debitorul se sustrage de la obligația de a depune documentele contabile, ba, mai mult, prin termenul instituit, cei sancționați sunt creditorii, așa cum s-a întâmplat, de altfel, și în cauză. … 8.Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că în procedura insolvenței legiuitorul a instituit limitări și mecanisme de derulare a acesteia într-un timp util și rezonabil, celeritatea fiind o componentă importantă a principiului de asigurare a eficienței procedurii insolvenței. Referitor la art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 menționează că, dacă în ceea ce privește natura termenului de 1 an, calculat de la data expirării termenului stabilit de lege pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b) de către administratorul/lichidatorul judiciar, jurisprudența îl califică drept termen de prescripție, în schimb, termenul maxim de 16 luni începe să curgă de la momentul obiectiv al deschiderii procedurii asupra debitoarei, independent de orice conduită a subiectelor de drept îndreptățite să exercite această acțiune, astfel încât marchează pierderea dreptului. Învederează că principala distincție între termenele de prescripție și cele de decădere constă în aceea că în timp ce termenele de prescripție sunt destinate să sancționeze atitudinea pasivă/ culpabilă a unui subiect de drept, termenele de decădere au ca principal scop necesitatea obiectivă ca anumite acte să fie efectuate într-un anumit termen, indiferent de existența vreunei atitudini culpabile din partea titularului dreptului. Referitor la termenele instituite prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanța de judecată apreciază că prin acestea se urmărește ca titularii acțiunilor prevăzute de art. 79 și 80 din lege să aibă o atitudine diligentă și să întreprindă toate demersurile legale necesare pentru a se cunoaște, înăuntru intervalului maxim stabilit de lege, paguba și persoanele responsabile, cu scopul de a se asigura securitatea circuitului civil și pentru a nu se tergiversa procedura insolvenței, remediile aflate la dispoziția părților fiind suspendarea cursului prescripției și repunerea în termen. Invocă, în acest sens, și jurisprudența Curții Constituționale în materie, exemplu fiind Decizia nr. 940 din 23 iunie 2009. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, în forma modificată prin art. I pct. 36 din Legea nr. 169/2010, potrivit cărora „(1) Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii“. … 13.Curtea învederează faptul că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată expres prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare. Însă, prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel încât, în speță, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze prevederile criticate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății. Curtea reține, totodată, că soluția legislativă criticată în speță, cuprinsă în art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a fost preluată, în esență, în cuprinsul art. 118 din Legea nr. 85/2014. … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 748 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Decizia nr. 1.245 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, Decizia nr. 940 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 9 septembrie 2009, sau Decizia nr. 549 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 decembrie 2016, prin care Curtea a statuat în sensul conformității acesteia cu Legea fundamentală. … 16.Raportat la criticile formulate, Curtea reține că prin Decizia nr. 424 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 9 august 2016, Curtea a subliniat că procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată de celeritate și are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. … 17.Prin jurisprudența mai sus menționată, Curtea a reținut că, potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80 din aceeași lege, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator ca titular de drept în termenul prevăzut de lege, însă comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acțiune dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face. În acest context, Curtea a reținut că, potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, acte care sunt enumerate în cuprinsul art. 80. Astfel, prin art. 80 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a făcut o enumerare a speciilor de acte pentru care administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate cere anularea, enumerare care trebuie considerată limitativă, iar nu exemplificativă, fiind vorba exclusiv de acte cu caracter patrimonial. Dispozițiile normative menționate stabilesc regimul juridic al acțiunii în anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor în perioada suspectă, respectiv în perioada de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, acte pe care debitorul, conștientizând apropierea sau chiar existența stării sale de insolvență, le-a perfectat cu rea-credință, diminuându-și patrimoniul în dauna creditorilor, în scopul de a-i priva pe aceștia de posibilitatea urmăririi silite a bunurilor din patrimoniul său. În condițiile expres prevăzute de art. 81 alin. (2) din legea insolvenței, dacă administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul nu a introdus la judecătorul-sindic acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, fiind ales de adunarea creditorilor. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat și judicios toate aspectele ce țin de procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe. Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege, Curtea a observat că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. … 18.Referitor la soluția legislativă criticată în speță, Curtea a reținut că aceasta constituie o aplicare, în cadrul procedurii falimentului, a prevederilor Codului civil privind acțiunea pauliană (revocatorie), prin care se stabilește dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acțiunii pauliene, și anume creditorii, titularul acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi poate fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea a constatat că, în acest fel, este sancționată tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit prevederilor Codului civil, acesta nu poate avea niciun efect. Acțiunea revocatorie reglementată de Codul civil nu este însă identică cu acțiunea revocatorie prevăzută de art. 79-85 din Legea nr. 85/2006, cu toate că există și trăsături comune (promovarea acțiunii în scopul reprimării fraudei debitorului). Deosebirile constau în efecte și în condițiile de exercitare. În cazul Legii nr. 85/2006, scopul acțiunii este nu numai sancționarea fraudei, ci și restabilirea echilibrului legal al șanselor creditorilor. Această acțiune se introduce numai la judecătorul-sindic, indiferent de valoare, este facultativă pentru administratorul judiciar și pentru lichidator și poate fi introdusă numai în termen de un an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. Comitetul creditorilor poate promova acțiunea dacă rămâne pasiv administratorul judiciar sau lichidatorul. Pot fi anulate pe această cale actele debitorului de transfer cu titlu gratuit efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; operațiunile comerciale dezechilibrate efectuate în aceeași perioadă; actele în care debitorul și celelalte părți au acționat cu intenția de a leza drepturile creditorilor, precum și celelalte acte enumerate în art. 80 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006.  … 19.În acest context, Curtea reține că procedura insolvenței, atât în reglementarea anterioară, cât și în reglementarea actuală, are dispoziții speciale cu privire la anularea actelor frauduloase încheiate de debitoare în dauna drepturilor creditorilor. Și în această materie, a nulității actelor frauduloase încheiate de debitor, legiuitorul dă prioritate criteriului concursual al creditorilor în detrimentul criteriului individual al vreunuia dintre creditori, obiectiv care nu ar putea fi realizat decât în interiorul procedurii insolvenței, iar nu în afara ei. Cât privește natura juridică a termenelor cuprinse în art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a prevăzut, în primul rând, că acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b) din lege. Acest termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului cauzei are natura juridică a unui termen special de prescripție, fiind reglementat prin indicarea momentului la care se naște și prin durată, fiind susceptibil de întreruperi, suspendări. În acest context sunt esențiale atitudinea și conduita titularului acțiunii, care să fie diligent și să facă demersurile necesare pentru a cunoaște, într-un interval de timp stabilit de lege, atât paguba, cât și pe cel răspunzător de ea, sancțiunea pentru o conduită pasivă fiind începerea curgerii termenului de prescripție. Spre deosebire de termenul de prescripție de un an, termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii este un termen de decădere, stabilind data-limită înlăuntrul căruia trebuie introdusă acțiunea. Legea insolvenței utilizează în legătură cu acest termen expresia „nu mai târziu de“ care trimite în mod neechivoc la tardivitate, termen juridic asociat cu instituția decăderii. De altfel, ca normă specială, legea insolvenței stabilește acest termen de 16 luni pentru a marca momentul final până la care acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate și trebuie să fie introdusă, indiferent de motivele care au împiedicat titularii să o exercite până la acel moment; în caz contrar, dreptul acestora se stinge prin decădere. … 20.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva încălcării art. 21 din Constituție, Curtea constată că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Prin reglementarea criticată în cauză, legiuitorul, în exercitarea competențelor sale, a luat în considerare atât interesele creditorilor, cât și necesitatea clarificării cât mai rapide a situației financiare a unei societăți în urma parcurgerii procedurii insolvenței. … 21.Curtea a subliniat în jurisprudența sa că procedura prevăzută de legea insolvenței impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență, în acord cu scopul și cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într-un timp util și rezonabil, într-o manieră obiectivă și imparțială, cu un minim de costuri; asigurarea unui tratament egal al creditorilor de același rang; asigurarea unui grad ridicat de transparență și previzibilitate în procedură; recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor, având la bază un set de reguli clar determinate și uniform aplicabile. … 22.Cu privire la susținerile autorului excepției potrivit cărora prevederile criticate nu prevăd expres „o sancțiune care să fie aplicată debitorului în cazul în care acesta nu se conformează obligației de a preda administratorului judiciar documentele societății“, Curtea apreciază că această critică are în vedere o omisiune de reglementare care nu poate fi însă complinită de instanța de contencios constituțional, aceasta nefiind competentă să complinească pretinse lacune ale textelor de lege prin efectuarea controlului de constituționalitate, întrucât, în temeiul art. 61 din Constituție, „Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării“. În acest sens sunt, de altfel, și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care stabilesc că instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de apelantul Comitetul Creditorilor Debitorului Telemaco Invest – S.R.L. prin Evoluzione – S.R.L. în Dosarul nr. 6.894/3/2018 (număr vechi 2.371/2018) al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și constată că prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește