DECIZIA nr. 822 din 10 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 230 din 8 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 9REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 10REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 786 05/12/2017
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 84 28/02/2017
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 125 10/03/2015
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 281 08/05/2014
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 131 13/03/2014
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 364 24/04/2012
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 347 25/03/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 1029 09/07/2009
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 528 09/04/2009
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 17REFERIRE LALEGE 152 24/07/2019
ART. 17REFERIRE LAOG 21 26/08/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 17REFERIRE LAOG 81 24/08/2000
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 199 28/05/2020
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 276 23/04/2019
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 627 09/10/2018
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 786 05/12/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 84 28/02/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 281 08/05/2014
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 109
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 21REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 21REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 47
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 22REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 22REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 10
ART. 22REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 176 04/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 539 10/11/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.370/212/2017 al Judecătoriei Zărnești. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 931D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.182D/2018 și nr. 1.345D/2018, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate, ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și Gavril Gerebeneș în Dosarul nr. 13.901/320/2017 al Tribunalului Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 931D/2018, nr. 1.182D/2018 și nr. 1.345D/2018, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.182D/2018 și nr. 1.345D/2018 la Dosarul nr. 931D/2018, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că reglementarea criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție, care consacră dreptul părților la un proces echitabil, fiind vorba de norme de procedură referitoare la instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice, această opțiune a legiuitorului având ca scop administrarea cu celeritate a probelor strânse de către poliția rutieră.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 8 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 28.370/212/2017, Judecătoria Zărnești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nassar Tarek într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov.8.Prin Încheierea nr. 5.159 din 12 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nassar Tarek într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române – Brigada Autostrăzi și Misiuni Speciale – Biroul de Poliție Autostrada A3 București – Brașov, cu sediul în localitatea Snagov.9.Prin Încheierea din 11 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.901/320/2017, Tribunalul Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gavril Gerebeneș într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile criticate creează o inegalitate juridică între titularii plângerii contravenționale privind regimul circulației rutiere și titularii plângerii contravenționale privind nerespectarea dispozițiilor legale privind achiziția de roviniete. Această inegalitate juridică constă în aceea că titularii plângerii contravenționale privind procesele-verbale de contravenție emise ca urmare a pretinsei nerespectări a dispozițiilor legale privind achiziția de roviniete pot introduce acțiunea civilă la judecătoria în circumscripția căreia își au domiciliul, potrivit art. 10^1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în timp ce titularii plângerii contravenționale privind procesele-verbale de contravenție emise ca urmare a pretinsei nerespectări a regimului circulației rutiere sunt obligați să introducă acțiune civilă la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit pretinsa faptă contravențională. În aceste condiții, aceștia apreciază că titularilor plângerii contravenționale privind procesele-verbale de contravenție emise ca urmare a pretinsei nerespectări a regimului circulației rutiere le este limitat dreptul de a se apăra, aflându-se de multe ori într-o imposibilitate obiectivă de a se prezenta la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit pretinsa faptă contravențională din cauza unor distanțe mari care trebuie parcurse, context în care arată că dispoziția legală criticată conduce la descurajarea contravenientului de a-și exercita dreptul de a contesta procesul-verbal de contravenție, din cauza costurilor de transport care pot fi uneori mai mari decât sancțiunea aplicată. Se menționează, de asemenea, că la toate acestea se adaugă și timpul de care trebuie să dispună contravenientul pentru a se deplasa în vederea exercitării drepturilor sale constituționale. Așa fiind, autorii excepției apreciază că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, respectiv dreptului la un proces echitabil, sub aspectul asigurării unei cât mai facile posibilități de a realiza judecata pricinii.11.Judecătoria Zărnești, Judecătoria Constanța – Secția civilă și Tribunalul Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens este invocată, cu titlu exemplificativ, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 364 din 24 aprilie 2012, Decizia nr. 131 din 13 martie 2014, Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, Decizia nr. 125 din 10 martie 2015, Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 și Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017, prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității reglementării criticate în raport cu art. 21 din Constituție.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.345D/2018, Avocatul Poporului a învederat faptul că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar punctul său de vedere a fost reținut, spre exemplu, în deciziile Curții Constituționale nr. 528 din 9 aprilie 2009, nr. 1.029 din 9 iulie 2009 și nr. 347 din 25 martie 2010, în sensul constituționalității reglementării criticate, punct de vedere pe care îl menține și în prezenta cauză.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta“.17.Curtea învederează faptul că, ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost completate prin Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 81/2000 privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, în prezent având următorul cuprins normativ: „Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.“ În acest context, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze prevederile criticate în redactarea existentă anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 152/2019, mai sus menționată, întrucât aceste prevederi continuă să producă efecte juridice în cauzele concrete deduse judecății.18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, și celor ale art. 21 care consacră accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași norme constituționale, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 199 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 6 iulie 2020, Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 18 iulie 2019, Decizia nr. 627 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 1 martie 2019, Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 26 martie 2018, Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, sau Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.20.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, care reglementează competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Curtea a statuat, astfel, că art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate, ci, dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângeri împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției este menită să dea expresie normei constituționale mai sus menționate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, și anume cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, ceea ce este pe deplin justificat și rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, și anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.21.De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la prevederile Codului penal ori la cele ale Codului de procedură civilă, după caz. Or, prevederile art. 183 alin. (1) și art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poștă a actelor de procedură, și o serie de garanții ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Așadar, chiar dacă art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 instituie competența teritorială exclusivă a instanței de judecată de la locul săvârșirii și constatării faptei contravenționale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar și nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situații, legiuitorul a reglementat modalități alternative care să garanteze exercitarea efectivă și deplină a drepturilor materiale și procesuale ale oricărei persoane ce dorește să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.22.În ceea ce privește susținerile referitoare la pretinsa situație discriminatorie instituită prin raportare la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, care prevede la art. 10^1 că, prin derogare de la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau își are sediul, și persoanele sancționate contravențional în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care instituie regula formulării plângerii contravenționale la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, Curtea a apreciat că această critică este neîntemeiată, având în vedere domeniul distinct de reglementare al celor două acte normative. Astfel, Curtea a observat că, în timp ce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, a pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații, iar autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române, Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 are ca obiect de reglementare aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În sensul acestei ordonanțe, prin tarif de utilizare se înțelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., iar prin tarif de trecere se înțelege o anumită sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, și de tipul vehiculului. Așa fiind, întrucât nu a putut fi reținută existența unei situații similare/comparabile în ceea ce privește contravențiile săvârșite în temeiul celor două acte normative, Curtea a considerat că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 din Constituție.23.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauzele de față.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nassar Tarek în Dosarul nr. 28.370/212/2017 al Judecătoriei Zărnești și în Dosarul nr. 28.369/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă, precum și de către Gavril Gerebeneș în Dosarul nr. 13.901/320/2017 al Tribunalului Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Zărnești, Judecătoriei Constanța – Secția civilă, precum și Tribunalului Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x