DECIZIA nr. 820 din 9 decembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 14 februarie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 754 22/11/2018
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 571 09/07/2020
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 754 22/11/2018
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 19 21/01/2003
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 36
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 345 11/07/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 517 05/10/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Ivănoiu în Dosarul nr. 32.691/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.351D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că textele de lege criticate au mai fost examinate prin prisma unor critici similare, Curtea Constituțională constatând constituționalitatea acestora prin Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 32.691/3/2017, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Ivănoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a primarului municipiului București la soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, nefiind suficient de clare, accesibile și previzibile încât destinatarii acestora să își poată adapta conduita pentru respectarea legii. Astfel, art. 33 din Legea nr. 165/2013 impune entităților învestite de lege obligația să soluționeze în anumite termene cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și să emită o decizie de admitere sau de respingere, în funcție de numărul de cereri pe care le mai au de soluționat. Se critică lipsa de claritate și accesibilitate cu care legiuitorul a reglementat modul în care cetățenii cărora le este adresată această lege pot să intre în posesia informațiilor cu ajutorul cărora pot avea acces la o instanță de judecată, în condițiile în care entitatea nu dă un răspuns la dosarul depus sau dă un răspuns nesatisfăcător. Aceasta, deoarece este necesar un calcul în funcție de numărul de dosare ale entității la care s-a depus cererea, număr de dosare care trebuie găsit pe site-ul entității, neprecizându-se nici pagina de internet, nici denumirea din subpagina site-ului entității unde pot fi găsite aceste informații. Ca atare, reglementarea prin care petentul trebuie să calculeze perioada în care entitatea prevăzută de lege trebuie să îi soluționeze cererea este neconstituțională, afișarea sau neafișarea pe site-ul entității fiind informații inaccesibile petentului. Acesta nu este informat cu claritate unde anume (domeniu, pagină, subpagină) se pot găsi aceste informații, informarea generică în sensul că aceste informații sunt publicate pe o pagină de internet nerăspunzând cerințelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. În ceea ce privește art. 35 din Legea nr. 165/2013 se susține că este neconstituțional termenul de 6 luni prevăzut de acesta, fiind imposibil de calculat, având în vedere că entitatea la care a fost pus dosarul are sau nu are un număr anume de dosare publicat pe site-ul acesteia.6.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, având în vedere modul de reglementare a termenelor, în ceea ce privește data împlinirii acestora. Astfel, legiuitorul nu a stabilit termenul la care trebuie afișate informațiile privind numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, în funcție de care se putea stabili data expirării termenului prevăzut de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fie pe site, fie la sediul instituțiilor respective, și nici sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligațiilor menționate, motiv pentru care, în majoritatea cazurilor, unitățile notificate nu și-au îndeplinit aceste obligații înainte de expirarea termenelor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Apreciază, în consecință, că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu sunt clare, previzibile și accesibile, deoarece persoana îndreptățită nu a avut cunoștință despre durata termenului care îi era aplicabil în situația sa concretă – 12 luni, 24 de luni sau 36 de luni -, întrucât nu a avut acces la informațiile necesare privind numărul cererilor înregistrate și nesoluționate de entitatea respectivă. Or, nu se poate pretinde persoanei îndreptățite să respecte un termen în condițiile în care nu cunoaște durata acestuia din culpa exclusivă a entității deținătoare, care nu a afișat pe site-ul său informațiile necesare.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut:– Art. 33 alin. (1): (1)Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.;– Art. 35 alin. (2): „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare celor formulate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, constatând conformitatea textelor de lege criticate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, sub aspectul preciziei și clarității acestora. Astfel, prin Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 6 martie 2019, paragrafele 25-31, și Decizia nr. 571 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 23 octombrie 2020, paragrafele 30-34, Curtea a observat că prevederile art. 33 alin. (1) și (3) stabilesc în mod expres anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termene calculate în funcție de numărul de cereri rămase nesoluționate la nivelul fiecărei entități. De asemenea, se instituie în mod expres obligația acestora de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet. Așadar, conținutul normativ al textelor de lege criticate nu susține o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5), acesta fiind suficient de precis și de clar.13.Totodată, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că afirmațiile referitoare la faptul că neîndeplinirea obligației entităților învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea acestora, nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligației de afișare la sediul fiecărei entități a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.14.De asemenea, prin deciziile precitate, Curtea a analizat susțineri referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligația entităților de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, precum și la faptul că nu există o sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiției, de către persoanele care se consideră îndreptățite, termen a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea. Curtea a reținut că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce țin de opțiunea legiuitorului. În legătură cu aceste aspecte, Curtea a mai constatat că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurate în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile pentru persoanele îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată, în vederea soluționării pe fond a notificării. Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, nemulțumite de pasivitatea entităților învestite de lege cu privire la soluționarea notificărilor, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop.15.Curtea a mai observat că, prin actul normativ criticat, legiuitorul a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, în sensul art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 constituie contravenție, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni.16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele reținute în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauza de față.17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Ivănoiu în Dosarul nr. 32.691/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x