DECIZIA nr. 820 din 11 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 231 din 26 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 3REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 3REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 4REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 4REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 280 23/05/2013
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1461 08/11/2011
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 273 24/02/2009
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 915 18/10/2007
ART. 6REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004
ART. 6REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 655 13/10/2015
ART. 7REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 7REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 655 13/10/2015
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 60 16/02/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 655 13/10/2015
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 799 03/06/2010
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 13REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 60 16/02/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 655 13/10/2015
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 799 03/06/2010
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 273 24/02/2009
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1301 02/12/2008
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 856 09/10/2007
ART. 15REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 16REFERIRE LALEGE 76 24/05/2012 ART. 8
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 17REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 9
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 631 11/11/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 547 15/10/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 785 16/06/2011
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1374 26/10/2010
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 465 17/05/2007
ART. 22REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 45 31/01/2017
ART. 23REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 24REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 12
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 144 12/03/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (4) teza finală și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de unitatea administrativă teritorială Slobozia și Consiliul Local Slobozia în Dosarul nr. 2.446/98/2016 al Tribunalului Ialomița – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 550D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, sens în care precizează că prin criticile de neconstituționalitate formulate este vizată, în realitate, atât o problemă de interpretare a textului de lege supus controlului de constituționalitate, cât și de modificare și completare a acestuia. De asemenea consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.446/98/2016, Tribunalul Ialomița – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (4) teza finală și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.5.Excepția a fost ridicată de unitatea administrativă teritorială Slobozia și Consiliul Local Slobozia într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece lipsa unei căi de atac împotriva hotărârii primei instanțe echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancțiunilor principale și complementare prevăzute de Legea nr. 393/2004. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012. De asemenea, autorii susțin că, din perspectiva art. 12 din Legea nr. 393/2004, ar rezulta o competență exclusivă în favoarea instituției prefectului de a constata încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului unui consilier local sau județean. Apreciază că art. 9 alin. (4) dinLegea nr. 393/2004 acordă consiliului local sau județean competența de a constata încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului unui consilier local sau județean. În sprijinul acestei interpretări se invocă decizii ale Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, nr. 915 din 18 octombrie 2007, nr. 273 din 24 februarie 2009 și nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011.7.Tribunalul Ialomița – Secția civilă opinează că, față de motivele invocate în susținerea excepției art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 este vorba, de fapt, despre o problemă de interpretare a dispozițiilor legale, și nu despre o excepție de neconstituționalitate. În ceea ce privește art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, tribunalul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Reține că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie îngrădit dreptul la un proces echitabil. Situația de față nu este identică cu cea referitoare la plângerile contravenționale, excluderea căilor de atac în cazul examinat fiind impusă de necesitatea soluționării prompte a unei situații foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării înainte de termen a mandatului de consilier local. Mai mult decât atât, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Constituția garantează accesul liber la justiție, exercitat însă în formele și modalitățile prevăzute de lege. În contextul reglementat de prevederile legale criticate, referitor la modalitatea de contestare în justiție a hotărârii consiliului local de constatare a încetării de drept a mandatului de consilier, procedura specifică de contestare și de soluționare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă și definitivă. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 655 din 13 octombrie 2015.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 655 din 13 octombrie 2015.10.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 60 din 16 februarie 2016, nr. 655 din 13 octombrie 2015 și nr. 799 din 3 iunie 2010.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (4) teza finală și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 9 alin. (4): „În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) și h^1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanța de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanța se va pronunța în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă.“;– Art. 12 alin. (3): „În cazul prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. h^1), în termen de 30 de zile de la data sesizării partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărei listă consilierul local sau consilierul județean a fost ales, prefectul constată, prin ordin, încetarea mandatului consilierului local sau județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia și declară vacant locul consilierului local sau județean.“14.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 129 privind folosirea căilor de atac și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, exercitat în raport cu critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 60 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 5 mai 2016, Decizia nr. 655 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 noiembrie 2015, Decizia nr. 799 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Decizia nr. 1.301 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008, Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, și Decizia nr. 856 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007.16.Cu titlu preliminar, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă și irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓. Aceste dispoziții sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a început ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010. Aceste modificări nu înlătură soluția legislativă criticată, astfel că instanța de contencios constituțional a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, cu privire la care a fost sesizată.17.Astfel, Curtea a reținut, în esență, că reglementarea unor reguli speciale de procedură în materie electorală este justificată pentru a asigura stabilitatea în funcționarea autorităților administrației publice locale și desfășurarea activității lor specifice într-un cadru de normalitate. De asemenea, Curtea a constatat că acestea sunt și rațiunile pentru care, de pildă, dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 instituie o excepție de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specifică contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv al hotărârii pronunțate, în primă instanță, de instanța de contencios administrativ, prin care este soluționată acțiunea formulată de consilier împotriva hotărârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, nu este de natură să contravină normelor art. 129 din Constituție. De altfel, obligativitatea asigurării unui dublu grad de jurisdicție, astfel încât hotărârea primei instanțe să fie examinată de către o jurisdicție superioară, subzistă doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv, exercitat în fața unei instanțe naționale, garantat de art. 13 din Convenție oricărei persoane, este asigurat, de vreme ce art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 reglementează accesul persoanei interesate la instanța de contencios administrativ pentru soluționarea acțiunii îndreptate împotriva unui act al unei autorități administrative prin care pretinde încălcarea unui drept sau interes legitim.18.De asemenea, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Constituția garantează accesul liber la justiție, exercitat însă în formele și modalitățile prevăzute de lege (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În contextul reglementat de prevederile legale criticate, referitor la modalitatea de contestare în justiție a hotărârii consiliului local de constatare a încetării de drept a mandatului de consilier local, procedura specifică de contestare și de soluționare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă și definitivă.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor enunțate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.În final, Curtea constată că celelalte dispoziții din Legea fundamentală invocate nu au incidență în cauză.21.Distinct de acestea, Curtea observă că invocarea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, a Deciziei Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale referitoare la eliminarea controlului judiciar al hotărârii pronunțate de judecătorie în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, nu este relevantă în soluționarea prezentei excepții. Soluția pronunțată prin decizia menționată a fost justificată de o serie de elemente specifice, care nu se regăsesc în situația textului de lege care formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, în condițiile în care materia electorală, reglementată prin dispozițiile legale criticate în prezenta cauză, diferă în mod substanțial de domeniul contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice.22.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Curtea observă că autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate cu privire la textele de lege menționate, rezumându-se la evidențierea unui posibil conflict între dispozițiile art. 12 alin. (3) și art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004, cu privire la autoritatea administrației publice care are competența de a constata încetarea mandatului consilierului local/județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia, în situația pierderii calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales. Astfel, având în vedere că autorii excepției nu argumentează pretinsa contrarietate dintre dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 și prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege nu este motivată, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 1.374 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 547 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 11 decembrie 2014, paragrafele 13-16, și Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, paragraful 44). 23.De asemenea, Curtea observă că problema interpretării prevederilor art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, pentru a stabili dacă există o competență exclusivă a instituției prefectului pentru constatarea încetării mandatului consilierului local/județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia, în situația pierderii calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales, în condițiile dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, sau dacă, dimpotrivă, există o competență alternativă a prefectului și a consiliului local/județean, în condițiile reglementate de art. 9 alin. (3) și (4) din același act normativ, a fost examinată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul pronunțării unei hotărâri prealabile prin care s-a dat o rezolvare de principiu cu privire la această chestiune de drept. Prin Decizia nr. 45 din 12 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 17 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: „Dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că în situația pierderii de către consilierul local sau județean a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competența exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.“24.Prin urmare, având în vedere absența motivării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 și faptul că, în realitate, criticile aduse acestei prevederi legale vizează aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către instanța judecătorească, excepția de neconstituționalitate cu acest obiect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de unitatea administrativă teritorială Slobozia și Consiliul Local Slobozia în Dosarul nr. 2.446/98/2016 al Tribunalului Ialomița – Secția civilă și constată că prevederile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ialomița – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x