DECIZIA nr. 82 din 14 februarie 2024

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 și ale art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 264/104/2017 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.962D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 iulie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3 octombrie 2023, dată la care, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 14 noiembrie 2023. La data de 14 noiembrie 2023, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 decembrie 2023, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 ianuarie 2024, dată la care, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 14 februarie 2024, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 264/104/2017, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și ale art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate împotriva unei sentințe penale prin care inculpata din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate a fost condamnată pentru comiterea unei infracțiuni de corupție. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu includ în sfera cauzelor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale și încheierea definitivă pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 335 alin. (4^1) din Codul de procedură penală. Se susține că, prin reglementarea art. 335 din Codul de procedură penală, legiuitorul a dorit să pună în acord legislația procesual penală din România cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a considerentelor de principiu reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, în care a constatat că posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală trebuie să fie supusă controlului unei instanțe naționale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la începerea anchetei nu este excesivă. Se arată că, prin urmare, singura cale prin care mai poate fi redeschisă o anchetă penală este instituția redeschiderii urmăririi penale, reglementată la art. 335 din Codul de procedură penală, iar încheierea de respingere a cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară este o hotărâre judecătorească ce are autoritate de lucru judecat în cazul unui dosar nou, autonom, creat ca urmare a unei alte plângeri cu privire la aceleași fapte și la aceleași persoane, chiar și sub o altă încadrare juridică. Se susține că o interpretare contrară încalcă dreptul persoanei acuzate la un proces echitabil. … 5.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 6.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:7.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 8.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 6 și ale art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că sunt criticate, în realitate, dispozițiile art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală prin raportare la cele ale art. 6 și ale art. 16 alin. (1) lit. i) din același cod. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 6: „Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.“; … – Art. 16 alin. (1) lit. i): „(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: […] i) există autoritate de lucru judecat;“; … – Art. 335 alin. (4^1) teza a doua: „ […] Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.“ …  … 9.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și dispozițiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. … 10.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârilor judecătorești, ca acte jurisdicționale ce emană de la o putere publică a statului, trăsătură ce deosebește hotărârea judecătorească de alte acte juridice. Cu privire la acest principiu, Curtea reține că funcția jurisdicțională a statului, având ca finalitate stabilitatea raporturilor juridice și ordinea socială, face ca litigiului să i se pună capăt într-o manieră care să nu mai permită readucerea lui în fața instanței, indiferent că aceasta s-ar realiza pe calea principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a soluționat jurisdicțional anterior. Din acest punct de vedere, este unanim acceptat faptul că hotărârea judecătorească nu este infailibilă, iar corectarea unor vicii ale hotărârii judecătorești definitive reprezintă o justă preocupare ce se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în prezent art. 18 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară), articol ce reprezintă, de altfel, o aplicare a dispozițiilor art. 129 din Constituție. Așadar, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunțată este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiției. Prin urmare, principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces încheiat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Așa fiind, instituția autorității de lucru judecat are o dublă valență: una materială (prezumție legală irefragabilă de adevăr judiciar în sensul judecății irevocabile) și una procesuală (excepție procesuală de fond, care împiedică desfășurarea unui nou proces cu privire la același drept), respectarea sa impunând să se dea eficiență ambelor componente anterior menționate (a se vedea Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 7 aprilie 2021, paragrafele 34 și 35). … 11.Respectarea principiului autorității de lucru judecat are ca finalitate asigurarea securității raporturilor juridice, componentă a principiului securității juridice, ca standard al dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest principiu exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze. Principiul securității raporturilor juridice a apărut și s-a dezvoltat pe cale pretoriană, mai exact în practica instanțelor internaționale, dobândind rang de principiu al ordinii juridice europene. … 12.Principiul autorității de lucru judecat își găsește expresia legislativă sub forma principiului ne bis in idem, reglementat, în mod distinct, la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție și la art. 6 din Codul de procedură penală. Acesta reprezintă consecința directă a autorității de lucru judecat și constă în interdicția de a repeta procedurile penale care au dus la pronunțarea unei hotărâri definitive. Potrivit acestui principiu, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă (a se vedea Hotărârile din 13 noiembrie 2003, 8 septembrie 2005, 1 iulie 2013 și 13 noiembrie 2022 și pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauzele Nikitin împotriva Rusiei, paragraful 35, Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, paragraful 58, Kadusic împotriva Elveției, paragraful 82 și Marguš împotriva Croației, paragraful 114). Așadar, repetarea procesului sau a pedepsei este elementul central al situației juridice vizate de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Nikitin împotriva Rusiei, precitată, paragraful 35). Așa fiind, principiul autorității de lucru judecat este de o importanță fundamentală atât în ordinea juridică națională, cât și în ordinea juridică europeană, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, iar atingerea adusă acestuia prin legislația națională trebuie să fie limitată, fiind necesar să se deroge de la acest principiu doar dacă derogarea este impusă de motive substanțiale și imperioase. În acest sens sunt Hotărârile din 7 iulie 2009 și 24 iulie 2003, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauzele Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52 (a se vedea Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). … 13.Referitor la același principiu, prin Hotărârea din 8 iulie 2019, pronunțată în Cauza Mihalache împotriva României, paragraful 22, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat existența a trei criterii care trebuie îndeplinite pentru a putea considera că o decizie este definitivă: decizia trebuie să blocheze definitiv urmărirea penală, trebuie să fi fost precedată de o investigație amănunțită și trebuie să se bazeze pe o evaluare a fondului cauzei. Totodată, prin Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Cauza Lungu și alții împotriva României, paragraful 47, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluționată și care făcuse obiectul unei hotărâri definitive și în absența oricărui motiv valabil, instanța națională a încălcat principiul securității raporturilor juridice, motiv pentru care a fost încălcat dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție. De asemenea, prin Hotărârea din 31 mai 2012, pronunțată în Cauza Esertas împotriva Lituaniei, paragraful 21, instanța de la Strasbourg a reținut că „principiul autorității de lucru judecat impune ca nicio parte să nu aibă dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii numai în scopul obținerii unei rejudecări și a unei noi decizii a cauzei“. Prin aceeași hotărâre s-a reținut că „orice revizuire ar trebui tratată ca un recurs deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere cu privire la acest subiect nu este un motiv pentru reexaminare“. În același sens, prin Hotărârea din 12 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Kehaya și alții împotriva Bulgariei, paragraful 69, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție în situația în care „abordarea Curții Supreme de Casație în hotărârea sa din 10 octombrie 2000 a avut, în plus, efectul de a oferi statului o a doua șansă de a obține o reexaminare a unui litigiu deja stabilit prin hotărâri definitive în proceduri contencioase la care o altă emanație a statului, o autoritate administrativă specializată însărcinată cu restituirea – comisia funciară -, a fost parte și i s-au oferit toate mijloacele procedurale pentru apărarea interesului statului. O astfel de reexaminare era aparent posibilă fără nicio limitare în timp și putea fi interzisă numai după expirarea perioadei relevante de prescripție achizitivă. Această abordare a fost dezechilibrată și a creat incertitudine juridică.“ Totodată, în Hotărârea din 29 noiembrie 2016, pronunțată în Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții împotriva României, paragraful 116, aceeași instanță europeană a statuat că „principiul securității juridice este implicit în toate articolele din Convenție și constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept“. S-a reținut prin aceeași hotărâre că „scopul acestui principiu este în special acela de a garanta stabilitatea situațiilor juridice și de a promova încrederea publicului în justiție. Orice persistență a divergențelor de jurisprudență riscă să ducă la o stare de incertitudine juridică de natură să reducă încrederea publicului în sistemul judiciar, chiar dacă această încredere este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept.“ Cu privire la același principiu, prin Hotărârile din 28 iulie 2009 și 31 mai 2012, pronunțate în Cauzele Gök și alții împotriva Turciei, paragrafele 57-62, și Esertas împotriva Lituaniei, paragrafele 23-32, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, fie și în absența casării unei hotărâri, repunerea în cauză a soluției adoptate într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă în cadrul unei alte proceduri judiciare poate aduce atingere art. 6 din Convenție, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanță și să încalce principiul securității juridice. În fine, prin Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61, Curtea de la Strasbourg a constatat că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Convenție, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. S-a reținut, totodată, că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (a se vedea Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021, paragraful 39). … 14.Astfel cum Curtea a statuat, principiul ne bis in idem este reglementat în legislația internă la art. 6 din Codul de procedură penală, potrivit căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică. În aplicarea acestui principiu, dispozițiile art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, arătând, totodată, că instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. De asemenea, alin. (2) al aceluiași art. 28 prevede că hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Totodată, dispozițiile art. 52 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la chestiunile prealabile, reglementează faptul că hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. … 15.Având în vedere toate aceste considerente, principiul autorității de lucru judecat și, respectiv, principiul ne bis in idem, mai sus analizate, au în vedere hotărârile penale definitive prin care se soluționează fondul cauzelor penale. … 16.Spre deosebire de acestea, în privința încheierilor pronunțate în cursul procesului penal, încheieri prin care nu este soluționat fondul acțiunii penale, ci se soluționează alte aspecte ale cauzei penale, Codul de procedură penală prevede că acestea sunt definitive. … 17.Cu titlu exemplificativ, art. 26 alin. (5) din Codul de procedură penală prevede că încheierea prin care se disjunge acțiunea civilă este definitivă, art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală prevede că încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror este definitivă, art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală prevede că soluționarea contestației împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă, art. 252^3 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează caracterul definitiv al încheierii prin care instanța dispune cu privire la valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul judecății și la procedura valorificării acestora, art. 252^4 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede caracterul definitiv al încheierii prin care instanța soluționează contestația formulată împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii prevăzute de art. 252^2 alin. (3) din Codul de procedură penală sau a hotărârii judecătorești de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzută de art. 252^2 alin. (7) din Codul de procedură penală sau de art. 252^3 alin. (3) din același cod etc. … 18.Printre aceste încheieri se numără și încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, care, potrivit art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală, are caracter definitiv. … 19.Caracterul definitiv al încheierilor analizate determină obligativitatea soluțiilor pronunțate în cuprinsul lor, caracterul obligatoriu al acestor încheieri făcând ca respectivele soluții să se impună, ex lege, prin raportare la ansamblul cauzei penale. Așadar, încheierea prevăzută la art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală are un caracter definitiv și, totodată, obligatoriu în cauza penală în care a fost pronunțată. … 20.Astfel, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară, ulterior pronunțării încheierii prevăzute la art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală, este învestit cu soluționarea unei noi cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, similară, sub toate aspectele, cu cea soluționată anterior, pentru identitate de rațiune, impusă de dispozițiile art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală, acesta este obligat să pronunțe aceeași soluție. În schimb, dacă cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale nou-formulată este diferită de cea precedentă sub aspectul temeiurilor, respectiv al probelor sau al împrejurărilor invocate, judecătorul de cameră preliminară, având în vedere aceste diferențe specifice, poate pronunța, conform art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală, o soluție diferită de cea precedentă, pronunțată potrivit aceluiași temei legal. De altfel, în acest sens, dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd că, în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Caracterul de noutate al faptelor sau împrejurărilor astfel invocate urmează să fie apreciat de judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, în fiecare caz în parte. Aceste aspecte constituie însă operațiuni de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate, care reprezintă atribuția exclusivă a organelor judiciare. Așadar, pronunțarea unor soluții contrare, în situații identice, conform art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală, reprezintă forme de aplicare greșită a legii procesual penale de către instanțele judecătorești, acestea neputând constitui veritabile probleme de constituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 6 și ale art. 16 alin. (1) lit. i) din același cod. … 21.Pentru toate aceste motive, Curtea constată că dispozițiile legale criticate asigură garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție, fără a fi necesară reglementarea autorității de lucru judecat a încheierii pronunțate conform art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală. De altfel, conform celor mai sus arătate, o astfel de soluție legislativă ar fi improprie prin raportare la natura cauzelor în care sunt pronunțate încheierile analizate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 335 din Codul de procedură penală, cererile de confirmare a redeschiderii urmăririi penale pot fi formulate în cauzele în care au fost dispuse soluții de clasare, și nu în cauze în care au fost pronunțate anterior soluții de achitare sau de încetare a procesului penal. … 22.În subsidiar, Curtea reține că dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală fac referire, cu titlu generic, la existența autorității de lucru judecat, drept caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, în sfera acestei norme fiind incluse toate hotărârile judecătorești cărora dispozițiile Codului de procedură penală le conferă această autoritate. … 23.Pentru acest motiv, reglementarea, în mod expres, a autorității de lucru judecat a încheierii pronunțate conform art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală implică modificarea și completarea, în acest sens, a tezei a doua a art. 335 alin. (4^1) anterior menționat, operațiune care este de competența exclusivă a Parlamentului, conform atribuției sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și care excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 24.Totodată, Curtea subliniază că reglementarea expresă în cuprinsul art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală doar a caracterului definitiv al încheierii analizate (nu și a autorității de lucru judecat a acesteia) nu dau posibilitatea procurorului de a dispune redeschiderea urmăririi penale și, corelativ, dreptul instanței competente de a confirma cererile formulate în acest sens, în mod repetitiv, în cauze similare, caracterul definitiv al încheierii de respingere a cererii de confirmare a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale obligându-l pe acesta ca, dacă ulterior se formulează o nouă cerere de redeschidere a urmăririi penale, să o admită doar în măsura în care în cuprinsul său sunt invocate elemente noi, de natură să justifice această soluție. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 264/104/2017 și constată că dispozițiile art. 335 alin. (4^1) teza a doua din Codul de procedură penală prin raportare la cele ale art. 6 și ale art. 16 alin. (1) lit. i) din același cod sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 februarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește