DECIZIA nr. 82 din 12 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 21 iunie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 3REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 5REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1346 09/12/2008
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 190 13/03/2007
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1346 09/12/2008
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 190 13/03/2007
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 43 07/02/2001
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 585 21/09/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 573 03/05/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 476 08/06/2006
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 86 27/02/2003
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 43 07/02/2001
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dionisie Anastasescu, Genoveva Anastasescu și Eugeniu Anastasescu în Dosarul nr. 18.754/3/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 482D/2017 al Curții Constituționale. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că, în ceea ce privește pretinsa nesocotire a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în sensul constituționalități textului de lege criticat. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor din Legea fundamentală care garantează dreptul de proprietate privată arată că în cauză nu se poate reține noțiunea de „bun“ în sensul stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi despre o nesocotire a art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, implicit, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituție și a art. 44 din Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.754/3/2016, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dionisie Anastasescu, Genoveva Anastasescu și Eugeniu Anastasescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii de invalidare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea acestei autorități la stabilirea existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra unor imobile – moară și asupra utilajelor și instalațiilor aferente, preluate în mod abuziv, dar care nu mai există sau au fost casate și distruse. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 aduc atingere dreptului de proprietate privată al foștilor proprietari ai utilajelor și instalațiilor preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, având în vedere că acordarea măsurilor reparatorii este condiționată de existența fizică a acestora. Se instituie un tratament discriminatoriu, întrucât măsurile reparatorii vizează utilajele și instalațiile care se află în stare de funcționare, nu și cele care au fost înlocuite, casate sau distruse. De asemenea sunt exceptate de la aplicarea alin. (2) și (3) bunurile imobile, fapt ce determină aplicarea unui tratament diferențiat între persoanele ale căror bunuri mobile au fost înlocuite, casate, distruse și cele ale căror bunuri sunt în stare de funcționare. Autorii excepției precizează că, în cauză, valoarea utilajelor și instalațiilor era substanțial mai mare decât a clădirilor naționalizate, pentru care le-au fost acordate despăgubiri. Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 creează o discriminare în funcție de aptitudinea unui bun de a rezista în timp, de proprietățile sale chimice și de împrejurarea că terțul care a intrat în posesia lui a avut sau nu interesul să îl conserve. Se mai arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează speranța legitimă de a obține un bun ori o creanță certă cu valoare patrimonială. Așadar, au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru instalațiile și utilajele preluate odată cu imobilul foștii proprietari care au dovada deținerii proprietății și a existenței utilajelor în momentul preluării abuzive. Se invocă și Hotărârea din 11 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Lallement împotriva Franței, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că indemnizația primită de reclamant pentru un teren expropriat a ignorat pierderea unor beneficii economice, astfel că art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost violat. În concluzie, autorii excepției susțin că se încalcă dreptul de proprietate, în condițiile în care foștii proprietari ale căror utilaje și instalații au fost înlocuite, casate sau distruse nu au dreptul la despăgubiri.6.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 44, dar nu și în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Prevederile legale contestate nu contravin principiului egalității în fața legii, deoarece acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 încalcă însă dreptul de proprietate privată, întrucât persoanele de la care au fost preluate de stat în mod abuziv imobilele în care au existat la data preluării utilaje și instalații nu sunt despăgubite, deși situația acestor bunuri la data intrării în vigoare a legii nu a depins de voința lor. Prin modul de reglementare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, persoanele aflate în situația reclamanților sunt lipsite în totalitate și de bunurile preluate în mod abuziv de stat și de posibilitatea de a obține măsuri reparatorii, în condițiile în care fac dovada proprietății la data preluării și a faptului că bunurile au fost înlocuite, casate sau distruse ulterior preluării de către stat.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere precizează că, la adoptarea textului de lege criticat, legiuitorul a ținut seama de situațiile practice care nu pot fi rezolvate prin acordarea unor sume de bani în echivalent, deoarece prin scurgerea unei perioade îndelungate de timp, valoarea bunurilor, utilajelor și instalațiilor – imobile prin încorporare – nu mai poate fi determinată, de vreme ce acestea nu mai există. De altfel, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat, fără a se ține seama de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora „conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege“, ca și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private „în condițiile legii organice“. Curtea Constituțională a arătat prin mai multe decizii (a se vedea Decizia nr. 190 din 13 martie 2007 sau Decizia nr. 1.346 din 9 decembrie 2008) că „legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora“. În opinia Guvernului, textul de lege examinat nu instituie un tratament juridic diferit pentru categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate. 9.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, atunci când este vorba despre acordarea unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. Textul de lege examinat nu instituie un tratament juridic diferit pentru categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate de stat (Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001). Mai arată că își menține punctul de vedere care a fost reținut în Decizia nr. 190 din 13 martie 2007 și în Decizia nr. 1.346 din 9 decembrie 2008.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următoarea redactare:– Art. 6 alin. (2) și (3):(2)Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.(3)În situația prevăzută la alin. (2), restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispoziția unității deținătoare.13.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și în art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea egală a dreptului de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 585 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 8 decembrie 2017, a reținut (paragraful 15) că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, cu referire la bunurile ce fac obiectul măsurilor reparatorii, cuprinde, în primul rând, bunurile imobile, astfel cum sunt definite în art. 6 alin. (1) din lege, respectiv terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv. În privința bunurilor mobile, măsurile reparatorii instituite vizează două situații limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, și anume: o primă situație este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, ipoteză prevăzută de art. 6 alin. (1) din lege, iar cea de-a doua se referă la utilajele și instalațiile – bunuri imobile prin destinație, care au fost preluate în mod abuziv odată cu imobilul, situație reglementată în art. 6 alin. (2) din lege. Potrivit acestui din urmă text de lege, măsurile reparatorii se acordă și pentru utilajele sau instalațiile preluate odată cu imobilul, cu condiția ca acestea să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse de persoana deținătoare, cu alte cuvinte, aceste bunuri trebuie să existe, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a legii reparatorii. În privința bunurilor imobile – construcții, Curtea a observat, prin aceeași decizie (paragraful 16), că legea reparatorie nu mai instituie această condiție a existenței fizice a bunului la data intrării în vigoare a legii, astfel încât pentru construcțiile demolate se acordă măsuri reparatorii, cu excepția cazului în care acestea au fost distruse de calamități naturale [art. 10 alin. (1) și alin. (6), art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată].15.Analizând actul normativ criticat din perspectiva bunurilor care fac obiectul restituirii, Curtea a reținut (paragrafele 17 și 18) că domeniul principal de aplicare al acestuia este reprezentat de bunurile imobile, terenuri sau construcții, iar restituirea bunurilor mobile are loc doar în situațiile în care acestea sunt într-un raport de accesorietate cu bunul imobil prin natura sa, a cărui restituire se solicită. Pe de altă parte, având în vedere bunul restituit, cu referire la criteriul obiectiv al duratei de exploatare a unui bun mobil de tipul unui utilaj/unei instalații, spre deosebire de durata de exploatare a unei construcții, Curtea a apreciat că este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de restituire a utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul, numai cu condiția ca acestea să existe la data intrării în vigoare a legii reparatorii, în considerarea perioadei îndelungate de timp care a trecut de la posibila preluare abuzivă, pe de o parte, și data intrării în vigoare a actului normativ cu caracter reparatoriu, pe de altă parte. În același sens, în condițiile inexistenței fizice a bunului mobil a cărui restituire se cere, Curtea a remarcat dificultatea probării existenței și valorii acestuia, în scopul obținerii de măsuri reparatorii, având în vedere că nu întotdeauna s-au realizat procese-verbale cu inventarul bunurilor mobile preluate odată cu imobilul, în condițiile unei preluări abuzive. Aceste constatări justifică, de altfel, aprecierea în sensul că nu au fost nesocotite prevederile constituționale ale art. 44, care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate.16.Față de critica potrivit căreia prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât ar institui o discriminare între persoanele îndreptățite la restituirea utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul și persoanele îndreptățite la restituirea bunurilor imobile, precum construcțiile, discriminare bazată pe situația concretă a bunului, Curtea a reținut (paragrafele 19-20 din decizia mai sus menționată) că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la principiul egalității în drepturi, acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Totodată, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).17.În consecință, Curtea a constatat (paragraful 21) că natura bunului, cu referire la durata de exploatare a unui bun mobil, de tipul celor reglementate de textul de lege criticat, spre deosebire de un imobil – construcție, constituie un criteriu obiectiv și rațional, de natură a justifica opțiunea legiuitorului de a institui un tratament juridic diferit în privința acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru utilajele/instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii. 18.Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii.19.Curtea Constituțională a mai analizat constituționalitatea prevederilor legale criticate și în cadrul controlului a priori, exercitat înainte de promulgarea legii. Pronunțându-se asupra textului de lege criticat din punctul de vedere al opțiunii legitime a legiuitorului de a decide asupra categoriilor de bunuri care fac obiectul restituirii, pe de o parte, și, pe de altă parte, având în vedere bunul restituit, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a reținut că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reglementând posibilitatea acordării de reparații numai pentru utilajele și instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii, nu încalcă prin aceasta prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Sub acest aspect, fiind vorba despre acordarea, prin reglementări legislative, a unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziție constituțională, că, în prezent, se poate reglementa restituirea către foștii proprietari numai a utilajelor și a instalațiilor existente.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate sunt aplicabile și în prezenta cauză.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dionisie Anastasescu, Genoveva Anastasescu și Eugeniu Anastasescu în Dosarul nr. 18.754/3/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și constată că prevederile art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x