DECIZIA nr. 819 din 9 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ciprian Sorin Viziru în Dosarul nr. 45.816/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.154D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 42 din 4 februarie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 45.816/3/2017, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ciprian Sorin Viziru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind obținerea/recuperarea unor drepturi bănești neacordate acestuia de Tribunalul București pe perioada suspendării din funcția de judecător ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că se încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece, în fapt, suspendarea din funcție a magistratului inculpat, prin efectele negative ale restrângerii dreptului la muncă și privării de orice drepturi salariale, are natura unei sancțiuni sui generis îndreptate împotriva unei persoane considerate nevinovată pe toată durata procesului penal, adică exact pentru perioada în care funcționează prezumția de nevinovăție a inculpatului. Textele legale criticate permit ca suspendarea magistratului din funcție, pe o durată nedeterminată, să fie luată automat doar în temeiul unui act al procurorului – ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, rechizitoriul. Rezultă că, în lipsa unei hotărâri definitive de condamnare pronunțate de instanță, dispozițiile legale criticate stabilesc o sancțiune arbitrară și neconstituțională, întemeiată strict pe aprecierile în sensul vinovăției magistratului inculpat făcute de către procuror. … 6.Totodată, măsura suspendării, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, a raporturilor juridice de serviciu ale magistratului inculpat, având conținutul și semnificația sancțiunii excluderii din profesie, constituie o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, lăsată exclusiv la dispoziția Consiliului Superior al Magistraturii. Această restrângere are un caracter arbitrar, nu este o măsură rezonabilă, necesară și proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, fiind discriminatorie în raport cu alte categorii de persoane ce exercită autoritatea publică. Măsura nu este necesară, deoarece nu are un caracter indispensabil pentru atingerea obiectivului menținerii credibilității și prestigiului actului de justiție, legiuitorul având posibilitatea să prevadă alte măsuri mai puțin severe decât suspendarea raportului de serviciu al magistratului acuzat și restrângerea totală a dreptului la muncă. Prin astfel de măsuri s-ar limita doar exercitarea acelor atribuții ale magistratului ce implică interacțiunea cu justițiabilii, precum ar fi retragerea judecătorului din completurile de judecată sau încetarea calității de procuror de ședință, concomitent însă cu menținerea raporturilor de serviciu și continuarea plății drepturilor salariale, eventual într-un cuantum diminuat numai în ceea ce privește salariul lunar, dar în cuantum integral în privința celorlalte drepturi de natură salarială, precum decontarea chiriei plătite de magistrat la prețul pieței sau a contravalorii unor deplasări. Totodată, se arată că, deși este temporară, suspendarea raportului de serviciu al magistratului durează până când procesul penal va fi finalizat printr-o hotărâre definitivă, ceea ce în majoritatea cazurilor se traduce prin suspendarea îndelungată, de ordinul anilor, a magistratului inculpat. În tot acest timp, magistratul, care ar trebui să se bucure de prezumția de nevinovăție, și persoanele aflate în întreținerea sa sunt lipsite de orice venituri salariale necesare pentru acoperirea nevoilor de trai, inclusiv de sumele destinate plății chiriei pentru locuința de familie. … 7.Se mai susține că restrângerea dreptului la muncă, ca efect al suspendării din funcție a magistratului în temeiul normelor legale criticate, este o măsură discriminatorie în raport cu alte categorii de persoane învestite cu exercițiul autorității de stat. În acest sens, deputații și senatorii nu pot fi suspendați din funcție în cazul inculpării și trimiterii lor în judecată sub acuzația săvârșirii unor fapte penale, așa cum rezultă din prevederile care reglementează statutul lor. De asemenea, suspendarea din funcție a polițistului ce face subiectul unei acuzații penale se dispune numai dacă este arestat preventiv sau plasat în arest la domiciliu, iar în situația în care nu s-au dispus astfel de măsuri preventive, polițistul nu este suspendat din funcție, ci pus la dispoziția unității, îndeplinind acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție, pentru care beneficiază de drepturi bănești corespunzătoare, precum și de celelalte drepturi de natură salarială prevăzute de lege. … 8.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că dispoziția legală privind suspendarea magistratului din funcție ca urmare a trimiterii în judecată nu constituie o sancțiune luată față de acesta, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii nu apreciază cu privire la vinovăția magistratului, ci constată întrunită condiția legală care atrage suspendarea de drept a raportului de serviciu. O astfel de măsură legislativă este justificată de activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, nefiind permis ca un judecător sau procuror împotriva căruia s-a început acțiunea penală să mai poată îndeplini aceste activități. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut normativ:– Art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3): (1)Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:a)când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni; (…) … (3)În perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură. …  … 13.Prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, prevederile legale criticate au fost modificate, dar Curtea va analiza dispozițiile de lege cu care a fost sesizată în forma pe care o aveau la data ridicării excepției, în considerarea celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. … 14.În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și prin prisma unor critici similare, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 42 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020 (paragrafele 17-23), Decizia nr. 224 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 28 iunie 2019 (paragrafele 19-22), sau Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 24 iulie 2017, paragraful 19. … 16.Prin această din urmă decizie, Curtea a constatat că prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 nu aduc atingere prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție, făcând în acest sens referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în Cauza Țehanciuc împotriva României, prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, paragraful 17, instanța europeană a reținut că „prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este relevantă nu numai în acțiunea penală, dar și în alte cauze în care instanțele naționale nu au trebuit să stabilească problema vinovăției, scopul său esențial fiind să prevină orice autoritate națională să reflecte opinia că reclamantul este vinovat înainte ca acesta să fie găsit vinovat conform legii“. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că cererea reclamantului privind încălcarea dreptului său la prezumția la nevinovăție din cauza suspendării din funcție în momentul trimiterii în judecată este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă, deoarece suspendarea sa era obligatorie și automată conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și nimic din această lege nu arată că scopul măsurii de suspendare ar fi unul punitiv, ci mai degrabă de precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu, și, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte (paragraful 19). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că, și în absența unui scop punitiv, trebuie evaluat impactul acestei măsuri asupra drepturilor individuale apărate la art. 6 paragraful 2 din Convenție și, în mod special, trebuie să se țină seama de garanțiile prevăzute de lege în acest sens, menționând că dispozițiile relevante din Legea nr. 188/1999 prevăd că, la terminarea procesului, persoana este repusă în funcție dacă nu a fost găsită vinovată, cu plata retroactivă a salariului (paragraful 20). … 17.Aceste considerații, deși exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu suspendarea, pe parcursul judecății, a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici acuzați de săvârșirea unei fapte penale, sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește judecătorii și procurorii aflați în aceeași situație. … 18.Tot astfel, pornind de la cele statuate prin Decizia nr. 1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 7 februarie 2012, referitoare la prevederile din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici potrivit cărora raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public a fost trimis în judecată pentru săvârșirea anumitor infracțiuni, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, mai sus citată, paragraful 18, Curtea a reținut, mutatis mutandis, că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumției de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. … 19.Totodată, prin Decizia nr. 1.556 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 6 februarie 2012, Curtea a reținut că împrejurarea că secțiile Consiliului Superior al Magistraturii doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva magistratului prin ordonanță sau rechizitoriu decurge din lege, iar o astfel de soluție legislativă este justificată de activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, nefiind permis ca un judecător sau procuror împotriva căruia sa început acțiunea penală să își mai poată îndeplini aceste activități. … 20.Curtea a mai reținut, prin Decizia nr. 42 din 4 februarie 2020, mai sus citată, paragraful 20, că măsura suspendării din funcție a judecătorilor și procurorilor se impune cu atât mai mult cu cât vizează apărarea prestigiului justiției și încrederea pe care justițiabilii trebuie să o aibă în probitatea morală a profesioniștilor chemați să îndeplinească actul jurisdicțional și, implicit, în corectitudinea soluțiilor pronunțate. Aceasta nu aduce atingere însă prezumției de nevinovăție ce protejează persoana vizată de o asemenea măsură și care se menține până la pronunțarea hotărârii definitive în cauză. … 21.Cu privire la art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia pe perioada suspendării din funcția de judecător acestuia nu i se cuvin drepturile salariale, iar perioada respectivă nu constituie vechime în magistratură, Curtea s-a mai pronunțat prin aceeași Decizie nr. 242 din 6 aprilie 2017, paragrafele 21 și 22, mai sus menționată, prin prisma criticii în sensul că s-ar crea o diferență de tratament aplicat magistraților față de alte categorii de funcționari publici, de exemplu, polițiștii. Curtea a constatat că nu poate fi primită comparația făcută de autorii excepției, întrucât cele două categorii profesionale au statute diferite. Diferența dintre statutele celor două categorii profesionale menționate provine din caracterul specific al actului jurisdicțional la realizarea căruia contribuie deopotrivă judecătorii și procurorii, înfăptuirea justiției fiind o activitate care presupune cu necesitate o conduită morală și profesională ireproșabilă, a cărei exercitare este incompatibilă cu orice suspiciune legată de imparțialitatea absolută a celor care o îndeplinesc, ceea ce diferențiază această activitate de orice altă profesie (Decizia nr. 42 din 4 februarie 2020, paragraful 23). Sub acest aspect, Curtea observă că nici comparația cu situația deputaților și a senatorilor nu poate fi reținută, întrucât statutul acestora este esențialmente diferit, activitatea pe care aceștia o desfășoară aflându-se sub semnul mandatului reprezentativ reglementat de art. 69 din Constituție. … 22.În plus, Curtea a remarcat că și în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevedea un remediu esențial în ipoteza scoaterii de sub urmărire penală, încetării urmăririi penale, achitării sau încetării procesului penal față de judecător sau procuror, constând în repunerea acestuia în situația anterioară, plata drepturilor bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și recunoașterea vechimii în magistratură pentru această perioadă. … 23.În ceea ce privește critica prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră dreptul neîngrădit la muncă și la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, instanța de control constituțional a constatat că este neîntemeiată, prin Decizia nr. 1.556 din 6 decembrie 2011, precitată, precum și prin Decizia nr. 492 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 31 octombrie 2018, paragrafele 22-24. Curtea a apreciat că nu se poate reține că suspendarea din funcție a magistratului în cazul trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ar contraveni acestor dispoziții constituționale, întrucât, pe de o parte, măsura suspendării este temporară, iar, pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a magistratului. Curtea a observat, în același timp, că sunt valabile, mutatis mutandis, și cele reținute în jurisprudența sa cu privire la art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul că sancțiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracțiuni, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013). Și în cazul judecătorilor și procurorilor, Curtea a observat că sunt asigurate mecanisme prin care persoana care intră sub incidența textului de lege criticat să poată obține venituri necesare traiului, întrucât, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe perioada suspendării din funcție, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și 8 referitoare, de exemplu, la deținerea oricăror alte funcții publice sau private ori la desfășurarea de activități comerciale. … 24.Întrucât nu au intervenit element noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele reținute în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauza de față. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian Sorin Viziru în Dosarul nr. 45.816/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește