DECIZIA nr. 816 din 11 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, excepție ridicată de Societatea Sabidia MA IMPEX – S.R.L. din București, Societatea Solite Rent – S.R.L. din București și Societatea Duru Business – S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.403/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.311D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 609D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de societățile Sabidia MA IMPEX – S.R.L. din București, Solite Rent – S.R.L. din București și Wiena Food Expert – S.R.L. din București în Dosarul nr. 44.347/3/2015 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 609D/2017 la Dosarul nr. 3.311D/2016, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, apreciind că textele de lege criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate și nu limitează drepturile la care fac referire autoarele excepției. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consideră că este inadmisibilă, întrucât prevederile ce formează obiectul acesteia nu au legătură cu cauza. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin încheierile din 11 noiembrie 2016 și 26 septembrie 2016, pronunțate în Dosarul nr. 10.403/3/2016, respectiv în Dosarul nr. 44.347/3/2015, Tribunalul București – Secția a IIa contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, excepție ridicată de societățile Sabidia MA IMPEX – S.R.L. din București, Solite Rent – S.R.L. din București, Duru Business – S.R.L. din București și Wiena Food Expert – S.R.L. din București în cauze având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui procesverbal de inspecție emis de Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București, prin care s-a dispus măsura încetării activității comerciale desfășurate într-un imobil expertizat tehnic și încadrat în gradul I de risc seismic și a unei somații emise pentru încetarea activității în termen de 24 de ore, și, respectiv, soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative menționate. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autoarele acesteia critică prevederile art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât actele prevăzute de acestea nu pot fi atacate în justiție decât în condiții restrictive, și anume, doar dacă reprezintă un exces de putere. Totodată, dispozițiile criticate creează premisa ingerinței unei autorități publice în dreptul de proprietate privată al persoanelor fizice sau juridice, prin emiterea unor acte administrative sub pretextul situațiilor speciale enumerate în cuprinsul acestora. Se arată că, în speță, prin emiterea actului administrativ prin care sa dispus încetarea activității celor doi chiriași, se restrânge în mod nelegal exercițiul dreptului de proprietate al societății care este titular al dreptului de proprietate privată asupra imobilului, închiriat către cele două societăți. De asemenea se susține că, în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, autoritățile publice pot dispune măsuri care încalcă libertatea economică a unei persoane juridice, așa cum este măsura încetării activității economice a unei persoane juridice. … 9.Și în ceea ce privește prevederile art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, autoarele excepției arată că acestea creează posibilitatea autorităților publice de a emite acte administrative prin intermediul cărora să dispună măsura încetării activității unei societăți comerciale, cu consecința restrângerii folosinței spațiului necesar desfășurării activității și, implicit, a restrângerii dreptului de proprietate, cu toate că art. 1 alin. (4) din Constituție consfințește principiul separației puterilor în stat, acest atribut aparținând exclusiv puterii judecătorești. De asemenea, sub pretextul protejării persoanelor de eventualele consecințe ale unui potențial dezastru provocat de cutremure, art. 2 alin. (6^1) din ordonanța menționată ignoră protecția sporită pe care legiuitorul a înțeles să o ofere dreptului de proprietate, dar și dreptul de acces liber al persoanei la o activitate economică. Precizează, totodată, că, în speță, a fost încălcat și dreptul la muncă, întrucât au fost afectate atât activitatea salarială a angajaților, cât și stabilitatea locului de muncă, singurul loc în care își desfășurau activitatea fiind spațiul în legătură cu care s-a dispus încetarea activității. Autorii excepției mai susțin că textul criticat contravine și art. 47 alin. (1) din Constituție, întrucât autoritățile publice pot dispune măsura încetării unei activități economice din desfășurarea căreia își câștigă traiul zilnic angajații societății în cauză. … 10.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens precizează că prin dispozițiile avute în vedere nu se aduce în mod direct atingere drepturilor menționate de către reclamante, normele cuprinse în textele criticate fiind justificate de necesitatea protejării securității publice prin consolidarea clădirilor încadrate în grad de risc seismic. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul apreciază, în Dosarul nr. 609D/2017, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 2 alin. (5) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 nu aduc atingere libertății economice, deoarece aceasta nu este absolută, ci ea trebuie exercitată în condițiile legii. În cazul de față, limitarea impusă este justificată de interesul public protejat, respectiv protecția persoanelor și a bunurilor situate în imobile asupra cărora se efectuează lucrări de consolidare în vederea creșterii siguranței la acțiuni seismice. Permisiunea de a exercita activități economice care implică aglomerări de persoane în imobile care nu respectă standardele de siguranță seismică ar reprezenta o acțiune care ar lipsi de conținut tocmai obligația statului, exercitată prin autoritățile sale publice, de a asigura dreptul la viață, dreptul de proprietate și alte drepturi și interese legitime ale cetățenilor, care ar putea fi afectate în lipsa luării acestor măsuri. Textul legal criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 44 din Constituție, fiind interzise organizarea și desfășurarea de activități permanente și/sau temporare în spațiile prevăzute până la finalizarea lucrărilor de intervenție, iar limitarea fiind justificată de un interes public major, respectiv siguranța persoanelor și a bunurilor. În ceea ce privește textul art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 arată că acesta nu reprezintă temeiul juridic al actului administrativ apreciat ca nelegal, respectiv somația. Arată că criticile de neconstituționalitate referitoare la restrângerea dreptului de a ataca un act administrativ a cărui nelegalitate este evidentă nu pot fi reținute, întrucât textul criticat nu limitează accesul la justiție. În opinia Guvernului este discutabilă extinderea sferei actelor exceptate de la controlul judecătoresc, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, și cele ale art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 19 decembrie 2013, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut normativ:– Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: „Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.“; … – Art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994: „(6^1) Se interzic organizarea și desfășurarea de activități permanente și/sau temporare în spațiile prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) și altele asemenea, care implică aglomerări de persoane, până la finalizarea lucrărilor de intervenție realizate în scopul creșterii nivelului de siguranță la acțiuni seismice a construcției existente“. …  … 16.Art. 2 alin. (5) lit. a) din aceeași ordonanță, la care face referire textul mai sus reprodus, definește sintagma de „spații publice cu altă destinație decât cea de locuință“ ca fiind „spațiile realizate în scopul desfășurării de activități care implică aglomerări de persoane, precum: săli de spectacol, de expoziții, de lectură, spații pentru comerț, structuri turistice de cazare și alimentație publică și prestări de servicii, asistență socială și medicală, administrație publică și altele asemenea, indiferent dacă aceste spații sunt rezultatul concepției inițiale a construcției ori, după caz, al unor amenajări ulterioare“. Prin Legea nr. 223/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 3 august 2018, s-a precizat că este vorba despre construcții încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic. … 17.În ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2014, Curtea observă că acestea au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, și au în prezent următoarea redactare: „(3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14 – [Suspendarea executării actului – s.n.]“. Față de incidența în cauza în care a fost ridicată excepția, Curtea va analiza prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2014 în redactarea pe care acestea o aveau anterior modificării operate prin Legea nr. 212/2018. … 18.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat art. 41 – Munca și protecția socială a muncii, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 45 – Libertatea economică și art. 47 alin. (1) privitor la nivelul de trai. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în Dosarul nr. 3.311D/2016, autoarele excepției nu au motivat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deși instanța le-a menționat în dispozitivul încheierii de sesizare. Având în vedere că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate, lipsa unei motivări, fie și sumară, dar suficient de conturată pentru a indica reperele constituționale și argumentele în sprijinul contrarietății față de acestea, constituie o cauză de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). În Dosarul nr. 609D/2017, Curtea observă că prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că anumite acte administrative pot fi atacate numai pentru exces de putere, nu au legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, al cărei obiect îl reprezintă cererea de suspendare a executării unor acte administrative, iar nu cea de anulare a acestora. Or, prevederile menționate stabilesc modalitatea în care pot fi contestate în contencios administrativ anumite acte administrative emise în domenii speciale și în împrejurări deosebite, respectiv cele emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor. Așadar, pe de o parte, prevederile criticate nu reprezintă temeiul juridic al cererii de suspendare a executării actelor administrative în discuție, cerută în cauză, ci al celei de anulare, iar, pe de altă parte, măsura încetării activității economice desfășurate într-un spațiu situat într-o clădire cu risc seismic, dispusă prin actul administrativ în speță, nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele textului de lege menționat. Această măsură vizează prevenirea survenirii unor consecințe în cazul unor calamități naturale, respectiv cutremur, or textul de lege criticat se referă la „înlăturarea consecințelor calamităților naturale“. … 20.În ceea ce privește dispozițiile art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, Curtea observă că acesta instituie interdicția organizării și desfășurării de activități permanente și/sau temporare care implică aglomerări de persoane, în spațiile situate în clădiri care prezintă un risc ridicat de prăbușire în cazul unui cutremur. Aceasta este o măsură destinată protejării vieții și integrității fizice a persoanelor, care se dispune până la finalizarea lucrărilor de intervenție realizate în scopul creșterii nivelului de siguranță la acțiuni seismice al construcțiilor în discuție. Art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 exprimă scopul generic al legiuitorului la edictarea acestui act normativ, anume acela de reducere a riscului seismic al construcțiilor care prezintă niveluri insuficiente de protecție la acțiuni seismice, degradări sau avarieri. Interzicerea desfășurării oricărui tip de activități care implică aglomerări de persoane, indiferent că este vorba despre activități cu specific economic, cultural, sportiv sau de altă natură, se înscrie printre măsurile care concură la atenuarea efectelor unui potențial dezastru provocat de cutremure. Autoarele excepției susțin că, printr-o astfel de măsură, se încalcă prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul de proprietate privată. … 21.În jurisprudența sa, Curtea a reținut (de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 28 aprilie 2014) că dreptul de proprietate este acel drept subiectiv civil care dă expresie aproprierii unui lucru, permițând titularului acestuia să posede, să folosească și să dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, însă în cadrul și cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, prin definiție, în ceea ce privește conținutul și întinderea atributelor, dreptul de proprietate nu este neîngrădit, ci este configurat de dispozițiile legii, care stabilesc limitele exercițiului dreptului de proprietate, ce constituie expresia îmbinării interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale. Exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate nu poate fi absolutizat decât făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora „conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege“, precum și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, „în condițiile legii organice“. Ca atare, potrivit acestor dispoziții, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. … 22.În contextul celor statuate în jurisprudența citată, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată. Faptul că textul de lege criticat instituie interdicția de desfășurare în spațiile situate în clădirile cu risc seismic ridicat a unor activități care implică aglomerări de persoane nu aduce atingere dreptului fundamental menționat, niciunul dintre cele trei atribute ale dreptului de proprietate – posesia, folosința și dispoziția – nefiind afectat prin măsura criticată. Proprietarul imobilului cu risc seismic ridicat este liber să îl închirieze oricărui subiect de drept, care să îl utilizeze însă în concordanță cu finalitatea textului de lege criticat, fără ca prin modul de folosire a imobilului să creeze premisele expunerii unui număr mare de persoane fizice la riscul constând în prăbușirea imobilului. … 23.Autoarele excepției susțin, de asemenea, că sunt nesocotite și prevederile art. 45 din Constituție care consacră libertatea economică. Nici această critică nu poate fi reținută, întrucât măsura interzicerii desfășurării activității este luată doar cu privire la spațiul în care aceasta se desfășoară, fiind în continuare permis ca persoana juridică al cărei obiect se realiza prin intermediul activității care presupunea aglomerări de persoane să își continue funcționarea, dar într-un alt imobil, care să nu pună în pericol siguranța persoanelor fizice. Singura condiționare o reprezintă schimbarea sediului sau a sediului secundar al persoanei juridice într-un imobil care întrunește parametrii tehnici și structurali de siguranță în caz de cutremur, fără ca activitatea propriu-zisă să fie restricționată în vreun fel. … 24.Aceleași considerații sunt valabile mutatis mutandis și în ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la muncă și la un nivel de trai decent. Faptul că activitatea societății nu se va mai desfășura într-un anumit imobil nu este de natură să aducă atingere dreptului la muncă al angajaților acesteia, care își vor putea menține raporturile de muncă nealterate, urmând să își exercite acest drept într-un alt spațiu. Ca atare, și posibilitatea de a obține venituri care să le asigure un nivel de trai decent rămâne realizabilă, de vreme ce aceștia continuă să fie angajați ai acelei societăți. Chiar și în ipoteza în care, din cauza abandonării respectivului sediu – principal sau secundar -, persoana juridică nu ar mai putea să continue acea activitate, persoana sau persoanele fizice care, prin înființarea respectivei persoane juridice, și-au exercitat dreptul de liberă inițiativă economică vor fi în continuare apte să constituie și să dezvolte o nouă societate prin care să dea efectivitate acestui drept. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:I.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, excepție ridicată de societățile Sabidia MA IMPEX – S.R.L. din București, Solite Rent – S.R.L. din București și Duru Business – S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.403/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de societățile Sabidia MA IMPEX – S.R.L. din București, Solite Rent – S.R.L. din București și Wiena Food Expert – S.R.L. din București în Dosarul nr. 44.347/3/2015 al aceleiași instanțe. … II.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește