DECIZIA nr. 814 din 5 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 10 martie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 3REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 9REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 9REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 10REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 62 18/01/2007
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 2
ART. 23REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 284 07/05/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 616 02/10/2018
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 154 27/03/2018
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 681 02/11/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 366 30/05/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 204 30/03/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 443 21/06/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 170 19/03/2015
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 170 19/03/2015
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 443 21/06/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 541 14/07/2015
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 154 27/03/2018
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 154 27/03/2018
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 204 30/03/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 192 23/03/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 154 27/03/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 170 19/03/2015
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 284 07/05/2019
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 9 07/06/2018
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 33REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 9
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 284 07/05/2019
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 5 30/05/2018
ART. 34REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 38REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 38REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 7
ART. 38REFERIRE LAOG 29 27/08/2013 ART. 6
ART. 38REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 18
ART. 38REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 38REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 62 18/01/2007
ART. 38REFERIRE LALEGE 278 04/07/2006 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 22 20/05/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 396 10/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 462 01/07/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 124 10/03/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 210 28/05/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 331 11/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 695 06/10/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Petruț Partenie în Dosarul nr. 9.293/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 53D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.788D/2018 și nr. 1.716D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Aurel Gogoci în Dosarul nr. 3.988/90/2017* al Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă și de Mihail Ceaușu în Dosarul nr. 24.236/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.788D/2018, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.716D/2019, răspunde domnul avocat Neculai Chirvase, cu împuternicire depusă la dosar pentru autorul excepției, Mihail Ceaușu. Lipsește partea Ministerul Apărării Naționale. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepției din Dosarul nr. 1.716D/2019 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.788D/2018 și nr. 1.716D/2019 la Dosarul nr. 53D/2018, care a fost primul înregistrat. 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.716D/2019, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 și 21 din Constituție, deoarece rațiunea pentru care au fost instituite de către legiuitor a dispărut și, prin urmare, nu mai există o justificare a perpetuării măsurilor prevăzute de legiuitor.7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Decizia nr. 3.606 din 25 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.293/3/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Petruț Partenie în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ având ca obiect acordarea drepturilor bănești prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.9.Prin Încheierea din 1 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.988/90/2017*, Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Aurel Gogoci în cadrul soluționării acțiunii având ca obiect „pretenții“.10.Prin Sentința civilă nr. 4.109 din 4 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 24.236/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Mihail Ceaușu în cadrul acțiunii în contencios administrativ prin care a solicitat plata ajutorului stabilit de lege la data încetării raportului de serviciu cu drept de pensie.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Petruț Partenie, în Dosarul nr. 53D/2018, susține, în esență, că aceasta vizează problematica neacordării până în prezent a ajutoarelor la trecerea în rezervă, cuvenite cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare [ajutoare prevăzute de art. 20 alin. (1) din secțiunea a 3-a din anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010], pentru perioada 2010-2017. Se solicită Curții Constituționale sancționarea, la nivel constituțional, a legiuitorului (primar sau delegat) pentru erorile intervenite în procesul de legiferare și care vizează, în principal, următoarele aspecte: lipsa de previzibilitate a actelor normative referitoare la măsura suspendării repetate a acestor drepturi; contracararea măsurilor legislative adoptate de către Parlament cu prevederi din ordonanțe de urgență ale Guvernului; crearea unei situații mai favorabile statului român, prin emiterea și aplicarea unui nou act normativ, într-un proces pendinte.12.Cu privire la lipsa de previzibilitate a textelor de lege criticate, autorii excepției arată că suspendarea repetată a dreptului la ajutoare, pentru mai mulți ani la rând, afectează caracterul previzibil al normelor de lege, deoarece speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport real, este, în realitate, lipsită de conținut. Lipsa de previzibilitate conduce la afectarea caracterului de lex certa al normei aplicabile și, implicit, în condițiile unei legi imprecise, la relativizarea garanțiilor care însoțesc dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care include și dreptul la o apărare eficientă. Prin folosirea acestui procedeu, de suspendare repetată a unui drept, „cu profund caracter psihologic“, legiuitorul a adus atingere în final demnității umane, care presupune două dimensiuni inerente, respectiv relațiile dintre oameni, ceea ce vizează dreptul și obligația oamenilor de a le fi respectate și de a respecta drepturile și libertățile fundamentale. Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 18 ianuarie 2007. 13.De asemenea, se susține că dispozițiile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu (statul fiind debitor), deoarece se aplică și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării lor în vigoare. Astfel, se creează statului român – parte în proces o situație mai favorabilă. Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014.14.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Aurel Gogoci, în Dosarul nr. 1.788D/2018, susține, în esență, că cele două ordonanțe de urgență ale Guvernului criticate sunt neconstituționale, întrucât restrâng drepturi care fac obiectul unei legi organice, cum este Legea nr. 303/2004, ceea ce contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție.15.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Mihail Ceaușu, în Dosarul nr. 1.716D/2019, susține, în esență, că dispozițiile criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 și 124 din Constituție, deoarece la mai bine de 7 ani de la data adoptării măsurii de suspendare ceea ce s-a instituit cu caracter temporar tinde să devină cu caracter permanent. Totodată, se arată că suspendarea sine die a acordării ajutorului la ieșirea la pensie, fără a-și mai justifica scopul pentru care a fost inițial adoptată, este de natură să afecteze proporționalitatea măsurii cu însuși scopul urmărit, este discriminatorie, pentru că nu se aplică și în situația încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului, și îngrădește în mod nejustificat accesul liber la justiție, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia „măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“ (Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014).16.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că textul criticat este constituțional, deoarece actul normativ prin care a fost consacrat dreptul la ajutoare are aceeași forță juridică cu cel din care face parte textul criticat și, prin urmare, nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea dreptului la un proces echitabil. 17.Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. 18.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.20.Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții Constituționale nr. 53D/2018, consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la Dosarul nr. 1.716D/2019 de către partea Ministerul Apărării Naționale, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate care formează obiectul Dosarului nr. 1.716D/2019, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, cu următorul conținut:– Art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;– Art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) și art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“24.Curtea constată că, în prezent, dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea va analiza constituționalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată.25.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 124 privind înfăptuirea justiției, în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 115 privind delegarea legislativă.26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele de lege criticate prevăd că, în anul 2017, nu se aplică dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Curtea s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege potrivit cărora s-a prevăzut, anual, pentru perioada 2010-2017, că nu se aplică dispozițiile de lege privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.27.Cu privire la dispozițiile criticate, Curtea a pronunțat Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, și Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. Prin Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, paragraful 35, Curtea a reținut că, referitor la unele dintre dispozițiile de lege prin care s-a dispus, anual, pentru perioada 2010-2017, neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 10 iulie 2017, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, prin Decizia nr. 681 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2018, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, sau prin Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. 28.Prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, precitată, paragraful 21, Curtea a reținut, în esență, că aceste drepturi bănești – ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă – „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional“.29.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, din cauza caracterului imprevizibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea nu a reținut această critică, stabilind că „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea în același sens și Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, precitată, paragraful 30).30.În ceea ce privește susținerile autorilor excepției, potrivit cărora dispozițiile de lege criticate sunt neclare, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste drepturi vor mai fi acordate și nici nu se poate stabili cu exactitate termenul până la care se suspendă plata acestora, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, precitată, paragraful 31, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015) a stabilit că voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept.31.Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituție prin pretinsa discriminare față de situația încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, precitată, paragraful 24, Curtea a stabilit că o asemenea critică nu poate fi primită, deoarece, în jurisprudența sa, a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Faptul că legiuitorul a considerat că în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție și nici nu creează discriminare între categoriile de angajați. De asemenea, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, Curtea a reținut că cele două categorii de persoane nu se află într-o situație identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Având în vedere această situație obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecție socială a familiilor celor decedați (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 26).32.Referitor la invocarea art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragraful 21, Curtea a reținut, în esență, că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional“. La paragraful 23 al aceleiași decizii, Curtea a precizat că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 29).33.Cât privește critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituție, prin Decizia nr. 284 din 7 mai 2019, paragrafele 49 și 50, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: „dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 […] vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept“. În motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut că voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept, și că rațiunea acestei interpretări este impusă și de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispozițiilor legale privind ajutoarele/indemnizațiile în anii 2011-2015. Totodată, prin Decizia nr. 9 din 19 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că raționamentul evidențiat în considerentele Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2015 se transpune în interpretarea dispozițiilor legale din actele normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar în perioada 2011-2017, prin care s-a stipulat că aceste prevederi care reglementează beneficiul ajutoarelor nu se aplică, respectiv că aceste ajutoare nu se acordă, interpretarea de principiu dată anterior păstrându-și actualitatea.34.Cât privește posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor lor, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că „acțiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exercițiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații sunt prematur formulate“. La paragraful 100, instanța supremă a stabilit următoarele: „având în vedere că exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale și derogatorii, începând cu anul 2011 și până la finele anului 2017, acțiunile promovate în această perioadă sunt prematur formulate, dreptul nefiind actual. Pentru a se bucura de protecția juridică a acțiunii în justiție, dreptul subiectiv, pe lângă condiția de a fi recunoscut și ocrotit de lege, trebuie să îndeplinească și condiția de a fi actual“. Având în vedere acestea, Curtea a reținut, la paragraful 51 al Deciziei nr. 284 din 7 mai 2019, că susținerile privind încălcarea art. 21 din Constituție reprezintă, de fapt, o problemă de legalitate, asupra căreia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu una de constituționalitate, care să poată fi analizată de Curtea Constituțională.35.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.36.Referitor la critica potrivit căreia cele două ordonanțe de urgență ale Guvernului criticate sunt neconstituționale, întrucât restrâng drepturi care fac obiectul unei legi organice, cum este Legea nr. 303/2004, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a reținut în jurisprudența sa, ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu reprezintă drepturi constituționale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora.37.Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 124 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege potrivit cărora nu se aplică prevederile de lege referitoare la acordarea ajutoarelor sau indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu contravin, sub niciun aspect, principiului înfăptuirii justiției în numele legii.38.În final, Curtea reține că invocarea Deciziei nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a),art. 21 alin. (6) și (8),art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și a Deciziei nr. 314 din 5 iunie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar nu are relevanță în cauza de față.39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petruț Partenie în Dosarul nr. 9.293/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Aurel Gogoci în Dosarul nr. 3.988/90/2017* al Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă și de Mihail Ceaușu în Dosarul nr. 24.236/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă și Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x