DECIZIA nr. 813 din 5 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 21 mai 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 1REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 3REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 3REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 6REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 6REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 9REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 10REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 11REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 12REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 12REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 13REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 16REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 19REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 20REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 23REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 23REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 23REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 23REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 24REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 24REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 25REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 25REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 26REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 26REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 31 17/01/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 306 08/05/2018
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 258 27/04/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 244 19/04/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 172 24/03/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 27REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 27REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 2
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 28REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 28REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LALEGE 15 06/03/2017
ART. 29REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 30REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 15
ART. 30REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 69
ART. 31REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 31REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 717 02/11/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“ cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Petru-Nicoară Stepanescu în Dosarul nr. 1.379/122/2017 al Tribunalului Giurgiu – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 40D/2018.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 141D/2018 și nr. 472D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a sintagmei „pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“, cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Marian Preda în Dosarul nr. 1.378/122/2017 și de Ștefan Trăestaru în Dosarul nr. 1.380/122/2017 ale Tribunalului Giurgiu – Secția civilă.4.La apelul nominal răspunde autorul excepției, Ștefan Trăestaru, personal și asistat de domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, pentru autorul excepției, Marian Preda, răspunde domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate și cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 141D/2018 și nr. 472D/2018 la Dosarul nr. 40D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fața instanței de judecată. Astfel, în esență, susține că în toate situațiile trebuie aplicate dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, în sensul că aceste norme sunt aplicabile numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă. Chiar dacă dispoziția de lege criticată reprezintă o normă cu caracter special și potrivit principiului specialia generalibus derogant, această derogare nu poate fi adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale. Or, art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, normă specială, încalcă art. 16 din Constituție, instituind discriminări între autorii excepției și categoriile de salariați care sunt protejate prin norma cu caracter general – art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.7.Reprezentantul Ministerului Public arată că polițistul nu este un simplu salariat, astfel încât să i se aplice dispozițiile Codului muncii, ci este un funcționar public cu statut special, statut reglementat prin lege specială, Legea nr. 360/2002. Prin urmare, raportul de serviciu al polițistului trebuie să ia naștere, să se modifice și să înceteze în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 360/2002. Ca atare, criticile de neconstituționalitate formulate sunt nefondate; dispozițiile Codului muncii nu se pot aplica autorilor excepției.8.Având cuvântul în replică, reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate susține că legea specială poate deroga de la norma generală, însă nu poate contraveni prevederilor Constituției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierile din 15 decembrie 2017, 26 ianuarie 2018 și 14 martie 2018, pronunțate în dosarele nr. 1.379/122/2017, nr. 1.378/122/2017 și nr. 1.380/122/2017, Tribunalul Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“ cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Petru-Nicoară Stepanescu, Marian Preda și Ștefan Trăestaru în cauze având ca obiect anularea unor dispoziții emise de către șeful inspectoratului de poliție, prin care s-a constatat încetarea raporturilor de serviciu ale autorilor excepției.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia afirmă că legiuitorul a prevăzut o excepție de la aplicarea alin. (1) al art. 69 din Legea nr. 360/2002, respectiv în cazul în care executarea pedepsei este suspendată sub supraveghere, condiționată însă de existența aprobării șefului Inspectoratului de Poliție. Ca atare, emițând dispoziția de încetare a raportului de serviciu al polițistului, este evident că șeful Inspectoratului de Poliție nu a intenționat să aprobe menținerea acestui raport.11.În opinia autorilor excepției, la data emiterii dispoziției de încetare a raportului de serviciu al polițistului nu mai era necesară aprobarea șefului Inspectoratului de Poliție, menținerea raportului de serviciu fiind obligatorie, întrucât art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 își regăsește cadrul general în prevederile Codului muncii – act normativ aplicabil tuturor categoriilor de salariați, fără nicio discriminare. Astfel, potrivit art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, „contractul individual de muncă existent încetează de drept: f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești“.12.Se arată că, prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii se interpretează în sensul că sunt aplicabile numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă.13.În final, autorii excepției susțin că, având în vedere faptul că Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și aplicabilă tuturor salariaților, măsura dispusă împotriva lor s-a făcut în temeiul unui text neconstituțional, contrar art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.14.Tribunalul Giurgiu – Secția civilă apreciază că textul de lege ce cuprinde sintagma criticată nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi, principiu în legătură cu care există o vastă jurisprudență a instanței de contencios constituțional, jurisprudență potrivit căreia „principiul egalității în drepturi se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, stabilit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări“.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere că se urmărește modificarea normei în sensul Deciziei nr. 15 din 6 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anume încetarea raportului de serviciu să opereze numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fără a condiționa continuarea raportului de serviciu de aprobarea persoanelor care au acordat gradele profesionale. În acest caz, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“. De asemenea se arată că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“, cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, articol potrivit căruia „Încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc: […] i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“.20.Curtea reține că, potrivit art. 15 din Legea nr. 360/2002, (1)Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către:a)Președintele României, pentru ofițerii de poliție la gradul de chestor de poliție, chestor principal de poliție, chestor-șef de poliție și chestor general de poliție, la propunerea ministrului administrației și internelor;b)ministrul afacerilor interne, pentru:(i)conducătorii unităților Ministerului Afacerilor Interne pe care le coordonează direct și adjuncții acestora;(ii)conducătorii unităților aparatului central și subordonate Ministerului Afacerilor Interne, precum și adjuncții acestora, la propunerea secretarului de stat/secretarului general care coordonează activitatea structurii în care sunt încadrați polițiștii;(iii)polițiștii din unitățile aparatului central și unitățile subordonate Ministerului Afacerilor Interne ai căror conducători nu au calitatea de ordonatori de credite, la propunerea șefului unității;c)inspectorul general al Poliției Române pentru polițiștii din inspectoratul general și unitățile din subordinea inspectoratului general ai căror conducători nu au calitatea de ordonatori de credite, precum și pentru conducătorii unităților subordonate inspectoratului general și adjuncții acestora;d)șeful unității Ministerului Afacerilor Interne care are calitatea de ordonator de credite, pentru polițiștii din subordine, alții decât cei prevăzuți la lit. b) și c);e)șeful unității Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii.21.Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.22.Cu titlu prealabil, din actele aflate la dosar, Curtea observă că, prin Sentința penală nr. 369 din 27 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Giurgiu – Secția penală, în Dosarul nr. 313/122/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1.057/A din 30 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, autorii excepției de neconstituționalitate au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani. Având în vedere Decizia penală nr. 1.057/A/30.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, șeful inspectoratului de poliție, în temeiul dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, a constatat încetarea raporturilor de serviciu ale autorilor excepției. Prin cererile de chemare în judecată formulate, autorii excepției au solicitat anularea dispozițiilor de încetarea a raporturilor de serviciu și în cadrul acestor dosare au invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei „pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“, cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 stabilesc unul dintre cazurile de încetare a raportului de serviciu al polițistului, iar întreaga motivarea a excepției vizează, în esență, faptul că aceste norme sunt neconstituționale, întrucât în speță ar trebui să fie aplicate prevederile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, având în vedere că dispozițiile Codului muncii – normă cu caracter general – se aplică tuturor salariaților, fără discriminare.24.Curtea observă că, potrivit art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, „contractul individual de muncă existent încetează de drept: f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești“, iar Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 22 iunie 2017, a stabilit că aceste norme se interpretează în sensul că sunt aplicabile numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitatea fizică de a se prezenta la locul de muncă.25.Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15 din Legea nr. 360/2002, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc când polițistul este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, când încetarea raportului de serviciu se dispune pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15.26.Din analiza evoluției cadrului legal în materie, Curtea observă că art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, în actuala formă, a fost introdus prin art. 53 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.27.Relativ la statutul polițistului, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că acesta este funcționar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, și că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din actul normativ menționat, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. În consecință, elementele esențiale în ceea privește nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, Decizia nr. 31 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 12 aprilie 2019).28.Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate nu contravin principiului egalității în fața legii, deoarece, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, persoanele vizate de dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, respectiv funcționarii publici civili, cu statut special, nu sunt în aceeași situație juridică cu persoanele angajate în temeiul unui contractul individual de muncă. Astfel, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, reglementarea referitoare la polițiști cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.29.În acest sens, Curtea reține că Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se referă la cazul de încetare a raportului de muncă în situația în care angajatul a fost condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Înalta Curte a reținut că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii „comportă o interpretare restrânsă, întemeiată pe considerente istorice, logice și de echitate juridică, potrivit căreia încetarea contractului de muncă survine numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale. Astfel se justifică rațiunea pentru care, spre deosebire de funcțiile de demnitate publică, în materia raporturilor de muncă, legiuitorul s-a referit la executarea unei pedepse privative de libertate, și nu doar la condamnarea la o astfel de pedeapsă“.30.Or, în situația polițistului, art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 prevede că raportul de serviciu încetează când acesta este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15 din lege. Așadar, norma legală menționată instituie regula încetării raportul de serviciu al polițistului când acesta este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și excepția de la această regulă, respectiv în situația în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă. O astfel de reglementare are în vedere faptul că polițistul este funcționar public civil, cu statut special, învestit cu exercițiul autorității publice, iar condamnarea acestuia prin hotărârea judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție și îl plasează în afara cadrului legal de exercitare a profesiei, așa încât unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința exercițiul autorității publice.31.Ca atare, Curtea constată că raportului de serviciu al polițistului – funcționar public cu statut special, al cărui raport de serviciu ia naștere, se modifică și încetează în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 360/2002 – nu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, având în vedere că statutul acestuia este diferit de cel al unui angajat cu contract individual de muncă și, prin urmare, tratamentul juridic în cazul unei condamnări penale este diferit sub aspectul încetării raportului de serviciu.32.Având în vedere cele referite, Curtea constată că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate privind existența unei pretinse discriminări între polițiști, pe de o parte, și angajații în temeiul unui contract individual de muncă, pe de altă parte, pornește de la o premisă greșită și este neîntemeiată.33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru-Nicoară Stepanescu în Dosarul nr. 1.379/122/2017, de Marian Preda în Dosarul nr. 1.378/122/2017 și de Ștefan Trăestaru în Dosarul nr. 1.380/122/2017 ale Tribunalului Giurgiu – Secția civilă și constată că sintagma „pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15“, cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x