DECIZIA nr. 811 din 9 decembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Leonard Poteraș în Dosarul nr. 4.717/63/2014 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.049D/2018. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin doamna avocat Manuela Gornoviceanu din cadrul Baroului București. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Manuela Gornoviceanu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă imposibilitatea valorificării dispozițiilor din dreptul Uniunii Europene în ceea ce privește neconformitatea unei norme de incriminare cu regulile de drept european și cu instrumentele oferite de acesta, dar mai ales imposibilitatea valorificării acestora de către instanțele naționale, având în vedere modalitatea restrictivă în care este reglementat art. 16 din Codul de procedură penală în privința soluțiilor ce pot fi pronunțate de către instanță și, în mod special, alin. (1) lit. b) al articolului anterior menționat. … 4.Se susține, în esență, că dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție reglementează atât supremația dreptului Uniunii Europene, cât și obligația statului de a garanta, prin autoritățile sale, aplicarea efectivă a dreptului european, confirmând astfel drepturile particularilor ce derivă din această legislație. Se susține însă că la nivel național nu există niciun remediu procedural prin care o dispoziție de drept european din domeniul dreptului penal substanțial să poată fi aplicată de către instanțele naționale, în ipoteza invocată în prezenta cauză. Se arată că, în prezent, cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și că apărarea făcută de autorul excepției în fața instanței supreme are în vedere, printre altele, și neconformitatea normei de incriminare prevăzute de art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc cu cea prevăzută la art. 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ce reglementează libertatea prestării serviciilor. Se susține că și Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la o soluție juridică similară din Austria, apreciind că o normă de incriminare nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene dacă nu este respectat principiul proporționalității și dacă acea incriminare nu este justificată de interese generale obiective, cum ar fi protecția jucătorilor sau reducerea dependenței de jocuri de noroc. Se arată că situația este similară în dreptul nostru național și că, desigur, aceasta este o chestiune pe care trebuie să o verifice instanța de fond. Se arată însă că, dacă în urma acestei evaluări, instanța națională ajunge la concluzia că norma de incriminare în vigoare la nivel național nu este conformă cu dreptul penal substanțial al Uniunii Europene, aceasta nu are la dispoziție o soluție prin care să valorifice dreptul Uniunii Europene. Se susține că, într-o astfel de situație, soluția este înlăturarea de la aplicare a normei neconforme, însă această sintagmă („fapta nu este prevăzută de legea penală“) trebuie interpretată de instanța națională în temeiul principiului autonomiei procedurale a statului membru. Dacă statul membru aplică acest principiu, dar nu are la dispoziție nicio normă procedurală prin care judecătorul să poată înlătura de la aplicare norma juridică în cauză, el este obligat să pronunțe una dintre soluțiile pe care le prevede art. 16 din Codul de procedură penală. Se arată că sintagma „fapta nu este prevăzută de legea penală“, indiferent de metoda de interpretare aplicată, nu pare să prevadă și ipoteza în care fapta este prevăzută de legea penală națională, dar aceasta din urmă nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene. Pentru aceste motive, se susține că dispozițiile art. 16 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, nefiind în acord cu prevederile art. 148 din Constituție, în măsura în care se interpretează că nu prevăd și ipoteza normei penale naționale care nu este în acord cu dispozițiile dreptului Uniunii Europene, întrucât, într-o interpretare contrară supremației dreptului european, respectiv drepturile particularilor derivate din dreptul Uniunii Europene, rămân doar afirmate în cadrul constituțional existent și în jurisprudență, fără ca părțile procesului penal să poată beneficia în mod concret și efectiv de o soluție de achitare întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, cu această motivare. … 5.Se conchide că prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu includ ipoteza în care legea penală, deși există formal, este neconformă cu dreptul Uniunii Europene. Se precizează că există ipoteze în care neconformitatea cu dreptul Uniunii Europene vizează un element de tipicitate din conținutul constitutiv al infracțiunii, situație în care instanța națională poate să constate că fapta nu este prevăzută de legea penală; este invocat exemplul piețelor reglementate de capital, cu privire la care a fost pronunțată în trecut o decizie prin care s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. Se observă însă că există și situații, cum este cea din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, în care nu se poate pune problema analizei conținutului constitutiv al infracțiunii, întrucât norma, în ansamblul său, a fost adoptată în scopul maximizării veniturilor la bugetul de stat, iar nu pentru îndeplinirea obiectivului pe care îl afirmă restricțiile privind jocurile de noroc. Se conchide că, în ipoteza invocată în prezenta cauză, în virtutea autonomiei procedurale, statul ar trebui să poată pronunța o soluție de achitare, însă interpretarea dată în prezent dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu este una care să permită valorificarea cauzei de neconformitate analizate. … 6.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se arată că, în esență, critica formulată de autorul excepției privește sintagma „faptă prevăzută de legea penală“, expresie care, în opinia acestuia, ar trebui să aibă un anumit înțeles. Se susține că critica formulată nu vizează însă o dispoziție procesual penală, ci un text de drept penal substanțial. Se arată însă că înțelesul noțiunii de infracțiune nu este reglementat de normele de procedură penală, ci de prevederile Codului penal, respectiv de dispozițiile art. 15 din Codul penal care definesc infracțiunea și de dispozițiile art. 173 din Codul penal care definesc „legea penală“. Prin urmare, se arată că nu textul criticat prevede condițiile la care criticile se referă. Se subliniază astfel că condițiile de tipicitate ale infracțiunii nu sunt prevăzute de dreptul procesual penal, ci de normele dreptului penal substanțial. … 7.În subsidiar, se arată că, dacă dispozițiile legale criticate ar fi fost cele din Codul penal, excepția ar fi fost neîntemeiată, întrucât nimic nu împiedică instanța de judecată să înlăture de la aplicare o normă care este neconstituțională, neconvențională sau este contrară dreptului Uniunii Europene, întrucât acestea se aplică cu prioritate. Însă, în această ultimă ipoteză, instanța va constata nu o chestiune de procedură, ci o chestiune de fond, respectiv că fapta nu întrunește elementele de tipicitate ale normei configurate, astfel cum impun dispozițiile de drept substanțial, și va pronunța soluția de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală. Se susține că aceasta se realizează nu extinzând înțelesul normei procesual penale anterior menționate, ci raportând dispozițiile de drept substanțial la cele cu forță juridică superioară. … 8.Se conchide că criticile formulate nu au nicio legătură cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, motiv pentru care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. … 9.În replică, doamna avocat Manuela Gornoviceanu arată că, în situația invocată în prezenta cauză, instanța de judecată nu poate pronunța o soluție decât prin aplicarea uneia dintre ipotezele prevăzute la art. 16 din Codul de procedură penală, întrucât dreptul procesual penal nu prevede situațiile în care se dispune condamnarea, așa încât, per a contrario, în ipotezele opuse să poată fi dispusă soluția de achitare, ci prevede restrictiv situațiile în care se dispune soluția de achitare, printre acestea numărându-se și cea în care fapta nu este prevăzută de legea penală. Astfel, judecătorul poate să constate că fapta nu este incriminată în dreptul Uniunii Europene, însă nu poate să pronunțe soluția de achitare decât cu trimitere la una dintre cauzele prevăzute la art. 16 din Codul de procedură penală, aceasta fiind cea potrivit căreia fapta nu este prevăzută de legea penală. Prin urmare, se susține că excepția nu poate fi considerată inadmisibilă sau neîntemeiată pentru motivul că nu a fost criticată norma de drept penal substanțial care definește infracțiunea. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 10.Prin Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.717/63/2014, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Leonard Poteraș într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. … 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu constituie o cauză de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale neconformitatea normei penale naționale cu dreptul Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Se face trimitere la art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție și se arată că, în contradicție cu normele constituționale anterior menționate, Codul de procedură penală nu cuprinde o dispoziție legală care să permită instanței naționale înlăturarea de la aplicare a normei naționale neconforme cu dreptul Uniunii Europene, dispozițiile art. 16 din Codul de procedură penală necuprinzând o astfel de cauză de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale. Se susține că, în aceste condiții, judecătorul național nu poate să dispună o soluție de achitare, deoarece nu există un text de lege la care să se poată raporta, iar jurisprudența nu relevă posibilitatea extinderii explicite sau implicite a cauzelor prevăzute la art. 16 din Codul de procedură penală. Se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în legătură cu dispozițiile legale similare din alte state membre ale Uniunii Europene, cum este cazul Austriei, reținând că dreptul Uniunii Europene se opune unei reglementări naționale de tipul celei cuprinse în art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc. Este invocată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.  … 12.Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 16 din Codul de procedură penală reiau în cea mai mare parte cauzele de împiedicare prevăzute anterior la art. 10 din Codul de procedură penală din 1968, așa încât doctrina și jurisprudența dezvoltate în baza acestora rămân de actualitate. Se susține că, potrivit vechii reglementări penale, definiția infracțiunii a avut în vedere echivalența dintre „prevederea în legea penală“ a faptelor și întrunirea în concret a tuturor elementelor de conținut ale incriminării. În prezent, art. 15 alin. (1) din Codul penal, care definește noțiunea de „infracțiune“, face trimitere la vinovăție, ca element distinct al acesteia, motiv pentru care Codul de procedură penală a preluat, la art. 16 alin. (1) lit. b), elementul vinovăției alături de trăsătura tipicității. Astfel, se va reține că fapta nu este prevăzută de lege în toate situațiile în care lipsește unul dintre elementele de conținut ale infracțiunii, altul decât vinovăția. Prin urmare, cu această excepție, toate situațiile care anterior erau subsumate dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b),b^1) și d) din Codul de procedură penală de la 1968 se încadrează de lege lata în cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, în timp ce lipsa vinovăției va fi încadrată în teza a doua a aceleiași norme. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: […]b)fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; […]. …  … 17.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la libertatea individuală și ale art. 148 cu privire la integrarea în Uniunea Europeană. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 148 alin. (2) și (3) din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, principiu care se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. … 19.Normele constituționale anterior arătate dau expresie principiului preeminenței dreptului Uniunii Europene, în temeiul căruia Tratatele constitutive ale Uniunii Europene și actele instituțiilor direct aplicabile au ca efect, în raporturile lor cu legislația națională a statelor membre, prin simplul fapt al intrării lor în vigoare, inaplicabilitatea ipso iure a oricărei dispoziții contrare din legislația națională existentă. Conform aceluiași principiu, în măsura în care dispozițiile și actele de drept european fac parte integrantă, cu rang superior normelor interne, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecărui stat membru, acestea împiedică adoptarea valabilă a unor noi acte normative naționale, în măsura în care acestea ar fi incompatibile cu normele dreptului european. În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile de drept comunitar are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea oricărei dispoziții contrare legislației naționale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional (a se vedea Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 martie 1978, pronunțată în Cauza C-106/77 Amministrazione delle Finanze dello Stato vs. Simmenthal SA). … 20.În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, prin aceasta reținându-se, cu valoare de principiu, că reglementarea unui mijloc procedural care să permită reformarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de o instanță judecătorească, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, astfel cum a constatat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, nu este de natură să încalce nici dreptul la un proces echitabil și nici principiul securității raporturilor juridice. S-a arătat, prin aceeași jurisprudență, că o hotărâre judecătorească, deși definitivă și irevocabilă, nu poate fi considerată legală atât timp cât se întemeiază pe un act normativ contrar prevederilor dreptului Uniunii Europene, acestea din urmă beneficiind, în virtutea art. 148 alin. (2) din Constituție, de aplicare prioritară față de dispozițiile contrare din legile interne. Curtea a reținut, totodată, că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități (a se vedea în acest sens Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008). Așadar, în această situație, posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești pronunțate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene constituie singura modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumția de conformitate a actelor normative interpretate și aplicate de instanța judecătorească în actul de înfăptuire a justiției cu legislația prioritară a Uniunii Europene (a se vedea Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013). … 21.Totodată, Curtea a reținut că principiul aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii Europene este consacrat de art. 148 alin. (2) din Constituție, iar garantarea ducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană și din aplicarea acestui principiu revine, în ordine, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești. Cât privește competența de asigurare a interpretării dreptului Uniunii în scopul aplicării unitare la nivelul tuturor statelor membre, aceasta aparține Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, în calitate de autoritate de jurisdicție a Uniunii, în temeiul art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, hotărăște, cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții. Efectele juridice ale hotărârii preliminare a Curții de Justiție a Uniunii Europene au fost conturate pe cale jurisprudențială. Astfel, Curtea de la Luxemburg a statuat că o asemenea hotărâre, purtând asupra interpretării sau a validității unui act al Uniunii Europene, este obligatorie pentru organul de jurisdicție care a formulat acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare, iar interpretarea, făcând corp comun cu dispozițiile europene pe care le interpretează, este învestită cu autoritate și față de celelalte instanțe judecătorești naționale, care nu pot da o interpretare proprie acelor dispoziții. Totodată, efectul hotărârilor preliminare este unul direct, în sensul că resortisanții statelor membre au dreptul să invoce în mod direct normele europene în fața instanțelor naționale și europene și retroactiv, respectiv că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare al acesteia, de la intrarea sa în vigoare (în acest sens, a se vedea pct. 1 al dispozitivului Hotărârii din 5 februarie 1963, pronunțată în Cauza 26/62, Van Gend en Loos împotriva Nederlandse Administrație der Belastingen, preluat în cuprinsul Hotărârii din 27 martie 1963, pronunțată în cauzele reunite 28, 29 și 30/62, Da Costa și alții împotriva Nederlandse Belastingadministratie, sau Hotărârea din 24 iunie 1969, pronunțată în Cauza 29/68, Milch-, Fett- und Eierkontor GmbH împotriva Hauptzollamt Saarbrucken, pct. 3). În concluzie, deoarece Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a interpreta dreptul Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011), hotărârile sale preliminare sunt obligatorii erga omnes, la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitării la un moment ulterior, de către instanțele judecătorești naționale, a unor lămuriri suplimentare asupra respectivei interpretări a Curții (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, precitată). … 22.Totodată, Curtea Constituțională a stabilit că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil (a se vedea și Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010). De asemenea, Curtea Constituțională a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislației naționale revine instanței de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, și nu de constituționalitate. Curtea a constatat că în raporturile dintre legislația Uniunii Europene și cea națională (cu excepția Constituției) se poate vorbi numai de prioritate de aplicare a celei dintâi față de cealaltă, chestiune ale cărei constatare și aplicare intră în competența instanțelor judecătorești. Mai mult, Curtea a reținut că, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanța constituțională se poate pronunța asupra constituționalității unui text de lege prin raportare la prevederile unui act european, s-ar încălca în mod evident competențele Curții de Justiție a Uniunii Europene, din moment ce interpretarea tratatelor de bază este de competența acesteia din urmă (art. 267 din Tratat). În consecință, Curtea a stabilit că o atare excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010). … 23.Având în vedere considerentele mai sus enunțate, Curtea reține că eventuala neconformitate a unei dispoziții procesual penale cu prevederile dreptului european nu constituie o problemă de constituționalitate, care să atragă competența Curții Constituționale de a constata contrarietatea normei juridice în cauză cu prevederile Legii fundamentale, ci o problemă de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești, care, conform celor statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, au obligația ca, din oficiu sau la cererea părților, să aplice cu prioritate prevederile dreptului european atunci când există neconcordanță între acesta din urmă și dispozițiile dreptului intern.  … 24.Totodată, Curtea constată că, prin argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia solicită completarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală cu un nou caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, respectiv acela referitor la neconcordanța dintre legea penală națională și dreptul Uniunii Europene. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, motiv pentru care, din perspectiva acestei critici, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.  … 25.De altfel, referitor la sfera de aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, prin Codul penal în vigoare, legiuitorul a prevăzut o nouă definiție a noțiunii de „infracțiune“, reglementând, la art. 15 alin. (1) din codul anterior menționat, vinovăția ca element al acesteia distinct de trăsătura tipicității. Pentru acest motiv, dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală prevăd drept caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale elementul vinovăției alături de trăsătura tipicității. Astfel, se va reține că fapta nu este prevăzută de legea penală în toate situațiile în care lipsește unul dintre elementele de conținut ale infracțiunii, altul decât vinovăția. Așa fiind, toate situațiile care, potrivit vechii legislații procesual penale, erau prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. b),b^1) și d) din Codul de procedură penală din 1968 se încadrează în prezent la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), în timp ce lipsa vinovăției este încadrată la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din același cod (nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).  … 26.În aceste condiții, o eventuală contrarietate a dispozițiilor dreptului Uniunii Europene cu prevederile de drept penal substanțial în vigoare la nivel intern va fi soluționată de către instanțele naționale prin aplicarea cu prioritate a celor dintâi – potrivit principiului preeminenței dreptului european, mai sus analizat – și încadrarea acestor norme în una dintre tezele reglementate la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală. În aceste condiții, dispozițiile art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, care prevăd că achitarea inculpatului se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, vor fi aplicate în mod corespunzător. … 27.În ceea ce privește pretinsa contrarietate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, cu prevederile dreptului european, Curtea reține că acestea nu formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Or, Curtea Constituțională nu are competența de a extinde ea însăși obiectul controlului de constituționalitate, neputânduse pronunța asupra constituționalității unor dispoziții legale cu care nu a fost sesizată și care nu sunt, în mod necesar și evident, legate de prevederile menționate în sesizare. … 28.Pentru motivele mai sus arătate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă.  … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Leonard Poteraș în Dosarul nr. 4.717/63/2014 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește