DECIZIA nr. 811 din 7 decembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 475 din 8 iunie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 9
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 368 26/11/2009
ART. 1REFERIRE LAOUG 60 03/06/2009
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 21 21/08/1992
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 28REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 28REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 30REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 33REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 34REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 34REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 35REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 35REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 38REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 38REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 40REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 40REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 48REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 48REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 49REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 49REFERIRE LALEGE 190 09/12/1999
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 49REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 50REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 50REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 51REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 51REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 53REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 53REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 6
ART. 56REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 57REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 58REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 59REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 65REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 65REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 67REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 67REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 67REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 67REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 69REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 69REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 70REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 71REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 71REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 72REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 72REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 74REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 74REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 75REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 76REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 78REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 79REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 82REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 82REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 83REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 83REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 88REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 90REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 94REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 97REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 98REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 101REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 102REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 102REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 102REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 104REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 104REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 104REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 104REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 2
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 105REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 105REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 105REFERIRE LALEGE 227 04/07/2007
ART. 105REFERIRE LAOUG 99 06/12/2006
ART. 105REFERIRE LALEGE 190 09/12/1999
ART. 106REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 2
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 106REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 107REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 107REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 107REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 107REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 107REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 107REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 108REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 108REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 108REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 109REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 109REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 109REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 110REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 110REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 110REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 111REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 111REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 111REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 111REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 112REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 391 06/06/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 367 30/05/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 359 11/05/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 358 11/05/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 357 11/05/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 240 06/04/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 238 06/04/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 94 28/02/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 15 17/01/2017
ART. 113REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 113REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 115REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 115REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 115REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 115REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 115REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 116REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 116REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 348
ART. 116REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 116REFERIRE LADECIZIE 5 14/07/1992
ART. 117REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 117REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 118REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 118REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 119REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 119REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 119REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 120REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 120REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 120REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 120REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 120REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 120REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 121REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 121REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 121REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 121REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 121REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 122REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 122REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 122REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 59 17/02/2004
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 19 08/04/1993
ART. 123REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 123REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 124REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 124REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 124REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 125REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 125REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 125REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 125REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 125REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 125REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 126REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 126REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 126REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 127REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 127REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 127REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 127REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 128REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 128REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 128REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 128REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 128REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 128REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 128REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 128REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-5,art. 6 alin. (1),art. 7,art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii în ansamblul său.2.Dezbaterile au avut loc la data de 31 octombrie 2017, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus conexarea unui număr de 45 dosare la Dosarul nr. 325D/2017, care este primul înregistrat, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. La același termen, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 7 noiembrie 2017 și apoi, pentru aceleași motive, pentru data de 9 noiembrie 2017, când, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 7 decembrie 2017, cu citarea părților și a Ministerului Public, dată la care a pronunțat prezenta decizie.3.Președintele dispune efectuarea apelului în Dosarul nr. 325D/2017 și, constatându-se lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, pune în discuție revenirea la măsura conexării dosarelor, dispusă în ședința publică din data de 31 octombrie 2017, având în vedere necesitatea conexării acestora inclusiv în funcție de criteriul existenței unei executări silite a consumatorilor, la data transmiterii către creditori a notificării prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.4.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura pusă în discuție, iar Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune revenirea asupra măsurii conexării, luate în ședința publică din data de 31 octombrie 2017.5.Președintele dispune efectuarea apelului în dosarele nr. 325D/2017, nr. 336D/2017, 403D/2017, 425D/2017, 435D/2017, 447D/2017, 451D/2017, 489D/2017, 500D/2017, 501D/2017, 522D/2017, 568D/2017, 569D/2017, 597D/2017, 598D/2017, 619D/2017, 632D/2017, 633D/2017, 645D/2017, 703D/2017, 762D/2017, 772D/2017, 774D/2017, 791D/2017, 792D/2017, 820D/2017, 839D/2017, 976D/2017, 1.004D/2017, 1.948D/2017, 1.972D/2017, 1.996D/2017, 2.027D/2017, 2.292D/2017, 2.369D/2017, 2.398D/2017 și 2.431D/2017, având ca obiect excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-5,art. 6 alin. (1),art. 7,art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum și a legii în ansamblul său.6.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea celor 37 dosare, Dosarul nr. 325D/2017 fiind primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 20 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 30.700/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10, art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.10.Prin Încheierea din 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 35.554/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.11.Prin Încheierea din 13 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.966/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.12.Prin Încheierea din 17 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.189/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) din Legea nr. 77/2016, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.13.Prin Încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 20.019/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.14.Prin Încheierea din 3 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.557/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepția prevederilor declarate neconstituționale prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.15.Prin Încheierea din 3 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.215/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepția prevederilor declarate neconstituționale prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.16.Prin Încheierea din 20 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.654/233/2016, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.17.Prin Încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.793/197/2016, Judecătoria Brașov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București.18.Prin Încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 23.381/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 8 alin. (1), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.19.Prin Încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.696/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.20.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.566/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.21.Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 24.366/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 (cu excepția sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.22.Prin Încheierea din 14 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 29.300/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 10 și art. 11 (cu excepția sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.23.Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 27.353/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea ERB New Europe Funding II BV din București.24.Prin Încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.639/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.25.Prin Încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.690/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.26.Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.707/330/2016, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,art. 5 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București.27.Prin Încheierea din 7 februarie 2017, așa cum a fost îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 16 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 35.637/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1),art. 7,art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.28.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.850/290/2016, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București și Societatea ERB New Europe Funding II B.V. din București.29.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.627/290/2016, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.30.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.923/290/2016, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.31.Prin Încheierea din 10 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.727/94/2016, Judecătoria Buftea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.32.Prin Încheierea din 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.137/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.33.Prin Încheierea din 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 13.454/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.34.Prin Încheierea din 22 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.778/55/2016, Judecătoria Arad – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.35.Prin Încheierea din 22 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.940/55/2016, Judecătoria Arad – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.36.Prin Încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.644/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.37.Prin Încheierea din 21 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.636/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3,art. 4 alin. (1) și (2), art. 5, art. 6 alin. (1),art. 7 alin. (4)-(6), art. 8 alin. (1)-(4), art. 10 și art. 11 (cu excepția tezei I referitoare la sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. din București.38.Prin Încheierea din 20 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.727/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.39.Prin Încheierea din 20 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.264/288/2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București.40.Prin Încheierea din 17 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.372/281/2016, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. din București.41.Prin Încheierea din 13 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.501/236/2016, Judecătoria Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Banca Românească – S.A. din București, membră a Grupului National Bank of Greece.42.Prin Încheierea din 15 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.226/280/2016, Judecătoria Pitești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 11 (cu excepția tezei întâi) din Legea nr. 77/2016, precum și a legii, în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București.43.Prin Încheierea din 20 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.829/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) și alin. (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.44.Prin Decizia civilă nr. 90 din 8 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.384/231/2016/a1*, Tribunalul Vrancea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București.45.Prin Încheierea nr. 1.057 din 23 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 13.490/212/2016, Tribunalul Constanța – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 10 și art. 11 (cu excepția sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București.46.Excepțiile au fost ridicate de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București, Societatea Bancpost – S.A. din București, Societatea ERB New Europe Funding II BV din București, Societatea Banca Românească – S.A. din București, membră a Grupului National Bank of Greece și Societatea OTP Bank România – S.A. din București, în cauze al căror obiect constă în formularea, de către autoarele excepțiilor, a unor contestații privind neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. În Dosarul Curții nr. 633D/2017, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni formulate, în temeiul Legii nr. 77/2016, de către o persoană fizică, în calitate de consumator. În Dosarul Curții nr. 2.398D/2017, Curtea a fost sesizată de către instanța care a admis recursul formulat de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a acesteia pronunțate de prima instanță.47.În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinseci, autoarele consideră că dispozițiile art. 3 și art. 8 alin. (1) și (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă cerințele referitoare la procedura de adoptare a actelor normative, întrucât Legea nr. 77/2016 a fost adoptată conform prevederilor constituționale aplicabile unei legi ordinare, în condițiile în care Codul civil – actul normativ de la care Legea nr. 77/2016 derogă – este o lege organică.48.Raportat la art. 1 alin. (4), coroborat cu art. 126 alin. (1) din Constituție, se arată că, prin art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, se intervine asupra caracterului executoriu și/sau definitiv al unei hotărâri judecătorești, precum și asupra modalității de încetare a unei executări silite, stabilindu-se că un consumator, indiferent de situația juridică la care este parte, poate solicita instanței modificarea acesteia în virtutea noii legi. Așa fiind, apreciază că Legea nr. 77/2016 contravine principiului separației puterilor în stat.49.Criticile de neconstituționalitate a Legii nr. 77/2016, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, au în vedere modul defectuos în care legiuitorul și-a exercitat competența de legiferare, prin încălcarea cerințelor referitoare la previzibilitatea pe care trebuie să o aibă un act normativ. Astfel, nu se clarifică mai multe aspecte privitoare la modul de aplicare a dispozițiilor sale; se prevede o derogare de la dispozițiile Codului Civil, fără a preciza care sunt dispozițiile legale vizate de aceasta; se prevede faptul că Legea nr. 77/2016 „se coroborează“ cu dispozițiile mai multor acte normative, fără să reglementeze însă în ce fel se va face această operațiune de coroborare, în condițiile în care, din punct de vedere material, dispozițiile Legii nr. 77/2016 tind, mai mult, spre o modificare, iar uneori (cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999) spre o înlăturare de la aplicare și schimbare totală a reglementării; Legea nr. 77/2016 lasă o largă marjă de interpretare aspectelor tranzitorii, deoarece nu face nicio referire la regimul aplicabil contractelor încheiate sub imperiul Codului Civil din 1864; există o inadvertență între scopul declarat de legiuitor (pe care îl putem extrage din Expunerea de motive) și textul legii dării în plată.50.Se mai arată că se încalcă principiile previzibilității și accesibilității legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiții, cu efect liberatoriu, sub sancțiunea pronunțării împotriva sa a unei hotărâri judecătorești care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinația bunului, afectat inițial garantării executării unui contract de credit, în bun ce servește ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menține, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părți sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispozițiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă.51.În continuare, autoarele arată că art. 8 alin. (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât consacră efectul retroactiv al legii în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum și executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor.52.Autoarele excepțiilor susțin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituție juridică cu caracter de noutate față de dispozițiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părți. Prin aplicarea legii noi se ajunge, așadar, la o altă consecință, la alte efecte ale contractului și la un alt mecanism de stingere a obligațiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părțile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viața contractului intervine legiuitorul și, împotriva voinței creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligația sa față de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a așteptat și se așteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găsește ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligațiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanției creditorului a fost deja supus procedurii de executare silită.53.În continuare, se susține că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noțiunea de „situație juridică“, valorificând experiența doctrinară și jurisprudențială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate să fie calificată drept o situație juridică, respectiv un „statut“ personal sau real. Prin urmare, în cazul în care contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în forma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligația de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanției, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanță, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligațiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispozițiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare, adică și celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituțional pentru că înfrânge principiul neretroactivității legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.54.Autoarele mai susțin că dispozițiile care fac obiectul excepției retroactivează, întrucât modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părțile contractului cad de acord, obligatoriu și definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezintă o situație juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susține că părțile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit.55.În continuare se mai arată că, la data încheierii contractului, legislația nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligației darea în plată. Din acest motiv, o intervenție ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanției, înșală așteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului și este, ca atare, retroactivă.56.Autoarele excepțiilor apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor față de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziție de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiționat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaște dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanție, fără a ține cont de interesul și opțiunea creditorului, situație de natură să îl plaseze într-o poziție privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispozițiilor constituționale.57.Neconstituționalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea prevederilor art. 24 privind dreptul la apărare și a art. 21 privind liberul acces la justiție, având în vedere că obiectul contestației este limitat strict la condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 – dispoziții care sunt neconstituționale în raport cu libertatea economică și dreptul de proprietate. Practic, deși creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanției, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale și cu privire la aspectele particulare ale speței care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării.58.Autoarele excepțiilor de neconstituționalitate mai arată că, față de condițiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanțe excepționale, limitarea obiectului contestației strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare și a accesului la justiție, care, în aceste condiții, devin ineficace și iluzorii. Aceasta reprezintă și o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.59.Autoarele excepțiilor mai susțin că prin dispozițiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituție al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or creditorii dețin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispozițiile legale prin care se prevede recuperarea creanței numai în limita valorii imobilului adus în garanție și supus transferului forțat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispozițiile constituționale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanței nu este compensată de o prealabilă și dreaptă despăgubire, și nici nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.60.În speță, continuă autoarele excepțiilor de neconstituționalitate, dreptul consumatorului este unul discreționar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituției creditoare la achiziționarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administrații, ci pe temeiul voinței unui particular, ceea ce face ca această ingerință să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituției creditoare de bunul său.61.Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituție, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporțională cu scopul urmărit, elementul de protecție socială neregăsindu-se în condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.62.În consecință, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimțământului creditorului, la deplina discreție a consumatorului și fără a fi prevăzute condiții minime de admisibilitate care să se refere la dificultățile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului.63.Se susține că dreptul de proprietate privată este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voință deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terțe-persoane de drept privat, fără a exista însă o garanție oferită creditorului.64.Autoarele arată că scopul urmărit de legiuitor – degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar – nu constă în satisfacerea unui interes general. Susține că legea criticată nu respectă condiția referitoare la necesitatea restrângerii exercițiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziție instituția juridică a impreviziunii, mai puțin restrictivă în ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporționalității, autoarea susține că nu există o justificare rațională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situații diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispozițiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabilește criterii de diferențiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată de cei care nu se află în această situație. Consecința unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.65.Deși accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituție, dispozițiile legale criticate limitează această garanție sub două aspecte. Operațiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activitățile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operațiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele și executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forțată a creditorului într-un „vehicul imobiliar“, deși nu a exprimat liber o astfel de inițiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfășurarea activităților comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forțat al proprietății asupra imobilelor, va fi obligată să desfășoare această activitate neprevizionată.66.Nu are relevanță faptul că instituția de credit a primit un bun imobil drept garanție a obligației de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, prețul de adjudecare, întrucât intenția de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferință înaintea altor creditori în ceea ce privește sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înțeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanței pe care o garantează, în speță fiind un drept real garantând executarea unei obligații de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziția unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deține imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deținute ca bază a exercitării comerțului lor specific, și nu ca un scop în sine al comerțului lor.67.Din prisma art. 45, coroborat cu art. 135 din Constituție, statul are obligația de a nu schimba sau altera scopul activității unui actor la viața economică, altfel se încalcă libertatea comerțului. Darea în plată, potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanței, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situații de excepție. Cât timp măsura se menține în limitele unei excepții, este rezonabilă și proporțională scopului executării obligațiilor. Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului și a unei obligații corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancțiunea pronunțării unei hotărâri de către instanța de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanței decât aceea care rezultă din scopul activității sale și natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi bănești care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate).68.Libera inițiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfășura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-și atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziție. În desfășurarea activității sale economice, persoana este liberă să își aleagă partenerii contractuali și clienții. Ca o consecință, deși libertatea contractuală nu are valențe constituționale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă inițiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viața economică este contractul ca formă de manifestare a libertății contractuale.69.Se mai susține că, atunci când este vorba despre un raport între particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente, și nu să supună un particular voinței arbitrare a unui alt particular. Nu sunt prevăzute condițiile în care libertatea prevăzută de art. 53 poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreționar. Măsurile propuse sunt disproporționate față de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflați în dificultate financiară, pe când Legea nr. 77/2016 – art. 4 alin. (1) – nu prevede o astfel de condiție pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu.70.Protejarea consumatorilor și simpla calitate de consumator a uneia dintre părțile contractului nu poate conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertății economice și contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecție socială lipsește cu desăvârșire din cadrul condițiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce privește necesitatea consumatorului de protecție socială, poate da naștere la abuzuri din partea consumatorilor.71.În final, se afirmă că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 și art. 53 din Constituție, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituție.72.Judecătoria Iași – Secția civilă, în dosarele nr. 325D/2017 și nr. 2.369D/2017, apreciază că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 teza întâi și art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 sunt inadmisibile, iar excepțiile referitoare la celelalte dispoziții legale criticate sunt neîntemeiate.73.Judecătoria Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 435D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.74.Judecătoria Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 762D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (5) și art. 10 din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții criticate este neîntemeiată.75.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 336D/2017, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu își formulează opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.76.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă, în dosarele nr. 568D/2017 și nr. 569D/2017, apreciază că excepțiile de neconstituționalitate referitoare la prevederile legale declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 sunt inadmisibile, iar referitor la celelalte dispoziții criticate precizează că nu sunt neconstituționale, în măsura în care sunt aplicate și interpretate din perspectiva Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016.77.Judecătoria Galați – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.78.Judecătoria Brașov – Secția civilă apreciază că dispozițiile Legii nr. 77/2016 ridică mari semne de întrebare în legătură cu caracterul lor constituțional, în condițiile în care se invocă încălcarea unor principii constituționale fundamentale.79.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate care vizează celelalte dispoziții criticate este întemeiată.80.Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.81.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în dosarele nr. 489D/2017 și nr. 976D/2017, apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.82.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 772D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, în ceea ce privește sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din Legea nr. 77/2016, este inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții criticate este neîntemeiată.83.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 774D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (5), precum și a art. 11 teza I, în ceea ce privește sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din Legea 77/2016, este inadmisibilă, iar excepția vizând celelalte dispoziții criticate este neîntemeiată.84.Judecătoria Urziceni – Secția civilă apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.85.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.86.Judecătoria Reșița – Secția civilă apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.87.Judecătoria Buftea – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.88.Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 632D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepția privind celelalte dispoziții criticate este întemeiată.89.Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 633D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.90.Judecătoria Arad – Secția civilă apreciază că sunt inadmisibile sesizările referitoare la analizarea constituționalității sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 și, în ceea ce privește analizarea constituționalității prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4,7 și 8 din Legea nr. 77/2016, referitor la faptul că aceste dispoziții sunt constituționale, în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Instanța consideră că excepțiile de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate sunt neîntemeiate, fără a-și motiva, însă, opinia.91.Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 820D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.92.Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 2.027D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 11 teza întâi și art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 referitoare la sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ este inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate este neîntemeiată.93.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.94.Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar, cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate, nu își formulează opinia.95.Judecătoria Ploiești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.96.Judecătoria Giurgiu – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.97.Judecătoria Pitești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate este neîntemeiată.98.Tribunalul Vrancea – Secția I civilă, în decizia de admitere a recursului declarat de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a acesteia de către prima instanță, apreciază că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, fără să își formuleze, însă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia și cu privire la temeinicia acesteia.99.Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.100.Tribunalul Constanța – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.101.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.102.Guvernul, în punctul său de vedere, în dosarele Curții nr. 403D/2017, nr. 447D/2017, nr. 451D/2017, nr. 489D/2017, nr. 500D/2017, nr. 501D/2017, nr. 1.948D/2017, 1.972D/2017 și nr. 2.027D/2017, nr. 2.292D/2017 și nr. 2.398D/2017, evocă soluțiile pe care le-a pronunțat Curtea Constituțională în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 și își justifică punctul de vedere prin raportare la acestea. Astfel, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 referitor la sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) și (5) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, Guvernul arată că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.103.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:104.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.105.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 1-5,art. 6 alin. (1),art. 7,8,10 și 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum și ale Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Curtea constată că motivarea autoarelor excepției de neconstituționalitate nu vizează, în fapt, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alineatele (1), (2),(3),(5) și (6) ale acestuia. În mod similar, Curtea constată că motivarea autoarelor excepției de neconstituționalitate nu vizează, în fapt, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alineatele (1) și (5) ale acestuia. Prin urmare, în soluționarea prezentei cauze, Curtea constată că este învestită exclusiv cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1)-(3) și (5)-(6) și art. 8 alin. (1) și (5) din Legea nr. 77/2016 și nu se va pronunța cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) și art. 8 alin. (2)-(4) din Legea nr. 77/2016. Prevederile criticate au următorul conținut:– Art. 1: (1)Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor.(2)Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(3)Dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.(4)Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul „Prima casă“, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă“, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările și completările ulterioare.;– Art. 2: „Dispozițiile prezentei legi se coroborează cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu celelalte dispoziții legale în vigoare.– Art. 3: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;– Art. 4: (1)Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:a)creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;b)cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;c)creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;d)consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2)În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.– Art. 5: (1)În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.(3)Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.(4)Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.(5)Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor;– Art. 6: „(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.“– Art. 7: (1)În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.(2)Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.(3)Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.[…](5)În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.(6)În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată;– Art. 8: (1)În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.[…](5)Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului;– Art. 10: (1)La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2)De dispozițiile prezentului articol beneficiază și codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligația debitorului principal.;– Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată“.106.În opinia autoarelor excepțiilor de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la separația puterilor în stat, coroborat cu art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiției, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 135 privind economia, iar principiile constituționale invocate în legătură cu art. 1 alin. (5), fără o consacrare textuală, sunt principiile accesibilității și previzibilității legii. Se mai invocă, de asemenea, și imprecizia prevederilor art. 2 din Legea nr. 77/2016.107.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, ca element comun situației de fapt din cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepției au invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, așa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] și ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei […] dispoziții dintr-o lege […] care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă.108.Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în aceste dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant și în examinarea admisibilității, de asemenea din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a excepției de neconstituționalitate a tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.109.Totodată, Curtea reține că, în Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. În justificarea acestei soluții, Curtea a reținut, în paragraful 40 al deciziei și în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că niciunul dintre consumatorii care sunt parte la contractele de credit nu a fost supus executării silite a imobilului ipotecat. Întrucât, în dosarele conexate în prezenta cauză, subzistă aceeași situație de fapt, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.110.Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte.111.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menționate în prealabil sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum și faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial anterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) și (5)-(6) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca inadmisibilă.112.În continuare, Curtea va examina pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile și dispozițiile constituționale invocate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate și, pe de altă parte, celelalte dispoziții ale Legii nr. 77/2016 criticate.113.Curtea reține că prevederile legale criticate din Legea nr. 77/2016 au mai format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, deciziile nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 4 august 2017, nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, nr. 240 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 29 mai 2017, nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, și nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017.114.Considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt aplicabile mutatis mutandis și în analiza criticilor formulate din perspectiva principiilor și dispozițiilor constituționale invocate în prezentele cauze.115.Astfel, în paragrafele 107-108 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, care se referă la lege, în ansamblul său, Curtea a reținut că autoarele excepției de neconstituționalitate au susținut, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât Legea nr. 77/2016 a fost adoptată ca o lege ordinară. Or, în condițiile în care se instituie un regim derogatoriu de la regimul general al proprietății [care este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, prin lege organică], această derogare trebuie operată tot printro lege organică. În acest context se menționează, cu titlu de exemplu, art. 8 alin. (1) din lege prin care se reglementează posibilitatea pentru instanța de judecată de a obliga creditorul să devină titular al dreptului de proprietate asupra imobilului. Așadar, critica de neconstituționalitate formulată de autoarele excepției de neconstituționalitate s-a raportat la problema reglementării printr-o lege ordinară, cum este Legea nr. 77/2016, a unor situații care vizează aspecte importante legate de dreptul de proprietate (precum transmiterea forțată a unui imobil în patrimoniul creditorului).116.Astfel, Curtea a reținut că Legea nr. 77/2016 reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanță cu jurisprudența sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.117.Ca răspuns la critica autoarelor excepției de neconstituționalitate, formulată din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (4), coroborat cu 126 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reținut că instituția impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.118.Această critică a autoarelor excepției de neconstituționalitate trebuie, deci, privită prin prisma neutralizării, prin această intervenție a Curții, a riscurilor pe care Legea nr. 77/2016 le ridică cu privire la înfăptuirea justiției și, în genere, a rolului instanțelor judecătorești în realizarea justiției. Cu alte cuvinte, unul dintre obiectivele urmărite de Curte prin pronunțarea soluției de constatare, numai sub rezervă, a constituționalității prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la cele ale art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016, a fost acela de a proteja rolul constituțional al instanțelor judecătorești. De altfel, în aceeași decizie, în paragraful 121, Curtea a mai reținut că instanța judecătorească care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului și ștergerea datoriilor principale și accesorii).119.În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva respectării exigențelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție și a principiilor subsumate acestuia de către autoarele excepției, respectiv al accesibilității, previzibilității, securității, legalității, siguranței circuitului civil, statului de drept, autorității de lucru judecat și stabilității legii, în paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. Curtea a reținut, în esență, că aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituție vizează, mai degrabă, chestiuni care țin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanța judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite.120.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ (paragraful 115).121.Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituție referitor la principiul egalității, pe lângă cele reținute de Curte în paragraful 112 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care a constatat conformitatea cu acest standard constituțional a prevederilor criticate, se observă și că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 (paragraful 64), Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia noțiunea fundamentală de egalitate în fața legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferențiat unor situații distincte este discriminatorie. Curtea a mai reținut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, că deosebirile obiective dintre categoria profesioniștilor și cea a consumatorilor sunt suficient de relevante și semnificative încât să justifice opțiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct, în acest fel asigurându-se deplina respectare a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“.122.În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva art. 21 și art. 24 din Constituție, și care vizează prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016, Curtea reamintește că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reținut că instituția impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.123.În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituție, în paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres, în cadrul alin. (1), o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.124.De asemenea, prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, paragrafele 41-48, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de prevederile art. 5 alin. (3), criticat în prezenta cauză, precum și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 respectă exigențele testului de proporționalitate și nu aduc atingere substanței dreptului de proprietate al creditorilor.125.Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, Curtea a reținut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 (paragraful 65), că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii -, legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cel al liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“126.Cu privire la criticile formulate în această excepție de neconstituționalitate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituție, pentru identitate cu rațiunea avută în vedere în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea reține că acestea nu au incidență în soluționarea prezentei cauze [paragraful 130].127.De asemenea, Curtea reține că nici prevederile art. 11 și 20 din Constituție nu sunt relevante pentru soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate.128.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 5 alin. (3), și cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziții legale,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza a doua, precum și a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3,art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3), (5)-(6) și ale art. 8 alin. (1) și (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București, Societatea ERB New Europe Funding II BV din București, Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București, Societatea Banca Românească S.A. – din București, membră a Grupului National Bank of Greece și Societatea OTP Bank România – S.A. din București, în dosarele nr. 30.700/245/2016, nr. 35.554/245/2016, nr. 25.966/245/2016 și nr. 22.189/245/2016 ale Judecătoriei Iași – Secția civilă, nr. 20.019/300/2016, nr. 22.557/300/2016 și nr. 17.215/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, nr. 17.654/233/2016 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, nr. 12.793/197/2016 al Judecătoriei Brașov – Secția civilă, nr. 23.381/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția civilă, nr. 9.696/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă, nr. 14.566/301/2016, nr. 24.366/301/2016, nr. 29.300/301/2016 și nr. 27.353/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, nr. 2.639/330/2016, nr. 2.690/330/2016 și nr. 2.707/330/2016 ale Judecătoriei Urziceni, nr. 35.637/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția civilă, nr. 2.850/290/2016, nr. 3.627/290/2016 și nr. 3.923/290/2016 ale Judecătoriei Reșița, nr. 8.727/94/2016 al Judecătoriei Buftea – Secția civilă, nr. 11.137/303/2016 și nr. 13.454/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, nr. 12.778/55/2016 și nr. 12.940/55/2016 ale Judecătoriei Arad – Secția civilă, nr. 4.644/314/2016 și nr. 6.636/314/2016 ale Judecătoriei Suceava, nr. 18.727/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, nr. 7.264/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă, nr. 11.372/281/2016 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, nr. 16.501/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă, nr. 9.226/280/2016 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă, nr. 11.829/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă, nr. 9.384/231/2016/a1* al Tribunalului Vrancea – Secția I civilă și nr. 13.490/212/2016 al Tribunalului Constanța – Secția a II-a civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe, și constată că acestea sunt constituționale, prin raportare la criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, Judecătoriei Galați – Secția civilă, Judecătoriei Brașov – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția civilă, Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, Judecătoriei Urziceni, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția civilă, Judecătoriei Reșița, Judecătoriei Buftea – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, Judecătoriei Arad – Secția civilă, Judecătoriei Suceava, Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă, Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă, Judecătoriei Pitești – Secția civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă, Tribunalului Vrancea – Secția I civilă și Tribunalului Constanța – Secția a IIa civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x