DECIZIA nr. 811 din 6 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 197 din 12 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 848 14/12/2017
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 30
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 413
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1476 08/09/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 124 03/03/2016
ART. 24REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 26
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 881 15/12/2015
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 26REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 270
ART. 26REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 266
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 30REFERIRE LAHOTARARE 06/12/2007
ART. 31REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 189 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 188 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 328 19/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 179 26/05/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 200 28/05/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 413 din Codul de procedură civilă și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați în Dosarul nr. 612/44/2017/a1 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.669D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 63D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 411/44/2017/A1/a1.1.1 al Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.4.La apelul nominal lipsește autorul excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate ridicată în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 63D/2018 la Dosarul nr. 2.669D/2017, care a fost primul înregistrat. 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile legale referitoare la taxele judiciare de timbru, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 848 din 14 decembrie 2017. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 din Codul de procedură civilă și art. 29 din Legea nr. 47/1992 solicită respingerea ca inadmisibilă a acesteia, având în vedere că autorul acesteia, pe de o parte, nu motivează contrarietatea cu Legea fundamentală, iar, pe de altă parte, solicită Curții Constituționale să adauge la lege, ceea ce excedează competenței instanței constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 612/44/2017/a1, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 413 din Codul de procedură civilă și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost invocată de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente unei contestații în anulare.8.Prin Încheierea din 19 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 411/44/2017/A1/a1.1.1, Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost invocată de Marin Frunză întro cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale, întrucât condiționează exercitarea dreptului la apărare de plata taxei judiciare de timbru prealabil exercitării contestației în anulare, iar ordonanța de urgență, în ansamblul său, este neconstituțională în măsura în care exclude posibilitatea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor și căilor de atac formulate în cadrul litigiilor de muncă.10.În ceea ce privește dispozițiile art. 413 din Codul de procedură civilă nu se arată în ce mod încalcă dispozițiile constituționale invocate, iar referitor la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 se apreciază că sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, precum și în măsura în care nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și previzibilitate.11.Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.12.Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.14.Guvernul, în Dosarul nr. 2.669D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. Se apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.15.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 63D/2018, consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 413 din Codul de procedură civilă, ale art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 413 din Codul de procedură civilă:(1)Instanța poate suspenda judecata:1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;2.când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;3.în alte cazuri prevăzute de lege.(2)Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.(3)Cu toate acestea, instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză.“; – Art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: „(1) Pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 lei.“;– Art. 29 din Legea nr. 47/1992:(1)Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.(2)Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.(3)Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.(4)Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5)Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“19.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție astfel cum acesta se interpretează și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești. De asemenea, se invocă și dispozițiile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiile art. 1-10 și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia se limitează la invocarea neconstituționalității art. 413 din Codul de procedură civilă din perspectiva respingerii cererii de suspendare a judecării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru până la soluționarea de către instanța constituțională a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, fără a motiva însă în concret excepția de neconstituționalitate.21.În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.22.În continuare, Curtea reține că dispoziția cuprinsă în art. 29 din Legea nr. 47/1992, care permitea suspendarea judecării cauzelor până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, a fost abrogată prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, soluția legislativă de abrogare fiind supusă controlului de constituționalitate în numeroase rânduri.23.Prin Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, Curtea a reținut, în esență, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecății cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituționale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrarul într-o formă care nu poate fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării accesului liber la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate – interesul general al societății de a asana legislația în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate – a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părți litigante, care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. Or, Curtea a constatat că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voința legiuitorului este aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată este clară și previzibilă și asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.24.Referitor la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reține faptul că acestea impun reclamantului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum fix pentru acțiunile care privesc contestația în anulare. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză; în același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut – Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 124 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 28 aprilie 2016, paragraful 22).25.Curtea a reținut că, deoarece plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestora (în unele cazuri, până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. La finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor judiciare de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 14 martie 2016, paragraful 16).26.Ultimul aspect criticat se referă la faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 exclude posibilitatea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor și a căilor de atac formulate în cadrul litigiilor de muncă. Curtea reține că această critică de neconstituționalitate a fost formulată într-o cauză având ca obiect pretenții de natură salarială cu ocazia stabilirii taxei judiciare de timbru în valoare de 200 lei, câte 100 lei pentru fiecare judecător recuzat, conform art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Examinând aceste susțineri, Curtea observă faptul că nu este indicată în mod punctual vreo dispoziție din cadrul ordonanței de urgență. Astfel, potrivit art. 270 coroborat cu art. 266 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru cauzele privind jurisdicția muncii care are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali. Obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate vizează soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite ca urmare a formulării cererii de recuzare care reprezintă un incident procedural în cadrul procesului de fond. Prin urmare, Curtea reține că exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a cererilor privind jurisdicția muncii se aplică indiferent de titularul cererii de chemare în judecată sau de obiectul acțiunii, însă în ipoteza normei nu se includ și incidentele procedurale, specifice parcurgerii procedurii jurisdicționale, așa cum este cererea de recuzare, formulate în cadrul procesului, care, deși sunt în legătură cu soluționarea unui litigiu de muncă, nu reprezintă ele însele un astfel de conflict.27.Așadar, obligația plății taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condițiile sesizării legale a instanțelor judecătorești, este prevăzută de norme procedurale, a căror adoptare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Legiuitorul are opțiunea liberă în determinarea cererilor pentru care trebuie plătite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum și a părților care au obligația să le plătească, în raport cu obiectul acțiunilor sau al cererilor.28.Impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă, în aparență, constituie o îngrădire a accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept.29.În legătură cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, instanța europeană a reținut că restricția dreptului de acces la justiție urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției.30.Astfel, prin Hotărârea din 7 februarie 2008, pronunțată în Cauza Beian împotriva României (nr. 2), paragrafele 25-27, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, dar este necesar să existe un raport de proporționalitate rezonabil între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Prin urmare, obligația de a plăti taxa de timbru, în cauzele civile, nu trebuie să reprezinte prin ea însăși o restrângere a dreptului de acces la un tribunal, a cărui întindere se stabilește în funcție de totalul sumei prevăzute cu titlu de taxă, apreciate în contextul circumstanțelor unei cauze date (solvabilitatea reclamantului și etapa procedurală în care este impusă obligația în chestiune), fără ca suma fixată cu acest titlu să atingă însăși substanța dreptului de acces la un tribunal.31.De altfel, în situația în care justițiabilul nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept ori interes legitim în justiție, legiuitorul a instituit posibilitatea de a obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Această reglementare vizează tocmai situațiile în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind chiar o garanție a liberului acces la justiție.32.În fine, în ceea ce privește problema clarității și previzibilității stabilirii și achitării taxelor, s-a admis faptul că dreptul național român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa de timbru, modalitățile sale de calcul și consecințele în caz de neplată, reclamantul putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate.33.Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că obligația și modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru prevăzute de prevederile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dispozițiile constituționale invocate.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 413 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați în Dosarul nr. 612/44/2017/a1 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația de Locatari nr. 761 din Galați și Marin Frunză în dosarele nr. 612/44/2017/a1 și nr. 411/44/2017/A1/a1.1.1 ale Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale ordonanței de urgență în ansamblul său, precum și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x