DECIZIA nr. 811 din 5 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 9 martie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 4REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 257 21/05/2013
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 1384 20/10/2011
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 7REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 7REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 3
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1384 20/10/2011
ART. 10REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 424 27/06/2002
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 257 21/05/2013
ART. 16REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 17REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 17REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 18REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 257 21/05/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 217 09/05/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 87 07/02/2012
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 332 21/05/2019
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 272 23/05/2013
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 266 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 232 02/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 64 18/02/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în integralitatea sa, excepție ridicată de Societatea SIR IMPEX – S.R.L. din localitatea Neptun în Dosarul nr. 1.715/254/2017 al Judecătoriei Mangalia și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 11D/2018. 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul consilier juridic Mihnea-Valeriu Cernea, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1). Astfel, în esență, susține că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (1), întrucât cetățenii români sunt obligați să plătească o taxă care îngrădește libera circulație, iar statul unitar trebuie să asigure, în mod gratuit, libera circulație a cetățenilor săi, așa încât aceștia să poată să își viziteze familia și să se deplaseze la locul de muncă. De asemenea actul normativ criticat instituie discriminări între operatorii economici din București și cei din restul țării și prevede sancțiuni doar pentru cetățenii români, nu și pentru cei străini.5.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în încheierea de sesizare a Curții criticile de neconstituționalitate sunt raportate la prevederile art. 16, art. 25 și art. 41 din Constituție. Prin urmare, autoarea excepției, în timpul dezbaterilor din ședința publică, nu poate invoca în fața Curții un alt temei constituțional, respectiv prevederile art. 1 alin. (1) din Constituție, așa încât această nouă critică este inadmisibilă. Referitor la celelalte critici, respectiv cele privind pretinsa discriminare, arată că situațiile nu sunt identice, taxa fiind instituită pentru finanțarea lucrărilor de construcție și întreținere a drumurilor. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011 și Decizia nr. 257 din 21 mai 2013.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.715/254/2017, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în integralitatea sa. Excepția a fost ridicată de Societatea SIR IMPEX – S.R.L. din localitatea Neptun într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, este discriminatorie, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d) și e), precum și în alin. (1^1) lit. b). Astfel, potrivit acestor norme, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și destinate transportului școlar, precum și autoturismele deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și locul de muncă sau teren agricol deținut în baza unui titlu de proprietate de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol și de la/la domiciliu.8.Se apreciază că, prin instituirea acestor excepții de la plata tarifului de utilizare, sunt respectate doar drepturile unor categorii restrânse de persoane juridice, respectiv cele ale operatorilor de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, ale operatorilor care au vehicule destinate transportului școlar și ale persoanelor fizice care au locul de muncă și domiciliul de o parte și de alta a podului.9.Or, autoarea excepției susține că, având „sediul în județul Constanța și capăt de linie de cealaltă parte a podului, respectiv în București“, este operator de transport public de persoane în regim regulat pe ruta București-Mangalia/Mangalia-București și nu beneficiază de această excepție de la plata tarifului de utilizare. Mai mult, afirmă că persoanele care fac naveta pe traseul București-Mangalia/Mangalia-București cu vehiculul aparținând societății sale au domiciliul într-un loc și în celălalt capăt al traseului au locul de muncă. Prin urmare, actul normativ criticat, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare, este discriminatoriu.10.Judecătoria Mangalia apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, apreciază că prin instituirea peajului sau a tarifului de utilizare a drumurilor publice nu se îngrădește libera circulație prevăzută de art. 25 din Constituție, întrucât scopul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 este acela de a finanța lucrările de construcție și întreținere, iar nu de a obstrucționa libera circulație. Instanța apreciază că dispozițiile legale criticate nu au efect discriminatoriu; ele se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de parte, concluziile reprezentantului autoarei excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare.15.În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulație și ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 au ca obiect tarifarea utilizării și a trecerii pe rețeaua de drumuri naționale din România și instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru diferite categorii de autovehicule și de proprietari și utilizatori ai acestora, stabilind același regim juridic în cadrul fiecărei categorii și prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcție de particularitățile acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013).17.Analizând cuprinsul dispozițiilor legale criticate, Curtea reține că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prevede la art. 1 alin. (1) lit. b), e), f), p) și q) că: utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini; tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.; tariful de trecere reprezintă o anumită sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, și de tipul vehiculului; peajul reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de trecere; trecerea reprezintă parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanțe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, pe care se aplică tariful de trecere. De asemenea se reține că potrivit art. 7 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.18.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva unui pretins tratament discriminatoriu, întrucât, prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt instituite excepții de la plata tarifului de utilizare, Curtea constată netemeinicia acesteia.19.Cu privire la principiul egalității, în mod constant, Curtea a statuat că acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, operatorii de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și operatorii care au vehicule destinate transportului școlar nu se află în aceeași situație juridică cu operatorii care asigură transportul de persoane dintr-o localitate în alta, așa încât tratamentul juridic este diferit. Prin exceptarea de la plata tarifului de utilizare a vehiculelor folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și a vehiculelor destinate transportului școlar, legiuitorul a avut în vedere rațiuni de interes general.20.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție.21.Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 25 din Constituție, prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, și Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, Curtea a statuat că instituirea responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulații. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. De altfel, „libera circulație“, prevăzută de textul constituțional, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale. Totodată, prin Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, precitată, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulație se referă la mișcarea transfrontalieră a persoanelor și la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mișcare propriu-zisă, cât și libertatea oricărui cetățean de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, precum și dreptul de a emigra și de a reveni în țară.22.Față de cele menționate, Curtea nu poate reține nici critica raportată la art. 41 din Constituție, referitor la muncă și protecția socială a muncii, întrucât dispozițiile de lege supuse analizei nu interzic libertatea alegerii unui loc de muncă.23.În final, cu privire la susținerea din ședința publică a reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea art. 1 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, Curtea constată că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, temeiurile excepției de neconstituționalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanței de judecată în fața căreia a fost invocată excepția, astfel că în fața Curții Constituționale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepției decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013, sau Decizia nr. 332 din 21 mai 2019, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 iulie 2019).24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea SIR IMPEX – S.R.L. din localitatea Neptun, județul Constanța, în Dosarul nr. 1.715/254/2017 al Judecătoriei Mangalia și constată că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său, este constituțională în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Mangalia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x