DECIZIA nr. 810 din 6 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 18.577/3/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.500D/2017. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru Agenția pentru protecția mediului Ilfov, domnul avocat Octavian Țopa, în substituirea doamnei avocat Laura Elena Vrabie, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează că partea Constantin Furtună a fost citat la Penitenciarul Brăila, în conformitate cu citativul transmis de instanța judecătorească, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind din data de 27 noiembrie 2018. Penitenciarul Brăila, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 10.085 din 3 decembrie 2018, a comunicat că la data de 27 noiembrie 2018 domnul Constantin Furtună a fost liberat condiționat. … 3.Reprezentantul Ministerului Public și avocatul prezent apreciază îndeplinită procedura de citare cu partea Constantin Furtună. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra acestor dispoziții prin Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, respingând excepția, ca neîntemeiată. În ceea ce privește comparația cu procedura admiterii în principiu a contestației în anulare și a revizuirii se arată că deciziile de admitere ale Curții Constituționale au sancționat nerespectarea principiului egalității armelor în procesul penal, în condițiile în care judecarea admisibilității în principiu a acestora se realiza doar cu participarea procurorului, fără citarea părților. Din această perspectivă învederează că procedura admiterii în principiu a recursului în casație se realizează fără citarea părților și fără participarea procurorului.  … 5.În continuare, apreciază că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia în situația în care cererea de recurs în casație formulată de o persoană fără studii juridice cuprinde anumite imperfecțiuni acestea ar putea fi remediate dacă procedura ar fi contencioasă. Astfel, avocatul arată că o asemenea interpretare contravine textului legal care nu prevede posibilitatea părții care a formulat cererea de recurs în casație de a-și modifica motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat cererea. Mai mult, o astfel de practică ar contraveni principiului potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă.  … 6.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Arată că în procedura admisibilității în principiu a recursului în casație sunt examinate exclusiv chestiuni de drept. Având în vedere acest aspect, face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că procedurile ce implică doar aspecte de legalitate sunt în concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție, deși apelantului nu i s-a dat posibilitatea de a fi ascultat personal de către instanța de apel; sau absența unei ședințe publice în fața unei instanțe de control judiciar poate fi justificată prin caracteristicile procedurii dacă o ședință publică a avut loc în primă instanță. Arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se referă la căile ordinare de atac, art. 6 din Convenție nefiind aplicabil în căile extraordinare de atac. Așa fiind, dacă în procedura apelului poate exista o astfel de procedură, cu atât mai mult este admisibil ca ea să existe în procedurile ce pot fi derulate după pronunțarea unei hotărâri definitive.  … 7.În continuare, arată că în această procedură este asigurat principiul contradictorialității, în primul rând, prin procedura comunicării desfășurată la nivelul instanței de apel, potrivit art. 439 din Codul de procedură penală, și, în al doilea rând, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție există posibilitatea consultării punctelor de vedere ale părților și procurorului și depunerii de concluzii scrise cu privire la chestiunile de drept care fac obiectul recursului în casație. Totodată, arată că toți participanții la această procedură au drepturi egale. Așa fiind, solicită menținerea jurisprudenței din Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016, precitată. De asemenea arată că instanța de contencios constituțional a mai analizat aceleași critici, formulate de același autor, respingând excepția, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 669 din 30 octombrie 2018, nepublicată.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:8.Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.577/3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească apreciază că atât legiuitorul (prin textele noului Cod de procedură penală), cât mai ales Curtea Constituțională (prin repetate decizii de admitere) au reafirmat imperativul respectării principiilor contradictorialității, citării părților/persoanelor interesate și, în mod deosebit, respectarea dreptului acestora de a participa personal sau prin reprezentant la procedurile judiciare care se desfășoară în fața judecătorului/instanței. … 10.În ceea ce privește dispozițiile de lege criticate arată că, deși examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație nu presupune examinarea unor chestiuni de fond, aspectele de drept examinate pot fi complexe și, nu în ultimul rând, pot decurge și din evaluarea concordanței dintre motivele/argumentele invocate și cazul de casare menționat ca temei al acestuia. … 11.În continuare, se precizează că, în prezent, cererea de recurs în casație poate fi făcută personal de către condamnat ori persoana interesată, persoane care nu au studii juridice, fiind posibile numeroase imperfecțiuni ale cererii care, fără a afecta fondul acesteia, pot fi remediate în cursul procedurii orale și contradictorii a examinării admisibilității cererii de recurs în casație, prin citarea părților interesate, participarea acestora și a reprezentantului Ministerului Public. Totodată, instanța judecătorească susține că procedura examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, configurată în acest mod, a rămas singulară printre procedurile desfășurate în camera de consiliu sau printre cele în care se examinează admisibilitatea/admisibilitatea în principiu. … 12.Mai mult, instanța judecătorească arată că din examinarea întregii reglementări referitoare la admisibilitatea cererii de recurs în casație rezultă că această procedură nu este una „administrativă“, ci una „judiciară/jurisdicțională“. În aceste condiții, procedura judiciară a examinării admisibilității în principiu a recursului în casație nu poate fi diferită de celelalte proceduri judiciare [precum cele reglementate de dispozițiile art. 335 alin. (4), art. 341 alin. (5) și alin. (6), art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) și alin. (2), art. 347 alin. (3), art. 431 alin. (1) și alin. (2), art. 459 alin. (2),art. 465 alin. (6)-(10), art. 468 alin. (1)-(3) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală], inclusiv sub aspectul respectării principiilor fundamentale ale oricărei proceduri desfășurate în fața judecătorului. Existența unei proceduri esențialmente în formă scrisă (depunerea cererii, comunicarea cererii, depunerea de concluzii) nu poate înlătura procedura orală în fața judecătorului (citarea părților, participarea părților și a procurorului, concluziile orale în condițiile contradictorialității). În final, instanța judecătorească subliniază faptul că „contradictorialitatea implicită“ (care ar putea fi susținută prin efectul depunerii cererii, comunicării acesteia către procuror și către părți, posibilitatea acestora de a depune concluzii scrise) nu poate înlătura „contradictorialitatea explicită/ expresă“ (care este un principiu fundamental al procesului penal). … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Guvernul arată că dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează etapa admiterii în principiu a recursului în casație. Examinarea admisibilității cererii se realizează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, în urma acestei examinări, instanța pronunță, prin încheiere, o soluție de admitere în principiu sau de respingere a cererii de recurs în casație. În continuare, Guvernul arată că instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificărilor survenite prin Legea nr. 75/2016, și a constatat că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată“ din cuprinsul acestora este neconstituțională. Astfel, Curtea a apreciat că în cadrul procedurii admiterii în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei recursului în casație, ci o judecată asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii, examinându-se numai admisibilitatea în principiu a recursului, iar nu și temeinicia acestuia. Astfel, Guvernul arată că, pentru aceste motive, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare reglementate de prevederile constituționale ale art. 21 și art. 24. … 15.Avocatul Poporului arată că, prin Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală. În considerentele deciziei menționate, Curtea Constituțională a constatat că motivele pentru admiterea cererii de recurs în casație vizează verificarea unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului în casație. Curtea a reținut că, la fel ca în cazul procedurilor referitoare la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, verificarea respectării dispozițiilor art. 434,art. 435,art. 436 alin. (1), alin. (2) și alin. (6), art. 437 și art. 438 din Codul de procedură penală presupune analiza unor aspecte de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților, caracterizată prin oralitate și contradictorialitate. Prin urmare, Curtea a constatat că procedura examinării admisibilității cererii de recurs în casație trebuie să vizeze doar aspecte pur formale și tocmai de aceea se poate desfășura în lipsa Ministerului Public și a părților. Având în vedere că argumentele de neconstituționalitate sunt invocate din perspectiva necesității unei modificări legislative care să permită prezența părților și a procurorului în procedura verificării admisibilității cererii de recurs în casație întocmai ca în cazul celorlalte căi extraordinare de atac, Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,art. 3,art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală. Dispozițiile criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 17 din Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Dispozițiile criticate au următorul conținut: „Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului“. … 19.Instanța judecătorească susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate reglementează modalitatea de examinare a admisibilității cererii de recurs în casație, precizându-se că aceasta se realizează fără citarea părților și fără participarea procurorului. … 21.Curtea reține că în materie penală legiuitorul a reglementat trei căi de atac extraordinare – recursul în casație; contestația în anulare; revizuirea – pentru toate acestea fiind prevăzută procedura admisibilității în principiu [art. 431,art. 440,art. 459 din Codul de procedură penală]. În ceea ce privește soluționarea admisibilității în principiu a căii de atac a recursului în casație arată că aceasta se realizează în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală. … 22.Curtea constată că în materie civilă, potrivit art. 456 din Codul de procedură civilă, căile extraordinare de atac sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea. Procedura admisibilității în principiu este reglementată de legiuitor pentru calea extraordinară de atac a recursului, potrivit art. 493 din Codul de procedură civilă, când soluționarea acestuia este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată, Curtea reține că, potrivit art. 493 alin. (5) și (7) din Codul de procedură civilă, admiterea în principiu a căii de atac a recursului este soluționată fără citarea părților. … 23.Referitor la acest aspect, Curtea observă că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 17, 19 și 20, a reținut că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opțiune a legiuitorului este în acord cu esența procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilității în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă. Curtea a constatat că în acest moment procedural este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerințelor de formă, încadrarea în motivele de casare și dezvoltarea acestora, elemente ce reprezintă verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului. În același sens este Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017. … 24.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că în materie penală, potrivit art. 433 din Codul de procedură penală, recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile [corelativ art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă]. Totodată, se poate observa că art. 439 din Codul de procedură penală reglementează procedura de comunicare a cererii de recurs în casație. În acest sens se dispune că cererea de recurs în casație împreună cu înscrisurile anexate se depun, însoțite de copii pentru procuror și părți, la instanța a cărei hotărâre se atacă. Președintele instanței a cărei hotărâre se atacă ori judecătorul delegat de către acesta va comunica procurorului și părților copii de pe cererea de recurs în casație și celelalte înscrisuri doveditoare, cu mențiunea că se pot depune concluzii scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor, la aceeași instanță. În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, președintele instanței sau judecătorul delegat de către acesta va înainta Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul cauzei, cererea de recurs în casație, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum și, după caz, concluziile scrise. În cazul în care nu este îndeplinită procedura de comunicare prevăzută la art. 439 alin. (2) și (4) ori dacă aceasta nu este completă, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare și de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casație, va îndeplini sau va completa, după caz, procedura. În cazul recursurilor în casație declarate împotriva deciziilor pronunțate de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de apel, procedura de comunicare se realizează la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în cazul recursurilor în casație declarate împotriva deciziilor pronunțate de completurile de 5 judecători, ca instanțe de apel, procedura de comunicare se realizează la nivelul completurilor de 5 judecători.  … 25.De asemenea, potrivit art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, în procedura admisibilității în principiu a recursului în casație, se verifică respectarea termenului în care calea de atac poate fi introdusă, potrivit legii, precum și a dispozițiilor art. 434,art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același act normativ [corelativ art. 493 alin. (3) din Codul de procedură civilă]. … 26.În legătură cu aspectele verificate, Curtea reține că art. 434 din Codul de procedură penală reglementează hotărârile supuse recursului în casație, art. 436 alin. (1) și (6) din Codul de procedură penală reglementează titularii dreptului de a formula cerere de recurs în casație, art. 437 din Codul de procedură penală prevede condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs în casație, iar art. 438 din același act normativ reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație. … 27.Referitor la admisibilitatea în principiu a recursului în casație, Curtea observă că motivele pentru care poate fi dispusă soluția de respingere a cererii de recurs în casație [respectiv când cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege și când aceasta este făcută cu nerespectarea prevederilor art. 434,art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și art. 438 din Codul de procedură penală] vizează verificarea unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului în casație. Curtea a reținut că, la fel ca în cazul procedurilor referitoare la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, verificarea respectării dispozițiilor art. 434,art. 435,art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și art. 438 din Codul de procedură penală presupune analiza unor aspecte de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților, caracterizată prin oralitate și contradictorialitate. Prin urmare, Curtea a constatat că doar soluția de respingere ca vădit nefondată a cererii de recurs în casație cu ocazia examinării admisibilității în principiu a acesteia presupune antamarea fondului căii de atac, implicând examinarea unor aspecte care vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului în casație. Or, procedura examinării admisibilității cererii de recurs în casație trebuie să vizeze doar aspecte pur formale și, tocmai de aceea, se poate desfășura în lipsa Ministerului Public și a părților (Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, precitată, paragrafele 26 și 28).  … 28.Așa fiind, Curtea constată că reglementarea admisibilității în principiu a recursului în casație în materie penală este similară cu cea în materie civilă, instanța de contencios constituțional fiind consecventă în a aprecia că, în măsura în care această procedură vizează doar aspecte pur formale, ea se poate desfășura în lipsa reprezentantului Ministerului Public și a părților, fără ca în acest mod să se încalce prevederile Legii fundamentale. … 29.În continuare, Curtea reține, referitor la contestația în anulare și revizuire, că, în varianta inițială a reglementării, instanța examina admisibilitatea în principiu a acestora, în camera de consiliu, fără citarea părților [art. 431 alin. (1) și art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, anterior modificărilor operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016]. … 30.Pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, în varianta anterior menționată, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 255 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 mai 2015, că soluția legislativă referitoare la examinarea admisibilității în principiu a revizuirii, în camera de consiliu, fără citarea părților, este preluată din vechea reglementare procesual penală, reprezentată de art. 403 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968. De asemenea, Curtea a reamintit propria jurisprudență potrivit căreia soluția legislativă anterior menționată este constituțională (paragrafele 18 și 19). … 31.Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală privesc examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, așadar nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii. Instanța nu se implică în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzații în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere. Așa fiind, având în vedere faptul că procedura prealabilă de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac, instanța pronunțându-se doar asupra unor aspecte de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților, și constatându-se absența oricăror repercusiuni importante asupra situației revizuentului, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate nu înfrâng accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil (paragrafele 15 și 16). … 32.Omisiunea noului Cod de procedură penală de a reglementa, în mod expres, faptul că procurorul nu participă la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire a dat naștere, în practică și doctrină, interpretării potrivit căreia participarea procurorului într-o astfel de procedură este obligatorie. Temeiul acestei interpretări îl constituie normele procesual penale cuprinse în art. 363 – având denumirea marginală „Participarea procurorului la judecată“ – coroborate cu cele ale art. 353 alin. (9) – potrivit cărora „Participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie“, căile extraordinare de atac (între care și revizuirea) făcând parte din titlul III – „Judecata“ – al Codului de procedură penală (Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată, paragraful 18). Totodată, prin Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 2 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează în cameră de consiliu, fără citarea părților, cu participarea procurorului (Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, precitată, paragraful 15).  … 33.În acest context, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, și Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, Curtea a admis excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 431 alin. (1) și art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluțiile legislative potrivit cărora admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, respectiv a contestației în anulare se examinează de către instanță „fără citarea părților“ sunt neconstituționale. … 34.Curtea Constituțională a reținut, în esență, că excluderea numai a părților de la soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire și a contestației în anulare, fără a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, determină ruperea echilibrului procesual. Astfel, Curtea a constatat că, în condițiile în care participarea procurorului în procedura de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire și a contestației în anulare este obligatorie, exigențele unui proces echitabil sunt înfrânte, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare și apărare (Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată, paragraful 30, Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, precitată, paragraful 17). … 35.Așa fiind, Curtea constată că nu a avut în vedere o reconsiderare a propriei jurisprudențe referitoare la constituționalitatea soluționării etapei admisibilității în principiu a căilor extraordinare de atac fără citarea părților și fără participarea procurorului. Ceea ce Curtea Constituțională a analizat a fost incidența, în această procedură, a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a constatat că soluționarea etapei admisibilității în principiu a căilor extraordinare de atac nu se poate realiza cu participarea doar a uneia dintre părțile aflate pe poziții adverse. Astfel, dacă legiuitorul înțelege să modifice soluționarea acestei etape procesuale (din perspectiva citării părților și a participării procurorului), trebuie să realizeze acest demers cu respectarea echilibrului procesual, inerent unui proces echitabil. … 36.Un argument în acest sens este cel reținut în paragraful 29 din Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată: „potrivit normelor procesual penale referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, instanța soluționa admisibilitatea în principiu ascultând concluziile procurorului și ale părților, în condiții de publicitate, contradictorialitate și oralitate, cu respectarea dreptului la apărare, ulterior, prin modificarea intervenită asupra acestor norme prevăzându-se că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, procedura pierzând caracterul contradictoriu și oral, legiuitorul păstrând însă echitatea acesteia prin reglementarea, în mod expres, a excluderii atât a părților, cât și a procurorului deopotrivă. Prin urmare, Curtea constată că precedentele soluții legislative satisfac pe deplin exigențele unui proces echitabil, din perspectiva egalității de arme între acuzare și apărare“. … 37.Ulterior pronunțării celor două decizii, anterior menționate, prin art. I pct. 111 și pct. 114 dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, legiuitorul a optat în sensul reglementării soluționării admisibilității în principiu a revizuirii și a contestației în anulare de către instanța judecătorească, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. … 38.De altfel, Curtea observă că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, dintr-o perspectivă identică, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 669 din 30 octombrie 2018*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii.*) Decizia nr. 669 din 30 octombrie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2019. … 39.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, apreciem că soluțiile și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de instanța judecătorească în Dosarul nr. 18.577/3/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală și constată că dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de Procedură Penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește