DECIZIA nr. 81 din 12 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 586 din 17 iulie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 34REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 17
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 25 23/01/2018
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 807 07/12/2017
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 570 19/09/2017
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 37REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 187
ART. 37REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 187
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000 ART. 2
ART. 37REFERIRE LAOG (R) 21 21/08/1992 ART. 2
ART. 38REFERIRE LAOG (R) 124 29/08/1998 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000 ART. 2
ART. 39REFERIRE LAOG (R) 21 21/08/1992 ART. 2
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 108 07/03/2017
ART. 40REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 376 26/05/2015
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 540 15/10/2014
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 179 01/04/2014
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 696/829/2016 al Judecătoriei Podu Turcului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 479D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 707D/2017 și nr. 1.233D/2017, având ca obiect excepții de neconstituționalitate parțial identice, ridicate de Societatea Bancpost – S.A. din București în Dosarul nr. 5.584/314/2016 al Judecătoriei Suceava și de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.454/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia.4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 479D/2017, nr. 707D/2017 și nr. 1.233D/2017, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.6.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 707D/2017 și nr. 1.233D/2017 la Dosarul nr. 479D/2017, care este primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea din 8 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 696/829/2016, Judecătoria Podu Turcului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 479D/2017.10.Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.584/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (1) și (3), art. 7,art. 8 alin. (1) și (5),art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 707D/2017.11.Prin Încheierea din 26 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.454/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5),art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.233D/2017.12.Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca și Societatea Bancpost – S.A. din București în cauze având ca obiect acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 77/2016.13.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că art. 3,art. 5 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece prin acestea legiuitorul transformă bunul din garanție imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu. Această transformare survine pe parcursul contractelor de credit fără ca acordul creditorului să fie cerut. Este lăsată fără efect voința inițială a părților la încheierea contractului de credit. Dispozițiile art. 3 sunt imprevizibile, deoarece se derogă de la legea civilă în vigoare, fără indicarea expresă a articolului de la care se derogă.14.Art. 8 alin. (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât consacră efectul retroactiv al legii, în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum și executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Autorii excepției susțin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituție juridică cu caracter de noutate față de dispozițiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avut în vedere de părți. Prin aplicarea legii noi se ajunge, așadar, la o altă consecință, la alte efecte ale contractului și la un alt mecanism de stingere a obligațiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.15.Autorii excepției apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor față de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziție de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiționat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaște dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanție, fără a ține cont de interesul și opțiunea creditorului, situație de natură să îl plaseze într-o poziție privilegiată pe debitor.16.Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 contravin dreptului la apărare și celui privind accesul la justiție, având în vedere că obiectul contestației este limitat strict la condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 – dispoziții care sunt neconstituționale în raport cu libertatea economică și dreptul de proprietate. Practic, deși creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanției, prin darea în plată acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale și cu privire la aspectele particulare ale speței care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, față de condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanțe excepționale, limitarea obiectului contestației strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare și a accesului la justiție, care în aceste condiții devin ineficace și iluzorii.17.Autorii excepției mai susțin că prin dispozițiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate, ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii dețin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispozițiile legale prin care se prevede recuperarea creanței numai în limita valorii imobilului adus în garanție și supus transferului forțat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispozițiile constituționale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanței nu este compensată de o prealabilă și dreaptă despăgubire, iar această pierdere nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.18.În speță, dreptul consumatorului este unul discreționar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituției creditoare la achiziționarea imobilului. Privarea de bun nu are loc în baza unui act al administrației, ci în temeiul voinței unui particular, ceea ce face ca această ingerință să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituției creditoare de bunul său.19.Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate, prin mecanismul dării în plată, nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituție, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporțională cu scopul urmărit, elementul de protecție socială neregăsindu-se între condițiile de admisibilitate prevăzute de lege. Trebuie verificat și raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite. Legea aplică același tratament juridic pentru situații diferite, aspect ce determină suportarea unei sarcini excesive pentru creditor, care este nevoit să renunțe la dreptul de proprietate asupra creanței sale, deși debitorul nu înregistrează nicio dificultate în continuarea creditului. Dreptul debitorului de a nu fi urmărit silit pentru întreaga creanță datorată nu poate avea natura unui scop legitim.20.În opinia autorilor, deși accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituție, dispozițiile legale criticate limitează această garanție, sub două aspecte. Operațiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activitățile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operațiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele și executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forțată a creditorului într-un „vehicul imobiliar“, deși nu a exprimat liber o astfel de inițiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfășurarea activităților comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forțat al proprietății asupra imobilelor, va fi obligată să desfășoare această activitate neprevizionată.21.Nu are relevanță faptul că instituția de credit a primit un bun imobil drept garanție a obligației de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, prețul de adjudecare, întrucât intenția de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferință înaintea altor creditori în ceea ce privește sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înțeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanței pe care o garantează, ci îl pune pe creditor în poziția unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deține imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deținute ca bază a exercitării comerțului lor specific, și nu ca un scop în sine al comerțului lor.22.Prin prisma art. 45 în coroborare cu art. 135 din Constituție, statul are obligația de a nu schimba sau altera scopul activității unui actor în viața economică, altfel se încalcă libertatea comerțului.23.Se arată că libera inițiativă înseamnă libertatea persoanei de a desfășura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-și atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziție. În desfășurarea activității sale economice, persoana este liberă să își aleagă partenerii contractuali și clienții. Ca o consecință, deși libertatea contractuală nu are valențe constituționale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă inițiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viața economică este contractul, ca formă de manifestare a libertății contractuale.24.Protejarea consumatorilor și simpla calitate de consumator a uneia dintre părțile contractului nu poate conduce, potrivit autorilor excepției de neconstituționalitate, la un efect drastic de încălcare a libertății economice și contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecție socială lipsește cu desăvârșire din cadrul condițiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta deoarece acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ceea ce privește necesitatea consumatorului de protecție socială, poate da naștere la abuzuri din partea consumatorilor.25.În final, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 și art. 53 din Constituție, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituție.26.Judecătoria Podu Turcului, în Dosarul nr. 479D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.27.Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 707D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.28.Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul nr. 1.233D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.29.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.30.Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 479D/2017, în sensul respingerii criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate sau inadmisibile, în acord cu jurisprudența instanței constituționale, și anume Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016.31.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:32.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.33.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din motivarea acesteia de către autori, îl constituie art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (1)-(3),art. 7,art. 8 alin. (1) și (5),art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și legea în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.34.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 45 – Libertatea economică, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. m) privind reglementarea prin lege organică a regimului general al proprietății și al moștenirii și art. 135 – Economia. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.35.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că împrumuturile de la bănci au fost contractate de Cabinetul Medical de Medicină de Familie – CMI David Anne Marie, Societatea Pufu Spedition – S.R.L. din Suceava și Varmaga F. Voichița – Cabinet Medical Individual.36.Referitor la situația în care parte la contractul de credit a fost o societate, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, și Decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.37.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor“. Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, noțiunea de consumator, în înțelesul acesteia, nu este una autonomă, ci este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, („consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale“), și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, cu completările ulterioare („Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale“). Prin urmare, consumator nu poate fi o persoană juridică, în sensul dreptului comun al acestei noțiuni (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 187 din Codul civil, potrivit cărora „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general“).38.Cu acest prilej, Curtea reține că regimul juridic al cabinetelor medicale este reglementat prin art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență, iar profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical, în una dintre următoarele forme: cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civilă medicală.39.Curtea reține că, din această perspectivă, a exercitării unei „activități liberale“, cabinetele medicale fără personalitate juridică nu intră în sfera noțiunii de consumator, așa cum aceasta este definită de art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 și de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, anterior menționate.40.Prin urmare, raportând aceste aspecte la condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, Curtea reține că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului“ (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20). Întrucât Legea nr. 77/2016 nu privește situația persoanelor juridice și nici pe aceea a persoanelor care exercită o activitate liberală, Curtea reține că actul normativ nu este aplicabil contractelor de credit încheiate de acestea, indiferent de faptul că a fost constituită o garanție ipotecară, de către garanți persoane fizice.41.În concluzie, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzelor, astfel încât excepția de neconstituționalitate ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.42.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7, art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 696/829/2016 al Judecătoriei Podu Turcului, de Societatea Bancpost – S.A. din București în Dosarul nr. 5.584/314/2016 al Judecătoriei Suceava și de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.454/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Podu Turcului, Judecătoriei Suceava și Judecătoriei Alba Iulia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x