DECIZIA nr. 809 din 6 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Laviniu Daniel Băjenaru în Dosarul nr. 12.821/233/2017 al Judecătoriei Galați – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.321D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional a decis că cei condamnați la pedeapsa detențiunii pe viață și cei condamnați la pedeapsa închisorii se află în situații diferite care justifică tratamentul juridic diferit. Arată că, deși instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor din noul Cod penal, situația este aceeași și în vechea reglementare, astfel că cele reținute de Curte referitor la constituționalitatea celor din urmă se aplică pe deplin.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Sentința penală nr. 1.478 din 26 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.821/233/2017, Judecătoria Galați – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Laviniu Daniel Băjenaru cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect liberarea condiționată. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat discriminează condamnații la pedeapsa detențiunii pe viață în raport cu cei condamnați la pedeapsa închisorii, întrucât cei dintâi nu beneficiază de reducerea din fracțiunea de pedeapsă de 20 de ani a părții care poate fi considerată executată pe baza muncii prestate.  … 6.Judecătoria Galați – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că diferența dintre regimul juridic al liberării condiționate în cazul detențiunii pe viață și cel aplicabil în cazul pedepsei închisorii este dată de diferența dintre pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt dispuse pedepsele anterior referite. În vederea îndeplinirii scopului coercitiv al pedepsei, legiuitorul poate reglementa diferențe în acordarea liberării condiționate în funcție de infracțiunile avute în vedere. Mai mult decât atât, art. 15 alin. (1) și art. 23 alin. (13) din Constituție coroborate cu art. 53 din Codul penal permit restrângerea exercitării unor drepturi ale persoanelor condamnate în timpul executării pedepsei.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa cu privire la infracțiuni, pedepse și regimul de executare a acestora. Liberarea condiționată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanța de judecată chemată să evalueze conduita persoanei condamnate constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenție până la împlinirea integrală a duratei stabilite cu ocazia condamnării, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe toata durata executării, dovedește că a făcut progrese în vederea reintegrării sociale și convinge astfel instanța că nu va mai comite infracțiuni, iar liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate. Legiuitorul este, așadar, liber să aprecieze reglementarea unor condiții specifice pentru persoanele condamnate la pedeapsa închisorii și a detențiunii pe viață inclusiv din perspectiva gravității faptei comise și a pedepsei aplicate. … 9.Astfel, dispozițiile legale criticate referitoare la instituirea unor condiții pentru liberarea condiționată a persoanelor condamnate la detenție pe viață nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În final, Guvernul invocă Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, și Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998. … 10.Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, respectiv acelora care au fost condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață, fără a institui privilegii sau excepții pe considerente arbitrare, și, ca atare, nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. … 11.Persoanele condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și cele condamnate la pedeapsa închisorii se află în situații juridice diferite, aspect care justifică tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor în privința posibilității acordării liberării condiționate, fără ca prin aceasta textul criticat să contravină dispozițiilor art. 16 din Constituție. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, presupune acordarea unui regim juridic similar unor persoane aflate în situații identice și că acest principiu nu este încălcat prin reglementarea diferită a regimului juridic al unor persoane aflate în situații diferite.  … 12.Totodată, Curtea Constituțională a reținut că este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată și mijloacele de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiționată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocație pe care o au, prin voința legiuitorului, toți condamnații care, după ce au executat fracțiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, și condiția de a fi disciplinați și de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55^1 din Codul penal din 1969, cu următorul conținut: „Cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 20 de ani de detențiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 15 ani de detențiune, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în alin. 1.Pedeapsa se consideră executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracțiune, se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 61.“ … 16.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 55^1 din Codul penal din 1969 referitoare la condițiile liberării condiționate în cazul detențiunii pe viață au corespondent în dispozițiile art. 99 din Codul penal. În acest context, Curtea reține că a analizat critica de neconstituționalitate potrivit căreia condamnații la pedeapsa detențiunii pe viață sunt discriminați în raport cu cei condamnați la pedeapsa închisorii, întrucât cei dintâi nu beneficiază de reducerea din fracțiunea de pedeapsă de 20 de ani a părții care poate fi considerată executată pe baza muncii prestate, prin Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 6 aprilie 2016, constatând că aceasta nu este întemeiată. … 18.Cu acel prilej, Curtea a constatat, în primul rând, că pedeapsa detențiunii pe viață, ce constă în privarea de libertate pe o perioadă nedeterminată, se poate dispune pentru cele mai grave dintre infracțiuni. Totodată, Curtea a reținut că, având în vedere pericolul social crescut al infracțiunilor pentru care poate fi dispusă pedeapsă detențiunii pe viață, art. 57 din Codul penal prevede neaplicarea acesteia în cazul în care la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, fiind înlocuită cu pedeapsa închisorii pe durata de 30 de ani, durată ce reprezintă maximul general al pedepsei închisorii, conform art. 60 din Codul penal. … 19.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că, în ceea ce privește Codul penal din 1969, dispozițiile art. 53 pct. 1 lit. a) și lit. b) prevedeau că pedepsele principale, ce constau în privarea de libertate, sunt detențiunea pe viață și închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. Totodată, similar noii reglementări, dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul penal din 1969 reglementau în sensul că pedeapsa detențiunii pe viață nu se aplică aceluia care, la data pronunțării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani, în acest caz aplicându-se pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani și pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă. Se poate observa că, în acest caz, legiuitorul a optat pentru un cuantum al pedepsei închisorii apropiat de maximul general, luând în considerare tocmai pericolul social crescut al infracțiunilor pentru care poate fi dispusă pedeapsa detențiunii pe viață. … 20.În al doilea rând, Curtea observă că, prin decizia precitată, instanța de contencios constituțional a stabilit că atât înlocuirea detențiunii pe viață, cât și liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață constituie beneficii acordate de către legiuitor, a căror aplicare este lăsată la aprecierea instanțelor de judecată, care sunt chemate să verifice îndeplinirea unor condiții referitoare la buna conduită a celui condamnat, pe toată durata executării pedepsei, îndeplinirea integrală de către acesta a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum și la îndreptarea sa și la posibilitatea de a se reintegra în societate.  … 21.Totodată, Curtea a reținut propria jurisprudență, de exemplu Decizia nr. 145 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit căreia este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată și mijloacele de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiționată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocație pe care o au, prin voința legiuitorului, toți condamnații care, după ce au executat fracțiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, și condiția de a fi disciplinați și de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă. De asemenea, Curtea a reținut că liberarea condiționată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat (Decizia nr. 238 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 10 iulie 2013). … 22.Plecând de la aceste premise, Curtea a statuat că, în cazul reglementării unor beneficii, legiuitorul este îndrituit să stabilească condițiile acordării acestora, inclusiv exceptarea persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață de la aplicarea referitoare la partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate.  … 23.Astfel, Curtea a reținut că, în această privință, respectiv a opțiunii în alegerea condițiilor celor mai adecvate ce trebuie îndeplinite pentru acordarea liberării condiționate, legiuitorul are o largă marjă de apreciere, Curtea neavând competența de a analiza opțiunea legiuitorului în a reglementa una sau alta dintre aceste condiții, ci de a analiza constituționalitatea condițiilor alese. … 24.Curtea reține că în decizia precitată s-a raportat la jurisprudența anterioară referitoare la liberarea condiționată reglementată prin Codul penal din 1969. Astfel, Curtea observă că natura de „beneficiu acordat de către legiuitor“ este comună instituției liberării condiționate reglementate atât de Codul penal, cât și de Codul penal din 1969, astfel încât cele statuate prin Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2016, precitată, sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile de lege criticate în prezenta cauză. … 25.Pe de altă parte, Curtea a reținut că persoanele condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și cele condamnate la pedeapsa închisorii se află în situații juridice diferite, aspect care justifică tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor în privința posibilității acordării liberării condiționate, fără ca prin aceasta textul criticat să contravină dispozițiilor art. 16 din Constituție. Curtea a constatat că imposibilitatea de a ține seama la calculul fracțiunii de 20 de ani de timpul aferent muncii efectuate de către persoana condamnată reprezintă opțiunea legiuitorului în acord cu politica sa penală și a fost exercitată potrivit normei constituționale de la art. 61 alin. (1) și în marja de apreciere prevăzută de aceasta. … 26.Având în vedere aceste aspecte și faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței sale, Curtea constată că cele statuate în Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2016, precitată, sunt aplicabile și în prezenta cauză.  … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge excepția de neconstituționalitate ridicată de Laviniu Daniel Băjenaru în Dosarul nr. 12.821/233/2017 al Judecătoriei Galați – Secția penală și constată că dispozițiile art. 55^1 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galați – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește