DECIZIA nr. 808 din 7 decembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 420 din 17 mai 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 9REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 12REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 25REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 28REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 37REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 40REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 40REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 40REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 41REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 43REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 391 06/06/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 367 30/05/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 359 11/05/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 358 11/05/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 357 11/05/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 240 06/04/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 238 06/04/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 94 28/02/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 92 28/02/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 15 17/01/2017
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 49REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 49REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 51REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 51REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 51REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 52REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 52REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 53REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 799 18/11/2015
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 576 29/09/2015
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 45 17/02/2015
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 27 03/02/2015
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 633 11/11/2014
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 542 15/10/2014
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 524 12/12/2013
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 85 28/02/2013
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 1541 25/11/2010
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 56REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 56REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 56REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 59 17/02/2004
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 19 08/04/1993
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 57REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 57REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 58REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 58REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 59REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 59REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 59REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 60REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 60REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 60REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 61REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 61REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (1) și (3),art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București și de Societatea ERB New Europe Funding II BV, care are sediul social, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, în Amsterdam, în Dosarul nr. 18.453/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.649D/2016.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită față de acestea.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 33D/2017 și nr. 143D/2017, având ca obiect excepții de neconstituționalitate cu obiect identic, ridicate de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 15.148/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și în Dosarul nr. 22.939/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă. 4.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită față de acestea. 5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 33D/2017 și nr. 143D/2017 la Dosarul nr. 2.649D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 33D/2017 și nr. 143D/2017 la Dosarul nr. 2.649D/2016, care a fost primul înregistrat. 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În susținere, se raportează la concluziile formulate, anterior, în aceeași ședință publică, în cauze referitoare la excepții de neconstituționalitate cu același obiect, în sensul respingerii acestora, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 20 octombrie 2016 și 8 decembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 18.453/301/2016 și nr. 15.148/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (1)-(3),art. 7,art. 8 alin. (1) și (5),art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepțiile au fost ridicate de Societatea Bancpost – S.A. din București, Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam și de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații privind neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.8.Prin Încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 22.939/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor 1 alin. (3),art. 3, art. 5 alin. (2),art. 8 alin. (5),art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București întro cauză având ca obiect soluționarea unei contestații privind neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.9.În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se arată că se încalcă principiile previzibilității și accesibilității legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiții, cu efect liberatoriu, sub sancțiunea pronunțării împotriva sa a unei hotărâri judecătorești care să confirme transferul dreptului de proprietare în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinația bunului, afectat inițial garantării executării unui contract de credit, în bun ce servește ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menține, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părți sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispozițiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. 10.În continuare, autoarele arată că art. 8 alin. (5) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât consacră efectul retroactiv al legii în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum și executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. 11.Autoarele excepțiilor susțin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituție juridică cu caracter de noutate față de dispozițiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părți. Prin aplicarea legii noi se ajunge, așadar, la o altă consecință, la alte efecte ale contractului și la un alt mecanism de stingere a obligațiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părțile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viața contractului intervine legiuitorul și, împotriva voinței creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligația sa față de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a așteptat și se așteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găsește ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligațiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanției creditorului a fost deja supus procedurii de executare silită. 12.În continuare, se susține că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noțiunea de „situație juridică“, valorificând experiența doctrinară și jurisprudențială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate să fie calificată drept o situație juridică, respectiv un „statut“ personal sau real. Prin urmare, în cazul în care contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în forma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligația de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanției, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanță, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligațiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispozițiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare, adică și celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituțional pentru că înfrânge principiul neretroactivității legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate. 13.Autoarele mai susțin că dispozițiile care fac obiectul excepțiilor retroactivează, întrucât modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părțile contractului cad de acord, obligatoriu și definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezentând o situație juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susține că părțile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit.14.În continuare, se mai arată că, la data încheierii contractului, legislația nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligației darea în plată. Din acest motiv, o intervenție ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanției, înșală așteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului și este, ca atare, retroactivă.15.Autoarele excepțiilor apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor față de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziție de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiționat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaște dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanție, fără a ține cont de interesul și opțiunea creditorului, situație de natură să îl plaseze într-o poziție privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispozițiilor constituționale. 16.Neconstituționalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea dreptului la apărare și a accesului la justiție, având în vedere că obiectul contestației este limitat strict la condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 – dispoziții care sunt neconstituționale în raport cu libertatea economică și dreptul de proprietate. Practic, deși creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanției, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare care vizează drepturile sale și cu privire la aspectele particulare ale speței care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, față de condițiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanțe excepționale, limitarea obiectului contestației strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare și a accesului la justiție, care, în aceste condiții, devin ineficace și iluzorii. Aceasta reprezintă și o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Autoarele excepțiilor mai susțin că prin dispozițiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii dețin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispozițiile legale prin care se prevede recuperarea creanței numai în limita valorii imobilului adus în garanție și supus transferului forțat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispozițiile constituționale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanței nu este compensată de o prealabilă și dreaptă despăgubire și nici nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii. 18.În speță, continuă autoarele excepțiilor de neconstituționalitate, dreptul consumatorului este unul discreționar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituției creditoare la achiziționarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administrații, ci pe temeiul voinței unui particular, ceea ce face ca această ingerință să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituției creditoare de bunul său. 19.Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituție, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporțională cu scopul urmărit, elementul de protecție socială neregăsindu-se în condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.20.În consecință, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimțământului creditorului, la deplina discreție a consumatorului și fără a fi prevăzute condiții minime de admisibilitate care să se refere la dificultățile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului.21.Din perspectiva dreptului fundamental de proprietate, se susține că acesta este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voință deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terțe persoane de drept privat, fără a exista însă o garanție oferită creditorului.22.Autoarele arată că scopul urmărit de legiuitor – degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar – nu constă în satisfacerea unui interes general. Se susține că legea criticată nu respectă condiția referitoare la necesitatea restrângerii exercițiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziție instituția juridică a impreviziunii, mai puțin restrictivă în ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporționalității, autoarele susțin că nu există o justificare rațională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situații diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispozițiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabilește criterii de diferențiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată de cei care nu se află în această situație. Consecința unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.23.Deși accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituție, dispozițiile legale criticate limitează, în opinia autoarelor, această garanție sub două aspecte. Operațiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activitățile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operațiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele și executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forțată a creditorului într-un „vehicul imobiliar“, deși nu a exprimat liber o astfel de inițiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfășurarea activităților comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forțat al proprietății asupra imobilelor, va fi obligată să desfășoare această activitate neprevizionată.24.Nu are relevanță faptul că instituția de credit a primit un bun imobil drept garanție a obligației de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, prețul de adjudecare, întrucât intenția de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferință înaintea altor creditori în ceea ce privește sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înțeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanței pe care o garantează, în speță fiind un drept real garantând executarea unei obligații de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziția unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deține imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deținute ca bază a exercitării comerțului lor specific, și nu ca un scop în sine al comerțului lor. 25.Din prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituție, statul are obligația de a nu schimba sau altera scopul activității unui actor la viața economică, altfel se încalcă libertatea comerțului. Darea în plată, potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanței, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situații de excepție. Cât timp măsura se menține în limitele unei excepții, este rezonabilă și proporțională scopului executării obligațiilor. Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului și a unei obligații corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancțiunea pronunțării unei hotărâri de către instanța de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanței decât aceea care rezultă din scopul activității sale și natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi bănești care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate). 26.Libera inițiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfășura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-și atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziție. În desfășurarea activității sale economice, persoana este liberă să își aleagă partenerii contractuali și clienții. Ca o consecință, deși libertatea contractuală nu are valențe constituționale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă inițiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viața economică este contractul ca formă de manifestare a libertății contractuale. 27.Se mai susține că, atunci când este vorba despre un raport între particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente, și nu să supună un particular voinței arbitrare a unui alt particular. Nu sunt prevăzute condițiile în care libertatea prevăzută de art. 53 poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreționar. Măsurile propuse sunt disproporționate față de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflați în dificultate financiară, pe când Legea nr. 77/2016 – art. 4 alin. (1) – nu prevede o astfel de condiție pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu.28.Protejarea consumatorilor și simpla calitate de consumator a uneia dintre părțile contractului nu poate conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertății economice și contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecție socială lipsește cu desăvârșire din cadrul condițiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce privește necesitatea consumatorului de protecție socială, poate da naștere la abuzuri din partea consumatorilor. 29.În final, se afirmă că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2),art. 16 alin. (1),art. 44 alin. (1)-(3),art. 45 și art. 53 din Constituție, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituție.30.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul Curții nr. 2.649D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prevederile legale criticate fiind adoptate cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2),art. 44 alin. (2),art. 45 și art. 53 din Constituție. 31.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul Curții nr. 33D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 32.Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.33.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.34.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 35.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.36.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (1)-(3),art. 7,art. 8 alin. (1) și (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Cu referire la acesta, Curtea constată că motivarea autoarelor excepției de neconstituționalitate nu vizează, în fapt, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alineatele (1)-(3) și (5)-(6) ale acestuia. Astfel, în soluționarea prezentei cauze, Curtea constată că este învestită exclusiv cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1),(2),(3),(5) și (6) din Legea nr. 77/2016, și nu se va pronunța cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.37.Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 1 alin. (3),art. 3,art. 4 alin. (1),art. 5 alin. (1)-(3),art. 7 alin. (1)-(3) și (5)-(6), art. 8 alin. (1) și (5),art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016, care au următorul conținut: – Art. 1 alin. (3): „Dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“; – Art. 3: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“; – Art. 4 alin. (1): „(1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:a)creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;b)cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;c)creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;d)consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.“; – Art. 5 alin. (1)-(3): (1)În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.(3)Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.;– Art. 7: (1)În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.(2)Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.(3)Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate. […](5)În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.(6)În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.;– Art. 8 alin. (1) și (5):(1)În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. […](5)Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.;– Art. 10:(1)La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2)De dispozițiile prezentului articol beneficiază și codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligația debitorului principal.;– Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.“ 38.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 referitor la liberul acces la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 referitor la economie, precum și principiile accesibilității și previzibilității legii.39.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea […] unei dispoziții dintr-o lege […] care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. 40.Curtea observă, ca element comun al situației de fapt din cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepțiilor au invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, așa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“) și ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. 41.Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în aceste dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant și în examinarea admisibilității, de asemenea din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a excepției de neconstituționalitate a tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.42.Totodată, Curtea reține că, în Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. În justificarea acestei soluții, Curtea a reținut, în paragraful 40 al deciziei și în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că niciunul dintre consumatorii care sunt parte la contractele de credit nu a fost supus executării silite a imobilului ipotecat. Întrucât în cele 3 dosare conexate în prezenta cauză subzistă aceeași situație de fapt, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. 43.Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua,art. 4,art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte.44.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menționate în prealabil sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum și faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua,art. 4 alin. (1),art. 7 alin. (1)-(3) și (5)-(6) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 45.În continuare, Curtea va examina pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile și dispozițiile constituționale invocate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate și, pe de altă parte, celelalte dispoziții ale Legii nr. 77/2016 criticate. 46.Curtea reține că prevederile legale criticate din Legea nr. 77/2016 au mai format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, deciziile nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 4 august 2017, nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, nr. 240 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 29 mai 2017, nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, și nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017.47.Considerentele reținute de Curte în deciziile menționate sunt aplicabile mutatis mutandis și în analiza criticilor formulate din perspectiva principiilor și dispozițiilor constituționale invocate în prezentele cauze. 48.În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva respectării exigențelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție și a principiilor subsumate acestuia de către autoarele excepției, respectiv al accesibilității, previzibilității, securității, legalității, siguranței circuitului civil, statului de drept, autorității de lucru judecat și stabilității legii, Curtea amintește paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care Curtea a reținut, în esență, că aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituție vizează, mai degrabă, chestiuni care țin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanța judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite. 49.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că, „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează“ (paragraful 115). 50.Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituție referitor la principiul egalității în drepturi, pe lângă cele reținute de Curte în paragraful 112 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care a constatat conformitatea cu acest standard constituțional a prevederilor criticate, se observă și că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 (paragraful 64), Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia noțiunea fundamentală de egalitate în fața legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferențiat unor situații distincte este discriminatorie. Curtea a mai reținut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, că deosebirile obiective dintre categoria profesioniștilor și cea a consumatorilor sunt suficient de relevante și semnificative încât să justifice opțiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct, în acest fel asigurându-se deplina respectare a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“. 51.Curtea constată, în continuare, că, în cele 3 dosare conexate în prezenta cauză, excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care, la data la care consumatorii au transmis către creditoare notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016, niciunul dintre imobilele ipotecate în favoarea creditoarelor nu se mai afla în proprietatea lor. În plus, se constată că imobilele ipotecate nu au fost executate silit, ci au fost înstrăinate, cu acordul creditoarelor, iar prețul obținut a fost scăzut din valoarea creanței. În aceste condiții, consumatorii au transmis creditoarelor notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016, urmărind să se prevaleze de efectele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 77/2016, respectiv stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit, cu tot cu accesorii, dar fără să transmită și dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat. În cadrul procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 77/2016, autoarele excepțiilor de neconstituționalitate, precum și consumatorii s-au raportat la aceste particularități și au arătat, de pildă, că imobilul ipotecat a fost înstrăinat de către consumatori cu acordul creditoarelor; că, prin această înstrăinare, creditul a fost rambursat parțial, iar dreptul real de ipotecă al creditoarelor a fost stins și, în consecință, radiat din cartea funciară; că, având în vedere împrejurările învederate, notificarea prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 a avut ca obiect exclusiv stingerea datoriilor, fără să se solicite și darea în plată a imobilului ipotecat. 52.Curtea constată că rațiuni care țin de respectarea dreptului de proprietate privată al consumatorului impun concluzia potrivit căreia și categoria consumatorilor care nu au fost supuși executării silite trebuie să se bucure de dreptul de a li se stinge obligațiile născute din contractul de credit ipotecar, potrivit Legii nr. 77/2016, în condițiile intervenirii impreviziunii. Recunoașterea acestui drept nu pune în discuție dreptul de proprietate al creditorului, acesta fiind suficient garantat și ocrotit din punct de vedere constituțional, așa cum a reținut Curtea în paragraful 47 al Deciziei nr. 95 din 28 februarie 2017, potrivit căruia ficțiunea legislativă a stingerii întregii datorii a consumatorului asigură echilibrul contractual dintre părți în limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminând din sfera raporturilor dintre debitor și creditor riscul supraadăugat.53.Prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție, care instituie pentru legiuitorul ordinar obligația de a garanta și ocroti, în mod egal, proprietatea privată, indiferent de titularul ei, lasă fără relevanță faptul că executarea obligațiilor derivate din contractul de credit se produce în mod voluntar sau silit sau că bunul imobil a fost înstrăinat, cu acordul băncii sau în cadrul unei proceduri execuționale silite, anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii. De asemenea, din perspectiva aceleiași obligații constituționale care îi revine legiuitorului ordinar, Curtea reține că debitorii care continuă să își execute obligațiile, în condițiile în care au înstrăinat bunul imobil ipotecat cu acordul băncii anterior/ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, iar sumele de bani astfel obținute au fost scăzute din valoarea principalului rămas de plată, fără să îl fi acoperit în integralitate, sunt în aceeași situație juridică cu debitorii care sunt supuși, în continuare, unei proceduri de executare silită, în cursul căreia bunul imobil ipotecat a fost înstrăinat, iar sumele de bani astfel obținute au fost scăzute din valoarea principalului rămas de plată. 54.Mai mult decât atât, în aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, legiuitorul ordinar este obligat să ofere soluții normative care să asigure nu doar o egalitate formală a cetățenilor, ci o egalitate în sens material (cu privire la noțiunile de egalitate materială și formală, a se vedea Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, Decizia nr. 85 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 19 aprilie 2013, Decizia nr. 524 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 3 februarie 2014, Decizia nr. 542 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, paragraful 30, Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragraful 17, Decizia nr. 45 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 17, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68). Acest principiu se aplică și în situația de față, respectiv cu privire la cele două categorii de consumatori. 55.Prin urmare, rezultă că prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și alin. (2), acesta din urmă coroborat cu art. 16 alin. (1), nu numai că permit, ci impun atât protecția dreptului de proprietate al consumatorului aflat în situația antereferită, cât și egala ocrotire și garantare a acestuia în raport cu dreptul de proprietate al consumatorului al cărui imobil afectat de ipotecă a fost înstrăinat în cadrul unei proceduri de executare silită.56.În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva art. 21 și art. 24 din Constituție și care vizează prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016, Curtea reamintește că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reținut că instituția impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.57.Referitor la criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituție și Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59 și 60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. 58.De asemenea, prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 22 mai 2017, paragrafele 41-48, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de prevederile art. 5 alin. (3), criticate în prezenta cauză, și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 respectă exigențele testului de proporționalitate și nu aduc atingere substanței dreptului de proprietate al creditorilor. 59.Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, Curtea a reținut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 (paragraful 65), că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii -, legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cel al liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor“.60.Cu privire la criticile formulate în această excepție de neconstituționalitate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituție, pentru identitate cu rațiunea avută în vedere în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea reține că acestea nu au incidență în soluționarea prezentelor cauze (paragraful 130). 61.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziții legale,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) și art. 11 teza a doua, precum și a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București, Societatea ERB New Europe Funding II BV din Amsterdam și Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în dosarele nr. 18.453/301/2016 și nr. 15.148/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și în Dosarul nr. 22.939/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă. 2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua,art. 4 alin. (1),art. 7 alin. (1)-(3) și (5)-(6) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe3.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 1 alin. (3),art. 5 alin. (1)-(3) și art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe, și constată că acestea sunt constituționale, prin raportare la criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x