DECIZIA nr. 807 din 6 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 și art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Virgil Lungu în Dosarul nr. 501/36/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.840D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează asupra notelor scrise depuse la dosar de către partea Chera Constantin, prin care acesta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Totodată, este învederat faptul că reprezentantul Ministerului Public a depus concluzii scrise, însoțite de o copie a Deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin care solicită respingerea excepției, ca inadmisibilă, motivat de faptul că inculpatul a fost achitat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel că o eventuală decizie de admitere pronunțată de Curtea Constituțională nu ar produce niciun efect în cauză. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Arată că inculpatul a fost achitat definitiv, în temeiul art. 16 lit. b) din Codul de procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și, în temeiul art. 16 lit. a) din Codul de procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969. Astfel, în măsura în care s-ar constata că normele de incriminare sunt neconstituționale, consecința în plan procesual a unei astfel de decizii de admitere a excepției ar fi o soluție de achitare, în temeiul art. 16 lit. b) din Codul de procedură penală. Or, decizia penală prin care inculpatul a fost achitat s-a întemeiat pe aceste dispoziții, astfel că eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu este de natură a mai produce niciun efect în cauză, întrucât autorul acesteia a obținut deja ce urmărea să obțină. Prin urmare, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei. … 4.Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Arată că există o bogată jurisprudență a Curții Constituționale prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor de lege care reglementează conflictul de interese. Solicită menținerea acestei jurisprudențe, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, iar autorul excepției critică varianta acestei infracțiuni de dinaintea modificărilor survenite prin Legea nr. 193/2017. În ceea ce privește art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 apreciază că dispozițiile acestuia sunt clare și previzibile. Susține că expresia „de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit“ este clară și previzibilă, doctrina precizând că expresia trebuie înțeleasă în sensul că fapta trebuie să aibă aptitudinea de a aduce un folos necuvenit. Dacă dispoziția criticată ar fi reglementată potrivit solicitării autorului excepției, în sensul că fapta să producă un folos necuvenit pentru autorul infracțiunii, apreciază că incriminarea ar fi inutilă, pentru că ea ar fi mult mai restrânsă decât incriminarea generală de la art. 301 din Codul penal. … 5.În continuare, apreciază neîntemeiată critica potrivit căreia expresia „sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat“ este imprevizibilă, iar „sarcina“ ar trebui să rezulte dintr-o lege. Argumentele autorului excepției, inclusiv cele referitoare la aplicarea în cauza de față a considerentelor Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, nu pot fi primite, întrucât expresia criticată nu se referă la elementul material al infracțiunii, ci la subiectul activ al infracțiunii. Or, în cazul Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea s-a referit la elementul material al infracțiunii. … 6.De asemenea apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la expresia „a îndeplini pentru aceasta vreo însărcinare“. Arată că în Codul penal sunt reglementate infracțiuni, de exemplu abuzul în serviciu sau neglijența în serviciu, care au ca element material expresia „a îndeplini un act“. Având în vedere că acest element material a fost considerat previzibil și constatat ca fiind constituțional, apreciază că un text care circumstanțiază acest element material, și arată cazurile concrete în care el este aplicabil, este, în mod evident, previzibil. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 11 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 501/36/2016, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 și art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Virgil Lungu, într-o cauză penală. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Decizia nr. 52 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 24 martie 2016. Susține că și pentru infracțiunile asimilate celor de corupție ar trebui reglementate aceleași cerințe în ceea ce privește folosul necuvenit. Apreciază că un argument în acest sens reiese din compararea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu titlul IV din Legea nr. 161/2003. „Dacă pentru existența unui conflict de interese de natură disciplinară sau administrativă se impune dovedirea unui folos material concret, dobândit de către persoana aflată în conflict de interese, atunci aceeași cerință se impune și în ceea ce privește fapta penală“. Astfel, sintagma „dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit“, cuprinsă în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este vădit neconstituțională, neasigurând cerințele de calitate impuse de norma fundamentală. … 9.În continuare, apreciază că sintagma „are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat“, cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 78/2000, trebuie interpretată în sensul că „are atribuții de serviciu prevăzute în lege sau ordonanțe de Guvern de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat“. Susține, totodată, că noțiunea de „a îndeplini pentru aceasta vreo însărcinare“ este una complet neclară, improprie cerințelor de tehnică legislativă specifice unei incriminări penale. … 10.În final, citând din doctrină, susține că nu numai varianta specială a conflictului de interese incriminată de art. 11 din Legea nr. 78/2000 este criticabilă din perspectiva neconstituționalității, ci și varianta de bază, consacrată de art. 301 din Codul penal și de art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969. … 11.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie arată că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Guvernul arată că incriminarea faptei prevăzute la art. 301 din Codul penal și la art. 253^1 din Codul penal din 1969 s-a realizat în anul 2006, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 278/2006, scopul urmărit prin reglementarea infracțiunii de conflict de interese fiind acela de a crea premisele legale desfășurării activităților de serviciu într-un cadru de imparțialitate și integritate a exercitării funcțiilor și demnităților publice, incriminarea faptei având un rol disuasiv pentru persoanele care ocupă astfel de funcții în ceea ce privește obținerea de foloase materiale pentru sine sau pentru subiectele de drept enumerate de textul de lege. Această cerință este apreciată ca fiind esențială pentru derularea normală a relațiilor sociale referitoare la activitatea funcționarilor publici, întrucât asigură încrederea cetățenilor în autoritățile și instituțiile statului. De asemenea, Guvernul susține că textul actual al infracțiunii este în acord cu Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004. În continuare, referitor la cerințele de claritate și previzibilitate, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 146 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 mai 2015, și Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012. Totodată, invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României. … 14.Susține că art. 301 din Codul penal și cel al art. 11 din Legea nr. 78/2000 se referă la reguli de îndeplinire a atribuțiilor funcționarilor publici, enumerând în mod clar și distinct categoriile de persoane avute în vedere și actele interzise, neputându-se susține în mod rezonabil că destinatarul normei juridice nu cunoaște înțelesul noțiunilor folosite. Sintagma „de a îndeplini vreo însărcinare“ nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale, fiind de așteptat ca orice destinatar al acesteia să cunoască înțelesul sintagmei și să își poată adapta conduita exigențelor legii. Aceasta cu atât mai mult cu cât norma penală se adresează unei categorii determinate de persoane, care, prin natura funcției lor, au datoria de a se supune unor rigori mai stricte ale profesiei și de a cunoaște în detaliu legea care le reglementează drepturile și obligațiile profesionale. De asemenea, întregul conținut al normelor de incriminare are o redactare clară, accesibilă destinatarilor normei și previzibilă. În ceea ce privește neintroducerea în cuprinsul normei de incriminare a condiției ca foloasele materiale să fie necuvenite, aceasta nu încalcă principiile constituționale analizate, având în vedere faptul că incriminarea conflictului de interese din cadrul art. 11 din Legea nr. 78/2000 urmărește sancționarea situațiilor în care poate fi afectată exercitarea imparțială a sarcinilor de serviciu ale unui funcționar public cu atribuții de supraveghere, control, reorganizare sau lichidare a unui operator economic privat, și nu a acelora de încălcare a normelor legale ce garantează corecta obținere a unor foloase materiale. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 15.Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal și ale art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate pe care un act normativ trebuie să le îndeplinească. Întrucât normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte, dispozițiile art. 253^1 din Codul penal din 1969 trebuie corelate cu cele ale art. 145 și art. 147 din același act normativ, iar prevederile art. 301 din Codul penal trebuie corelate cu cele ale art. 175 din același act normativ. Interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. În ceea ce privește prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 apreciază că acestea sunt constituționale, textul legal descriind toate elementele de natură să caracterizeze actul ilicit, iar sintagmele criticate de autorul excepției nu necesită o clarificare suplimentară din partea legiuitorului, acestea urmând să fie interpretate în concret de instanța de judecată. Ca atare, Avocatul Poporului apreciază că există suficiente repere doctrinare și jurisprudențiale pentru a se putea susține că textele legale criticate sunt clare și previzibile. În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 și art. 301 alin. (1) din Codul penal. Legea nr. 78/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 au fost modificate prin art. 79 pct. 7 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile art. 301 din Codul penal au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000: „Fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplinește pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesnește efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi.“; … – Art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969: „Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.“; … – Art. 301 din Codul penal: „(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.“ …  … 19.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la categoriile de legi, art. 124 alin. (1) și alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 49 alin. (1) teza întâi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (2) se realizează având în vedere momentul ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești. Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, urmând să analizeze dispozițiile criticate prin raportare la prevederile constituționale invocate. … 21.În continuare, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a reținut că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Totodată, Curtea a constatat că nu are competența de a se implica în domeniul legiferării și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în competența acestei autorități constituționale (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014). Astfel, Curtea recunoaște că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Curtea a constatat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni țin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opțiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor și exigențelor constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 66, Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016). … 22.În acest context, Curtea observă că legiuitorul a incriminat fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplinește pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesnește efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit. … 23.Astfel, realizarea efectivă a unor foloase necuvenite nu este o condiție pentru existența infracțiunii examinate, deoarece fapta trebuie să fie numai de natură a-i aduce subiectului activ al infracțiunii, în mod direct sau indirect, foloase necuvenite. Condiția ce trebuie îndeplinită, condiție ce se adaugă elementului material al infracțiunii pentru a întregi latura obiectivă, este ca fapta să fie de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit. … 24.Curtea constată că folosirea de către legiuitor a sintagmei „de natură“ în cadrul reglementării infracțiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 intră în marja de apreciere a acestuia, care în contextul politicii penale a statului a considerat-o oportună, fără ca în acest fel să se realizeze vreo încălcare a prevederilor constituționale invocate. De altfel, sintagma „de natură“ este utilizată de legiuitor și în reglementarea altor infracțiuni, spre exemplu art. 227 din Codul penal referitor la divulgarea secretului profesional sau art. 255 din același act normativ referitor la distrugerea din culpă. … 25.În continuare, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici critica ce rezultă din compararea conținutului constitutiv al infracțiunii reglementate de art. 11 din Legea nr. 78/2000 cu cele ale infracțiunilor reglementate de art. 2531 alin. (1) din Codul penal din 1969 și art. 301 alin. (1) din Codul penal. … 26.Curtea a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017, paragraful 18). … 27.De altfel, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 78/2000 sunt norme juridice penale complete (unitare), în structura acestora putând fi identificate atât dispoziția, cât și sancțiunea. Astfel, analiza existenței infracțiunii în forma consumată ori în cea tentată nu presupune coroborarea acestor norme cu alte dispoziții de drept penal prin care sunt reglementate variante-tip ale acestor infracțiuni. … 28.În ceea ce privește critica potrivit căreia, similar Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, sintagma „are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat“, cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 78/2000, trebuie interpretată în sensul că „are atribuții de serviciu prevăzute în lege sau ordonanțe de Guvern de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat“, Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută. … 29.Astfel, Curtea observă că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, a statuat că neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie să se raporteze la atribuții de serviciu prevăzute în acte normative cu putere de lege. Curtea a reținut că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, neîndeplinirea unui act și îndeplinirea defectuoasă a unui act reprezintă modalități de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. Infracțiunea de abuz în serviciu, fiind una de rezultat, se consumă în momentul producerii unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea prin încălcarea legii a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ. … 30.Spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, Curtea observă că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 constă în fapta: de a îndeplini o însărcinare; de a intermedia efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare; de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare; de a participa cu capital. … 31.Curtea reține că referirea la „sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat“ tinde la conturarea sferei subiectului activ al infracțiunii. Astfel, deși norma de incriminare nu prevede expres, subiectul activ al infracțiunii este calificat, deoarece nu poate avea această calitate decât o persoană care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic. De exemplu, un lichidator judiciar. … 32.Astfel, Curtea constată că, din perspectiva realizării elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, nu prezintă relevanță dacă stabilirea atribuțiilor persoanei care are sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat se realizează prin dispoziții legislative de nivel primar sau prin cele de nivel secundar. … 33.În ceea ce privește dispozițiile art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 și ale art. 301 alin. (1) din Codul penal, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate s-a limitat la a aprecia că aceste dispoziții sunt lipsite de claritate și previzibilitate. … 34.Curtea reține că, prin Decizia nr. 88 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 3 iunie 2016, analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de conflict de interese, a constatat că dispozițiile criticate sunt clare, previzibile și predictibile. Curtea a observat că obiectul juridic special al infracțiunii de conflict de interese este reprezentat de relațiile sociale a căror naștere, dezvoltare și desfășurare sunt posibile numai prin îndeplinirea cu corectitudine, de către funcționarii publici, a îndatoririlor de serviciu, ceea ce presupune respectarea de către aceștia a principiilor legalității, imparțialității, obiectivității, integrității, transparenței, deciziei și supremației interesului public. … 35.Totodată, Curtea a reținut că infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de serviciu, care presupune un pericol concret, deoarece nu este suficient ca funcționarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs direct sau indirect un folos material/patrimonial pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură. Interesul public lezat prin săvârșirea faptei este reprezentat de interesul general al societății ca persoanele care dețin funcții publice să ia, în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu, decizii imparțiale și legitime. Astfel îndeplinirea de către persoana care deține o funcție publică a atribuțiilor sale fără obiectivitate și fără respectarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și a supremației interesului public are ca efect direct prejudicierea interesului public, afectând încrederea cetățenilor în instituțiile statului, fără a fi necesară specificarea în textul incriminator că fapta constituie infracțiune numai dacă interesele publice au fost lezate. Conflictul de interese nu poate presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei și justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge excepția de neconstituționalitate ridicată de Virgil Lungu în Dosarul nr. 501/36/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 și art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește