DECIZIA nr. 805 din 7 decembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 247 din 14 martie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ActulREFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 1REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 1REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 15
ART. 1REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 28
ART. 1REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 36
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 4REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 4REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ART. 5REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 24
ART. 5REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 33
ART. 5REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 6REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 15
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 8REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1440 04/11/2010
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1120 16/10/2008
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 568 19/09/2006
ART. 10REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 14REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 14REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 16REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ART. 16REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 31
ART. 16REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 32
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 252
ART. 19REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 19REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 8
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 199 24/03/2021
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 751 20/09/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1120 16/10/2008
ART. 21REFERIRE LAHG 585 13/06/2002
ART. 21REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 21REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 28
ART. 21REFERIRE LASTANDARD 13/06/2002 ART. 33
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1335 09/12/2008
ART. 23REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1335 09/12/2008
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1120 16/10/2008
ART. 24REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 751 20/09/2012
ART. 27REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 7
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 21 18/01/2018
ART. 28REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 28REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 31
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 10
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 1250 25/11/2008
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 315 05/06/2014
ART. 31REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 198 12/02/2009
ART. 33REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 298
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 546 24/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 183 31/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 310 19/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 303 18/05/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7,8,31 și 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, precum și ale art. 298 și ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Academică Română în Dosarul nr. 33.853/3/2017 al Curții de Apel București – Veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 22D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 33.853/3/2017, Curtea de Apel București – Veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7,8,31 și 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, precum și ale art. 298 și ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Academică Română întro cauză având ca obiect „obligația de a face“ – obligarea la declasificarea unor informări trimise autorităților publice și private.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că, potrivit art. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, accesul liber și neîngrădit la orice informații de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice. Aceste informații publice sau personale sunt inclusiv de interes procesual, utile în realizarea efectivă a dreptului la un proces echitabil. Dispozițiile cu caracter special ale Legii nr. 182/2002, precum cele ale art. 33, interzic „clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției“. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (5) din Legea nr. 182/2002, se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcării legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.6.Accesul la astfel de informații, inclusiv clasificate, este subordonat principiului necesității de a cunoaște, orice excepție sau limitare de la aplicarea acestui principiu necesitând, într-o societate democratică, întrunirea unor motive excepționale, punerea în practică pentru o perioadă limitată și măsuri proporționale cu situația ivită. Procedându-se în sens contrar, dispozițiile legale care ar bloca accesul părții dintr-un proces sau al avocatului care o reprezintă la toate piesele dosarului, chiar dacă acestea au fost clasificate, determină încălcarea garanțiilor procesuale prevăzute de lege, de Constituție și de tratate internaționale, în cazul persoanelor în cauză. Chiar dacă există și derogări constituționale, precum cele prevăzute de art. 31 din Legea fundamentală, care indică și faptul că „dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională“, clasificarea abuzivă a unor informații de maxim interes public determină înfrângerea tocmai a dispozițiilor-garanții din Legea nr. 182/2002. În toate aceste situații, este grav încălcat dreptul la apărare, circumscris dreptului la un proces echitabil, ambele expres prevăzute și protejate ca drepturi fundamentale de art. 24 și 21 din Constituție, de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, pot avea acces la informații clasificate secrete de stat persoanele verificate în prealabil cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații, iar potrivit art. 28 din aceeași lege, accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberată de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), această autorizație fiind eliberată pe niveluri de secretizare prevăzute la art. 15 lit. f) din lege, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia.7.Însă avocatul nu este subiect reglementat al acestei legi speciale, Legea nr. 182/2002, intenția legiuitorului fiind mai întâi de a crea un cadru de protecție a informațiilor clasificate pentru persoanele din administrația publică sau, cel mult, exercitând autoritatea publică.8.De asemenea, formularea actuală deficitară a art. 298 din Codul de procedură civilă reprezintă un alt obstacol în realizarea dreptului la un proces echitabil, prin înzestrarea oricărei instituții a puterii executive, adică a emitentului unui document, cu posibilitatea unui refuz, care îl plasează deasupra dispozițiilor puterii judiciare și deasupra legii și a câmpului de protecție a drepturilor fundamentale, instituit prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Legea nr. 182/2002 nu prevede un mecanism eficient care să asigure un control efectiv al clasificării abuzive a unui document de către emitent. În lipsa acestui mecanism eficient, aceste proceduri precar instituite prin norme infralegale, care limitează accesul avocaților într-o cauză la toate piesele dosarului, sunt neconstituționale din perspectiva dispozițiilor art. 24 și 21 din Constituție, încalcă exigențele instituite de art. 6 din Convenție și descrise în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.9.Chiar dacă există situații în care, din cauza vreunui posibil efect dăunător pe care l-ar putea avea publicitatea anumitor informații, fie pentru stat, fie pentru instituțiile sau autoritățile acestuia sau chiar pentru persoane juridice de drept privat, s-ar impune ca unele dintre acestea să fie ținute secrete și astfel accesul la conținutul unor asemenea informații să fie limitat, să fie permis doar unui grup restrâns de persoane și numai în măsura necesității de a cunoaște, totuși, această posibilitate excepțională de limitare nu poate fi transformată într-o practică regulată, ordinară, care generează încălcarea unor drepturi fundamentale, transformându-se protecția unor informații sensibile, într-o societate democratică, tocmai în contrariul său, specific unei societăți nedemocratice, totalitare, cu informații și proceduri secrete, incompatibile cu statul de drept. Este invocată Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunțată în Cauza Acimovic împotriva Croației.10.Curtea de Apel București – Veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că deciziile Curții Constituționale prin care a fost respinsă anterior ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate din Legea nr. 182/2002 își păstrează în continuare actualitatea. Sunt invocate Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006, Decizia nr. 1.440 din 4 noiembrie 2010 și Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008. Totodată, împrejurarea că avocații nu se regăsesc în categoriile reglementate de prevederile art. 7 din Legea nr. 182/2002 nu constituie un impediment care să afecteze prevederile art. 21 și 24 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la apărare al reclamantei, având în vedere dreptul acesteia de a fi reprezentată în fața instanței de judecată de un avocat care a obținut, în condițiile legii, certificatul ORNISS, care să îi permită accesul la informațiile clasificate contestate în prezenta cauză. Instanța judecătorească mai reține că este neîntemeiată excepția de neconstituționalitatea a prevederilor art. 298 și ale art. 252 alin (3) din Codul de procedură civilă, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Constituționale prin care s-a statuat că „este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești“, precum și că „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale“.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 7,8,31 și 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile art. 252 alin. (3) și ale art. 298 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.15.Referitor la dispozițiile art. 298 din Codul de procedură civilă, din examinarea considerentelor actului de sesizare și a notelor scrise ale autoarei excepției, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmând a fi reținute ca obiect al excepției aceste prevederi de lege.16.Dispozițiile art. 7,8,31 și 32 din Legea nr. 182/2002 au următorul cuprins:– Art. 7:(1)Persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații.(2)Pentru candidații la funcții publice ce implică lucrul cu asemenea informații, precum și competența de a autoriza accesul la astfel de informații, verificarea este anterioară numirii în acele funcții și se solicită obligatoriu de autoritatea de învestire.(3)Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucrează în cadrul Autorității Naționale de Securitate, care gestionează informații NATO, potrivit echivalențelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin prezenta lege.(4)Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane:a)Președintele României;b)prim-ministru;c)miniștri;d)deputați;e)senatori;f)judecători;g)procurori;h)magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoștință de responsabilitățile ce le revin privind protecția informațiilor clasificate și au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).(5)Pentru judecători, procurori și magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedura internă prevăzută la alin. (4) se stabilește prin regulament elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii și avizat de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.– Art. 8: „Personalul anume desemnat pentru realizarea protecției informațiilor clasificate se include într-un sistem permanent de pregătire și perfecționare, la intervale regulate, potrivit standardelor naționale de protecție.“;– Art. 31: (1)Informațiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului.(2)Informațiile prevăzute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagină și mențiunea «personal», când sunt destinate strict unor persoane anume determinate.(3)Dispozițiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informațiilor secrete de serviciu.(4)Neglijența în păstrarea informațiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate.– Art. 32: „Conducătorii autorităților și instituțiilor publice, ai agenților economici cu capital integral sau parțial de stat și ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligați să stabilească informațiile care constituie secrete de serviciu și regulile de protecție a acestora, să coordoneze activitatea și să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competențelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.“17.Prevederile art. 252 alin. (3) și ale art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:– Art. 252 alin. (3): „Dispozițiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite și consultate numai în condițiile prevăzute de lege.“;– Art. 298 alin. (2): „Autoritatea sau instituția publică deținătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea națională, siguranța publică sau relațiile diplomatice. Extrase parțiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispozițiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.“18.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informație și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.19.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7,8,31 și 32 din Legea nr. 182/2002 și ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că aceste norme instituie reguli privind accesul persoanelor la informațiile clasificate, personalul anume desemnat pentru realizarea protecției informațiilor clasificate, stabilirea informațiilor care constituie secrete de serviciu, obligația conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, ai agenților economici cu capital integral sau parțial de stat și ai altor persoane juridice de drept public ori privat de a stabili informațiile care constituie secrete de serviciu și regulile de protecție a acestora, precum și reguli procedurale aplicabile în cursul procesului civil în privința dispozițiilor normative cuprinse în documente cu informații clasificate, precizând că acestea pot fi dovedite și consultate numai în condițiile prevăzute de lege.20.Referitor la critica de neconstituționalitate susținută, în esență, din perspectiva îngrădirii accesului nelimitat și necondiționat al avocatului/părții la documentele clasificate folosite ca mijloace de probă într-un litigiu, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a mai analizat critici de neconstituționalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 199 din 24 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 iunie 2021, Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, Decizia nr. 751 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012).21.În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate cuprinse în Legea nr. 182/2002 nu exclud accesul avocaților la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu, acest acces fiind asigurat în condițiile Legii nr. 182/2002 și ale Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002. În acest sens, legea analizată prevede, la art. 28 alin. (1), că accesul la informațiile secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberată de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, dispoziții care se aplică, în mod corespunzător, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege, în domeniul informațiilor secrete de serviciu. La rândul său, Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 prevede, la art. 33, că accesul la informații clasificate este permis cu respectarea principiului necesității de a cunoaște numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Ambele acte normative antereferite reglementează norme procedurale de acces la cele două categorii de informații. Or, toate aceste dispoziții legale constituie mijloace de acces ce garantează diferitelor categorii profesionale, prin urmare și avocaților, accesul la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și exercita rolul legal în cadrul procesului penal, inclusiv la cele reglementate prin textul criticat, constituind astfel garanții ale dreptului la apărare, ale accesului la justiție și ale dreptului la un proces echitabil.22.Așadar, reglementarea strictă a accesului la informațiile clasificate, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informații, nu are ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la informații esențiale pentru soluționarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict – interesul particular, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societății, bazat pe nevoia de apărare a securității naționale – coexistă într-un just echilibru, care dă satisfacție ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanța sa. În consecință, nu se poate susține încălcarea dreptului la apărare și a dreptului un proces echitabil.23.Curtea a mai constatat că „soluția contrară, constând în accesul avocaților la informațiile clasificate ce constituie secret de stat și, respectiv, secret de serviciu, în condițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, ar determina crearea unei breșe în sistemul național de protecție a informațiilor clasificate“. Un raționament juridic similar a fost realizat de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că, „din rațiuni ce țin de oportunitate, nu toți angajații unei instituții trebuie să obțină certificate de securitate“.24.Curtea a mai reținut că este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecția informațiilor clasificate, să conțină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informații al anumitor persoane care au calitatea de părți într-un proces, respectiv cu condiția obținerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerințele și procedura specifică de obținere a acestuia, prevăzute de aceeași lege. Însăși Constituția prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi – inclusiv a garanțiilor aferente unui proces echitabil – pentru rațiuni legate de apărarea securității naționale. Reglementarea mai strictă a accesului la informațiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informați, precum și a unor proceduri de verificare, control și coordonare a accesului la aceste informații, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecției informațiilor clasificate, în acord cu dispozițiile constituționale ce vizează apărarea securității naționale (Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008 și Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, precitate).25.De asemenea, Curtea a reținut că prevederile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informațiile clasificate sau protecția acestor informații prin măsuri procedurale nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile și libertățile constituționale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 751 din 20 septembrie 2012, precitată).26.Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat netemeinicia criticilor de neconstituționalitate care vizează accesul la informațiile clasificate condiționat de îndeplinirea cerinței unei forme de autorizare prealabilă.27.Distinct, Curtea reține că includerea avocaților sub incidența art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 nu intră în competența Curții Constituționale, care nu poate îndeplini rolul de legiuitor pozitiv, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.28.De asemenea, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 31 din Constituție, având în vedere considerentele reținute prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018. Astfel, Curtea a statuat că accesul liber la informație nu este un drept absolut. El poate suferi anumite limitări în condițiile prevăzute de Constituție și de lege. Astfel, art. 31 alin. (3) din Constituție statuează că „Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională“, iar art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale menționează că „exercitarea libertății de opinie și a libertății de a primi sau comunica informații ori idei poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești“. Așadar, există situații în care publicitatea anumitor informații poate produce consecințe negative asupra intereselor statului, a instituțiilor sau a autorităților acestuia sau chiar a persoanelor juridice de drept privat, astfel că se impune păstrarea acestora într-un regim clasificat, accesul la conținutul unor asemenea informații fiind permis, în condițiile legii, doar unei categorii restrânse de persoane și numai în măsura necesității de a cunoaște. Potrivit Legii nr. 182/2002, accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.29.Având în vedere considerentele reținute în jurisprudența instanței de contencios constituțional evocată anterior, Curtea constată că soluțiile legislative cuprinse în dispozițiile legale criticate se integrează în cadrul normativ de protecție a informațiilor clasificate, înscriindu-se în marja de apreciere pe care statul o are în reglementarea acestei materii. 30.În același timp, Curtea reține că problema eventualelor dificultăți ce pot apărea în procedura de declasificare a informațiilor ține de aplicarea legii, și nu de constituționalitatea ei, iar rezolvarea sa nu intră în competența Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.250 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008).31.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului“ (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).32.Din analiza actelor aflate la dosar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu rezultă refuzul autorității sau al instituției publice deținătoare de a prezenta instanței judecătorești un înscris privitor la cauză, înscris care să se refere la apărarea națională, siguranța publică sau relațiile diplomatice. În aceste condiții, reținând că invocarea excepției relevă mai degrabă un caracter abstract, și nu un interes direct, născut și actual, de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu are legătură cu cauza concretă în care a fost ridicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009).33.În consecință, excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Academică Română în Dosarul nr. 33.853/3/2017 al Curții de Apel București – Veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7, 8,31 și 32 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și ale art. 252 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x