DECIZIA nr. 803 din 4 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 337 din 2 aprilie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 50
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 6REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 8REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 523 07/07/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 402 28/05/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 245 29/04/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 118 06/03/2014
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 11 17/01/2017
ART. 17REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 98 23/05/2000
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 12
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 752 16/12/2014
ART. 21REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 721 29/10/2015
ART. 22REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 626 09/10/2018
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 190 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 174 04/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 396 04/07/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Liliana Teodoriu în dosarele nr. 1.890/1/2019/a1 și nr. 5.692/2/2015*/a.1.1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 3.112D/2019 și nr. 3.154D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor menționate și, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 4 noiembrie 2020, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.890/1/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare privind taxa judiciară de timbru formulată în cadrul căii de atac a recursului.4.Prin Încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.692/2/2015*/a1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Liliana Teodoriu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare privind taxa judiciară de timbru formulată în cadrul căii de atac a recursului.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu sunt îndeplinite cele trei condiții de constituționalitate extrinseci prevăzute de Constituție la art. 115 alin. (4).6.Astfel, nu era justificată situația extraordinară și nici urgența creșterii taxelor judiciare de timbru care nu era în interesul justițiabililor, ci satisfăcea doar nevoile acute ale sistemului judiciar căruia i-a asigurat o finanțare substanțială pe seama justițiabililor obligați să plătească taxe judiciare de timbru majorate și de 10 ori pentru acțiunile în contencios administrativ, comparativ cu taxele din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, actualizate în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflație.7.Autoarea excepției susține că, la momentul emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, întrucât Parlamentul era în activitate în luna iunie 2013, învederând, totodată, faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare și nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I, care a fost pusă în aplicare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.8.Astfel, susține că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, cuantumul taxelor judiciare de timbru în materia contenciosului administrativ a fost majorat cu peste 100%, comparativ cu cel stabilit anterior de Legea nr. 146/1997.9.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost emisă cu încălcarea Constituției, respectiv a art. 61, art. 108 și art. 115, și instituie un tratament discriminatoriu privind taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac în materia contenciosului administrativ, față de taxa judiciară de timbru datorată în calea de atac civilă, obligând justițiabilul, potrivit art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata unei taxe judiciare de timbru cel puțin dublă față de cea datorată la judecarea pe fond a cauzei în contencios administrativ, potrivit art. 16 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, având în vedere că în materia contenciosului administrativ nu există apel care se taxează potrivit art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului cu 50% din taxa datorată la fond, ci doar recurs.10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În ceea ce privește prevederea cuprinsă în art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la timbrarea recursului, în mod constant, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Totodată, taxele judiciare de timbru aferente recursului în materia contenciosului administrativ sunt foarte mici, nefiind limitat accesul părților la calea de atac.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său. Dispozițiile legale criticate punctual au următoarea formulare:(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă.(2)În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.(3)Recursul incident și recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) și (2).“15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, ale art. 108 privind actele Guvernului și ale art. 115 alin. (4) referitoare la delegarea legislativă. De asemenea, se invocă și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol la aceeași Convenție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, referitor la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Decizia nr. 523 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 402 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, decizii prin care a statuat în sensul constituționalității prevederilor acesteia.17.Raportat la criticile extrinseci privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, adică susținerile potrivit cărora la momentul emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, precum și faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare, relevantă este Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragrafele 15-19, prin care Curtea a reținut că, potrivit art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba, însă, de ordonanțe simple și nu de ordonanțe de urgență. Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe, iar dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unui caz excepțional (a se vedea Decizia nr. 98 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000). Cum în prezenta cauză este vorba despre o ordonanță de urgență, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre necesitatea existenței unei legi de abilitare, așa încât critica formulată din această perspectivă este nefondată.18.Curtea a observat, totodată, că proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost depus și înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaților în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013, a fost primit aviz de la Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării de la Comisia juridică, de disciplină și imunități. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților. Prin urmare, criticile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la Camera competentă să fie sesizată, în speță, Camera Deputaților, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție.19.În jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.“ Depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată drept condiție necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligație ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.20.Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Dispozițiile art. 115 din Constituție atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României. Însă prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării acestui drept, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul art. 115, trebuie să fie dublat de un mandat legal – legea specială de abilitare, adoptată de Parlament – în cazul ordonanțelor simple, sau izvorăște direct din Constituție – în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată – în cazul ordonanțelor de urgență.21.Prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragrafele 27-32, Curtea a reținut că, în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și al disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului nu ar fi fost deloc neglijabile. Întrucât aspectele menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a reținut că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă a fost apreciată ca neîntemeiată.22.În ceea ce privește prevederile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reține că și acestea au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens este Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 februarie 2016, prin care Curtea a reținut, în esență, că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite și că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.23.Curtea reține că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, și a cuantumului lor este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019).24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liliana Teodoriu în dosarele nr. 1.890/1/2019/a1 și nr. 5.692/2/2015*/a.1.1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ordonanța de urgență, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x