DECIZIA nr. 800 din 6 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 227 din 25 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 214
ART. 4REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 468
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 214
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 81 25/05/1999
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 292 26/04/2018
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 214
ART. 17REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 274
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Ioan Lucaciu în Dosarul nr. 907/111/2015 al Curții de Apel Oradea – Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.275D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că este nefondată critica referitoare la inexistența unei a doua căi de atac, întrucât stabilirea regulilor de procedură este apanajul legiuitorului. Cea de-a doua critică privește o necorelare legislativă în raport cu art. 214 din Legea nr. 62/2011, aspect ce nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate, astfel că, în această privință, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 907/111/2015, Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Ioan Lucaciu cu prilejul soluționării apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 550/LM din 27 iulie 2016, pronunțate de Tribunalul Bihor – Secția I civilă în Dosarul nr. 907/111/2015, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de muncă.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate instituie un regim derogatoriu de la dispozițiile art. 468 alin. (5) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanță, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleași condiții, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen.“ Astfel, se creează o inegalitate procesuală evidentă în dauna protecției angajatului.6.De asemenea arată că există o neconcordanță de reglementare față de prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora, în conflictele de muncă, „hotărârile instanței de fond sunt definitive.“ Diferențierea de tratament juridic, referitoare la aceeași instituție procedurală a căii de atac, creează disfuncționalități și controverse în practica instanțelor de judecată, afectând drepturile subiectelor de drept, prin condiționarea rezolvării situației de interpretarea proprie a textului de lege de către magistrat.7.Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate nu disting între angajat și angajator, hotărârile din prima instanță fiind definitive și executorii de drept, indiferent în favoarea cărei părți a fost tranșat litigiul.8.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției pune în discuție aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, care nu revin competenței instanței de contencios constituțional.10.Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci sunt puse în discuție aspecte ce rezultă din compararea prevederilor mai multor legi cu conținut contrar. Or, coordonarea legislației în vigoare este de competența autorității legiuitoare. În acest sens invocă art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 81 din 25 mai 1999. De asemenea arată că regulile de procedură prevăzute de art. 274 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora: „Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.“14.Autorul excepției consideră că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, respectiv la dreptul la un proces echitabil.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 292 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018, paragraful 17, Curtea a reținut că „Reglementarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile de muncă are ca premisă necesitatea unei intervenții jurisdicționale rapide care să clarifice și să protejeze drepturile fundamentale al căror exercițiu este prilejuit de raportul de muncă. Sunt avute în vedere atât dreptul la muncă al salariatului, ce presupune între altele și dreptul de a fi remunerat pentru munca prestată, văzut ca principal mijloc de asigurare a surselor necesare traiului, cât și dreptul de a desfășura o activitate economică, exercitat de angajator. O astfel de măsură are un caracter provizoriu, păstrarea ei fiind condiționată de soluția hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, rămase definitive.“16.Din conținutul acestor considerente se desprinde, în mod clar, faptul că norma de lege criticată urmărește deopotrivă protejarea drepturilor și intereselor părților raportului de muncă, fără a crea privilegii ori discriminări pentru una dintre acestea, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la instituirea unui regim juridic mai defavorabil pentru salariați nici în raport cu angajatorul, nici în raport cu alte categorii de justițiabili.17.În ceea ce privește critica referitoare la caracterul neclar și imprevizibil al dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, determinat de o pretinsă necorelare legislativă cu dispozițiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Curtea constată că autorul excepției se referă la o redactare a acestui din urmă articol de lege anterioară republicării Legii nr. 62/2011 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, redactare potrivit căreia „Hotărârile instanței de fond sunt definitive“. La momentul inițierii acțiunii în cadrul căreia a fost formulată excepția de neconstituționalitate, respectiv 16 martie 2015, aceste dispoziții de lege nu mai erau însă în vigoare, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevăzând la acea dată că „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.“ Aceste dispoziții de lege stabilesc calea de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor instanței de fond pronunțate în cadrul conflictelor individuale de muncă, neavând un conținut contradictoriu în raport cu dispozițiile art. 274 din Codul muncii, care prevăd caracterul definitiv și executoriu al acelorași hotărâri.18.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Lucaciu în Dosarul nr. 907/111/2015 al Curții de Apel Oradea – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena-Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x