DECIZIA nr. 80 din 3 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 21 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 9
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 3RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 3REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 3REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 50 15/02/2022
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 7REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 8REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 10REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 15
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 68 14/05/2020
ART. 11REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 13
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 17REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 17REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 18REFERIRE LAOUG 21 15/04/2004
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 457 25/06/2020
ART. 21REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 24REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 24REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 9
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 30
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 37 27/01/2022
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 36 27/01/2022
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 12 18/01/2022
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 28REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 28REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 29REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 416 10/06/2021
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 68 14/05/2020
ART. 30REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 30REFERIRE LAOUG 21 15/04/2004
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 15
ART. 31REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 31REFERIRE LAOUG 21 15/04/2004
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 32REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 33REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 33REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 457 25/06/2020
ART. 34REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 457 25/06/2020
ART. 36REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 37REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 37REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 38REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 416 10/06/2021
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 40REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 42REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 9
ART. 42REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 295 26/04/2018
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 247 19/04/2018
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 244 19/04/2018
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 230 16/04/2019
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 315 05/06/2014
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 29 21/01/2014
ART. 45REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 9
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 50 15/02/2022
ART. 46REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 46REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 46REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 46REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 50 15/02/2022
ART. 47REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 47REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 246 20/04/2021
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 17 21/01/2020
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Ernő Kovács în Dosarul nr. 1.425/337/2021 al Judecătoriei Zalău – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.771D/2021.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.938D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2), ale art. 6 lit. c), ale art. 9 alin. (4) și ale art. 13 din Legea nr. 55/2020, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, excepție ridicată de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 2.619/301/2021 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.938D/2021 la Dosarul nr. 3.771D/2021, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate referitoare la art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, prin care au fost modificate dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, și invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 15 februarie 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 3 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.425/337/2021, Judecătoria Zalău -– Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Ernő Kovács într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și de aplicare a sancțiunii pentru nepurtarea măștii de protecție în spațiul public.8.Prin Încheierea din 15 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.619/301/2021, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2), ale art. 6 lit. c), ale art. 9 alin. (4) și ale art. 13 din Legea nr. 55/2020, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Eduard Cristian Irimia cu prilejul soluționării apelului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și de aplicare a sancțiunii pentru nepurtarea măștii de protecție în spațiul public.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că a crea instituția „stare de alertă“ printr-un cadru legal, determinând restrângerea unor drepturi prin hotărâri ale Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne, reprezintă o încălcare a statului de drept.10.Ca motiv de neconstituționalitate extrinsecă privind Legea nr. 55/2020, este invocată lipsa avizului Consiliului Economic și Social și se susține inexistența pandemiei și a Guvernului României ca persoană juridică legal înființată. De asemenea, se mai invocă încălcarea prevederilor art. 15 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 20 din Constituție, iar în susținerea criticilor este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 8 iunie 2021.11.Se mai susține că Legea nr. 55/2020 este neconstituțională, în ansamblul său, întrucât la momentul adoptării sale era în vigoare un alt act normativ, cu același obiect de reglementare, și anume Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu incidență în domeniul managementului situațiilor de urgență și al protecției civile. Practic, există două acte normative care reglementează același lucru, și anume, instituirea stării de alertă și măsurile ce pot fi dispuse pe perioada în care este instituită starea de alertă. Această dublă reglementare conduce la apariția unor situații de incoerență și instabilitate legislativă, contrare principiului securității raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii conform art. 1 alin. (5) din Constituție, și încalcă în mod vădit prevederile art. 13, 14, 15, 16 și 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fapt ce conduce la neconstituționalitatea legii în ansamblul său, întrucât aceasta este lipsită de claritate și predictibilitate.12.Se mai arată că Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, încalcă principiul proporționalității, întrucât măsurile adoptate în temeiul acesteia nu sunt necesare în contextul actual.13.De asemenea, se susține că exercițiul drepturilor și libertăților constituționale poate fi supus numai unor limitări temporare și numai prin lege, ca act juridic al Parlamentului; nu sunt permise astfel de restrângeri prin ordonanțe de urgență ale Guvernului, hotărâri ale Guvernului sau ordine ale miniștrilor, așa cum rezultă din art. 115 alin. (6) din Constituție. Tot astfel, drepturile și libertățile constituționale pot fi limitate în exercițiul lor numai pentru cazurile justificate de necesitatea înlăturării unei calamități naturale ori a consecințelor unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav, iar măsurile sunt disproporționate.14.Referitor la excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, se susține că în cazul acesteia nu numai că nu a existat nicio evaluare asupra impactului măsurilor reglementate, însă aceasta modifică o lege ce restrânge drepturi și libertăți pe care nu le enumeră limitativ în conținutul său. Într-o atare ipoteză, ar exista o lege modificată prin ordonanțe de urgență succesive, ce restrâng drepturi și libertăți, în afara exigențelor art. 53 din Constituție. De asemenea, din interpretarea coroborată a art. 61 și 115 din Constituție, Guvernul nu poate emite ordonanțe de urgență în afara sferei de abilitare a Parlamentului. Guvernul motivează adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 raportându-se la situația generată de alte acte normative și nu la situația extraordinară ce ar putea motiva emiterea unei ordonanțe de urgență. Legea nr. 55/2020 are caracter esențialmente temporar și a fost adoptată într-un context excepțional ce a avut în vedere toți factorii pe care Guvernul îi enumeră în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020. Voința legiuitorului primar a fost de a defini obligativitatea purtării măștii de protecție în spații publice închise, ceea ce conferă predictibilitatea normei de drept, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 modifică art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prin eliminarea termenului „închise“. Motivarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 nu cuprinde niciun aspect ce determină modificarea art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, situația extraordinară nu există și, astfel, sunt încălcate dispozițiile art. l alin. (5) și ale art. 115 alin. (4) din Constituție. Nu se poate pune problema de pasivitate a autorității legislative, de vreme ce aceasta a adoptat o lege cu 7 luni înaintea adoptării ordonanței de urgență de modificare, iar Guvernul nu a acționat în mod obiectiv, ci arbitrar. De asemenea, ordonanța de urgență menționată, ce nu a fost trimisă spre dezbatere și aprobare Camerei Deputaților și Senatului, încalcă prevederile art. 115 alin. (5) și (6) din Constituție, deoarece restrânge drepturi fundamentale. Se susține încălcarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar în susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale. De asemenea, se arată că introducerea obligativității portului măștii în spații deschise înseamnă restricționarea circulației în exterior în funcție de portul măștii, restricționarea dreptului de a respira liber, dreptului la sănătate, precum și restricționarea dreptului la propria imagine, demnitate, onoare. Totodată, nedefinirea în lege a caracteristicilor obiectului generic denumit „mască de protecție“, astfel încât acesta să poată fi corect identificat atât de subiectul obligației (cetățeanul), cât și de autoritatea publică, intră în contradicție cu tehnica de legiferare din Legea nr. 24/2000 și cu cele statuate de Curtea Constituțională la paragraful 68 al Deciziei nr. 392 din 8 iunie 2021. În acest context se susține și încălcarea art. 22 alin. (1) din Constituție.15.Judecătoria Zalău – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că măsura purtării măștii de protecție face parte din ansamblul măsurilor reglementate de Legea nr. 55/2020 în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVlD-19 și vizează protecția persoanei care poartă masca. Raportat la dispozițiile art. 30 din Constituție, instanța apreciază că purtarea măștii de protecție nu reprezintă nicidecum o suprimare a libertății de exprimare. Chiar dacă se admite că libertatea de exprimare ar fi restrânsă prin obligativitatea purtării măștii de protecție, această măsură este necesară pentru protejarea sănătății.16.Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, instanța reține că ordonanțele de urgență nu sunt adoptate în baza abilitării Guvernului de către Parlament (prin lege specială de abilitare), în sensul art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție, ci în cadrul evocat de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. Instanța apreciază că dispozițiile evocate au fost respectate și în adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020. Astfel, situația excepțională ce a impus adoptarea ordonanței de urgență a fost indicată în cuprinsul acesteia. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 a intrat în vigoare la 6 noiembrie 2020, după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 6 noiembrie 2020.17.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, instanța reține că restrângerea exercițiului drepturilor în starea de alertă se face în temeiul Legii nr. 55/2020, iar nu în temeiul hotărârilor Guvernului, acestea fiind emise pentru organizarea executării legii arătate, în conformitate cu art. 108 alin. (1) și (2) din Constituție. Astfel, executivul are doar atributul de a selecta, în funcție de datele concrete ale evoluției pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporțională a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale persoanei.18.Totodată, în ceea ce privește susținerea caracterului hibrid al stării de alertă, instanța face precizarea că instituția stării de alertă a fost creată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, care nu permite autorităților administrative să dispună măsuri prin care se restrâng drepturi și libertăți fundamentale, acest act normativ având principalul rol de a reglementa cadrul organizatoric al Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (SNMSU). Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 prin care se instituie starea de alertă reglementează, totodată, și faptul că măsurile dispuse de entitățile care fac parte din SNMSU trebuie să fie luate în condițiile și limitele legii, deoarece starea de alertă nu este o stare excepțională în înțelesul constituțional al noțiunii. Instituirea stării de alertă nu este altceva decât o măsură organizatorică, ce permite punerea în aplicare de către entitățile din SNMSU, conform competențelor specifice acestora, a măsurilor necesare pentru a face față unor situații de urgență. Instituirea stării de alertă nu schimbă cu nimic cadrul legal preexistent, nu conduce la dobândirea de noi competențe speciale de către entitățile din cadrul SNMSU și, în niciun caz, nu le permite să dispună măsuri derogatorii de la normele legale în vigoare. Așadar, orice măsura luată cât timp este activată starea de alertă trebuie să aibă o bază legală clar definită, neputând fi luate măsuri și întreprinse acțiuni care nu au un temei legal.19.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că atât dispozițiile Legii nr. 55/2020, cât și prevederile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.20.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate21.Guvernul, în Dosarul nr. 3.771D/2021, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 nu contravin, prin conținutul lor, prevederilor constituționale invocate, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021 și Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020. Reține că dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 nu permit o permanentizare a stării de alertă, ci doar prevăd menținerea acesteia atât timp cât se păstrează condițiile obiective care justifică instituirea unor măsuri restrictive de drepturi și libertăți fundamentale, cu respectarea condițiilor constituționale ale art. 53.22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, și dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2), ale art. 6 lit. c), ale art. 9 alin. (4) și ale art. 13 din Legea nr. 55/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 6 noiembrie 2020.25.În Dosarul nr. 3.938D/2021, referitor la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 55/2020, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează soluția legislativă cuprinsă în art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, prin care au fost modificate dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, și, în consecință, urmează a reține ca obiect al excepției normele juridice cuprinse în actul normativ modificator, adică art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020.26.În consecință, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, și dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2), ale art. 6 lit. c) și ale art. 9 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020.Dispozițiile criticate din Legea nr. 55/2020 au următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1) și (2):(1)Starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, și nu poate depăși 30 de zile. Starea de alertă poate fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.(2)Starea de alertă se instituie pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, după caz.“;– Art. 6 lit. c):Hotărârile prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind:(…);c)măsuri pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri;– Art. 9 alin. (4):Personalul care desfășoară activitățile prevăzute la alin. (2) și (3) are obligația de a purta în permanență mască ce va fi schimbată la un interval de cel mult 4 ore, iar operatorul economic va asigura măști pentru aceștia, precum și soluții de dezinfecție a mâinilor în zona de acces în incintă. Purtarea măștilor de protecție de către client și respectarea normelor de distanțare la case de marcat sunt obligatorii.Prevederile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 au următorul cuprins:Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1.La articolul 13, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:a)obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;27.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 privind dreptul la viață, integritate fizică și psihică, art. 30 alin. (1) și (2) privind libertatea de exprimare, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 93 privind măsuri excepționale, art. 108 alin. (3) privind ordonanțele Guvernului, art. 115 alin. (1), (2),(4)-(6) privind delegarea legislativă și art. 141 privind Consiliul Economic și Social.28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, au mai fost analizate critici similare celor formulate în prezenta cauză cu privire la Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, și la prevederile art. 4 alin. (1) și (2) și ale art. 6 lit. c)din Legea nr. 55/2020 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2022, deciziile nr. 36 și nr. 37 din 27 ianuarie 2022, nepublicate*) în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii).*) Deciziile Curții Constituționale nr. 36 din 27 ianuarie 2022 și nr. 37 din 27 ianuarie 2022 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 13 aprilie 2022 și, respectiv, nr. 417 din 29 aprilie 2022.29.Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la lipsa solicitării avizului Consiliului Economic și Social în cazul Legii nr. 55/2020, Curtea, în jurisprudența sa, a analizat critici similare, fără a reține încălcarea dispozițiilor constituționale invocate (a se vedea Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, precitată). În esență, Curtea a reținut că, în cadrul procedurii legislative de adoptare a Legii nr. 55/2020, Camera Deputaților și Senatul nu au solicitat și nu au primit avizul Consiliului Economic și Social. Referitor la același aviz, în expunerea de motive a Legii nr. 55/2020, la secțiunea a 3-a, intitulată „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ“, la toate punctele acestei secțiuni, se menționează că „proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect“, inițiatorul, respectiv Guvernul, asumându-și astfel că Legea nr. 55/2020 nu are impact socioeconomic. Aceeași concluzie rezultă și din pct. 5, referitor la informații privind avizarea, al secțiunii a 6-a a expunerii de motive, cu denumirea „Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ“, în care se specifică, în mod expres, avizarea proiectului doar de către Consiliul Legislativ.30.Critica prin care se susține un pretins paralelism legislativ între Legea nr. 55/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu incidență în domeniul managementului situațiilor de urgență și al protecției civile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 14 mai 2020 a fost examinată în Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 25 august 2021. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 și Legea nr. 55/2020 au un obiect de reglementare distinct și se află într-un raport de lege generală – lege specială, ceea ce înseamnă că excepțiile sunt cele prevăzute în legea specială și sunt aplicate strict în ceea privește situațiile expres determinate în aceasta, urmând ca legea generală – sau dreptul comun, lato sensu – să se aplice tuturor celorlalte cazuri. În virtutea principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială, care este de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, și prevederile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010).31.Astfel, Curtea a observat că instituirea și prelungirea stării de alertă în contextul pandemiei de COVID-19 sunt reglementate în mod expres de dispozițiile art. 2, 3 și 4 din Legea nr. 55/2020. Potrivit art. 72 din acest act normativ, dispozițiile Legii nr. 55/2020 se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie, în măsura în care acestea din urmă nu contravin prevederilor acestei legi. Așa fiind, dispozițiile Legii nr. 55/2020 referitoare la declararea/ prelungirea/încetarea stării de alertă în cazul pandemiei de COVID-19 reprezintă norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004. În aceste condiții, mențiunea de la art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia se exclude de la aplicare procedura declarării stării de alertă reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, trebuie interpretată în sensul că inclusiv art. 4^1-art. 4^5 din aceeași ordonanță sunt excluse de la aplicare în cazul declarării sau prelungirii stării de alertă pe teritoriul României în contextul pandemiei de COVID-19. În consecință, Curtea a reținut caracterul neîntemeiat al criticii de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.32.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată cu privire la dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) și ale art. 6 lit. c)din Legea nr. 55/2020, dispoziții care reglementează cu privire la instituirea și prelungirea stării de alertă și stabilesc conținutul hotărârilor prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și al celor prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, Curtea a observat că Legea nr. 55/2020, a fost adoptată în considerarea necesității instituirii, inclusiv la nivel legislativ, a unor mecanisme care să protejeze, în mod adecvat și cu prioritate, drepturile convenționale, unionale și constituționale la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății și având în vedere obligația instituită de Legea fundamentală în sarcina statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice a cetățenilor.33.Curtea a reținut că Legea nr. 55/2020 constituie un act normativ-cadru care stabilește principiile de bază ale instituirii stării de alertă, prevăzând, cu titlu general, măsurile ce pot fi dispuse în cadrul acesteia, în vederea atingerii obiectivelor mai sus arătate. Aceste măsuri, astfel cum se arată, în mod expres, la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, sunt adoptate în aplicarea legii analizate, de către Guvern, prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, starea de alertă putând fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile. Această manieră de reglementare denotă intenția legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare și adecvate particularităților crizei epidemiologice existente și evoluției acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesități de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii nr. 55/2020 și nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, legea analizată prevede, în mod expres, procedura de instituire și de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate și prelungite astfel de măsuri, condițiile implementării lor, precum și autoritățile și instituțiile statale implicate.34.Așa fiind și având în vedere natura legii, pe de o parte, și a hotărârii Guvernului, pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut ca instituirea stării de alertă – în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 55/2020 pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, după caz – să fie făcută prin hotărâre a Guvernului. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, paragraful 42, Curtea a reținut că hotărârile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, expresie a competenței originare a Guvernului, prevăzută în Constituție, tipică pentru rolul acestuia de autoritate publică a puterii executive. S-a arătat, totodată, că organizarea executării legilor pe calea hotărârilor este un atribut exclusiv al Guvernului și că, potrivit regimului său constituțional, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi ale legii reclamă stabilirea de măsuri sau reguli subsecvente. Prin urmare, Curtea a reținut că hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza și în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora.35.Curtea a mai reținut că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviințării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispozițiile Legii fundamentale.36.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate conform căreia dispozițiile Legii nr. 55/2020 permit Guvernului să limiteze exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale, prin adoptarea de hotărâri de instituire și de prelungire a stării de alertă, Curtea a reținut că, prin natura lor, măsurile instituite în perioada stării de alertă presupun limitarea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale, în scopul asigurării unei protecții adecvate a dreptului la viață, la integritate fizică și psihică și la ocrotirea sănătății, aspect menționat în preambulul Legii nr. 55/2020. Aceste restrângeri au ca temei legal dispozițiile legii anterior menționate, care, de altfel, prevăd în mod expres care sunt măsurile restrictive ce pot fi dispuse în perioada stării de alertă, precum și regimul juridic al dispunerii lor, corespunzând scopului arătat în cuprinsul legii. În aceste condiții, hotărârile Guvernului, la care fac referire prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, asigură organizarea executării dispozițiilor legii analizate, prin reglementarea formelor concrete ale măsurilor specifice stării de alertă, care pot să difere de la o perioadă la alta sau de la o unitate administrativ-teritorială la alta, fiind corespunzătoare dinamicii crizei epidemiologice.37.Astfel, urmând capitolului I „Dispoziții generale“ care conține norme juridice referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă pe durata pandemiei de COVID-19, dispozițiile capitolului II „Măsuri sectoriale“ din Legea nr. 55/2020 reglementează, în mod distinct, pe domenii, tipul de măsuri ce pot fi dispuse în vederea atingerii obiectivului propus de legiuitor, inclusiv „Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc“. Art. 5 din lege constituie un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID19.38.Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, astfel că îi revine executivului rolul să selecteze, în funcție de datele concrete ale evoluției pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporțională a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale persoanei.39.În aceste condiții, prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii, pentru a răspunde în mod adecvat evoluției pandemiei de COVID-19, se circumscrie prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reține încălcarea prerogativelor constituționale ale acestei autorități și nici încălcarea principiului separației puterilor în stat.40.Curtea a mai precizat că garanția respectării tuturor exigențelor legale referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă nu poate fi realizată decât în măsura în care, în aplicarea prevederilor constituționale ale art. 21,52 și ale art. 126 alin. (6), hotărârile Guvernului care dispun aceste măsuri sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ. În cadrul controlului judecătoresc, instanțele pot analiza dacă există condițiile obiective care justifică instituirea stării de alertă sau prelungirea acesteia, dacă măsurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevăzut de lege, precum și dacă respectă exigențele constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți (Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021). De asemenea, Curtea a subliniat că, în vederea asigurării unei reglementări clare, ca să garanteze în mod efectiv și eficient accesul la justiție al persoanelor ale căror drepturi sau interese au fost încălcate prin emiterea unor hotărâri ale Guvernului, ordine sau instrucțiuni ale miniștrilor pentru punerea în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, legiuitorul este chemat să reglementeze o procedură al cărei conținut să fie ușor identificabil, clar și previzibil sub aspectul consecințelor și care să asigure posibilitatea soluționării cauzelor în regim de urgență, într-un termen foarte scurt, astfel încât hotărârile pronunțate să fie apte să înlăture în mod concret și eficient consecințele actelor administrative atacate, în perioada în care acestea produc efecte. Așa fiind, Curtea a constatat că viciul de neconstituționalitate circumscris inexistenței unei căi de atac efective în ceea ce privește contestarea hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau încetează starea de alertă și a actelor subsecvente a fost sancționat prin pronunțarea Deciziei nr. 392 din 8 iunie 2021 (a se vedea Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, precitată).41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.42.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, care stabilesc obligația personalului care desfășoară activități de comercializare cu amănuntul a produselor și a serviciilor de a purta în permanență mască de protecție, precum și obligația clientului de a purta masca de protecție și de a respecta normele de distanțare la case de marcat, Curtea observă că aceste prevederi de lege nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția. Astfel cum rezultă din Încheierea de sesizare din 15 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.619/301/2021, cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea apelului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă plângerea formulată cu privire procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care, în temeiul art. 65 lit. h) și al art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, autorul excepției a fost sancționat contravențional cu amendă, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 18 ianuarie 2021, a fost surprins fără mască de protecție într-un spațiu public (pe stradă).43.Într-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a statuat că „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care constituie o condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, Decizia nr. 247 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, și Decizia nr. 295 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 7 august 2018).44.Curtea a mai subliniat că excepția de neconstituționalitate nu constituie un exercițiu pur teoretic și a precizat, de exemplu, prin Decizia nr. 230 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, paragraful 20, faptul că, „în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. […] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că „autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia […]“ (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014).45.Astfel, de vreme ce dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege este inadmisibilă.46.Referitor la critica formulată cu privire art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, Curtea reține că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, nepublicată*) în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă.*) Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 15 februarie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 martie 2022.47.Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, mai sus citată, a fost pronunțată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 a devenit inadmisibilă.48.În acord cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34, sau Decizia nr. 246 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 iulie 2021).49.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ernő Kovács în Dosarul nr. 1.425/337/2021 al Judecătoriei Zalău – Secția civilă și de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 2.619/301/2021 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, și dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) și ale art. 6 lit. c) din Legea nr. 55/2020 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, excepție ridicată de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 2.619/301/2021 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.3.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, excepție ridicată de Ernő Kovács în Dosarul nr. 1.425/337/2021 al Judecătoriei Zalău – Secția civilă și de Eduard Cristian Irimia în Dosarul nr. 2.619/301/2021 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Zalău – Secția civilă și Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x