DECIZIA nr. 8 din 14 ianuarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România și Ines Group – S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.446/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.001D/2017.  … 2.La apelul nominal răspund, pentru ambii autori ai excepției de neconstituționalitate, domnul consilier juridic Sorin Silviu Manea și domnul avocat Dan Rareș Răducanu, în calitate de apărător ales al părții Netcity Telecom – S.A. din București, având delegații depuse la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate. Cu titlu preliminar, acesta arată că a înțeles să critice prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă prin coroborare cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2), în ipoteza prevăzută la art. 430 alin. (1) teza a doua din același cod, întrucât, în actuala concepție a legiuitorului, autoritatea de lucru judecat vizează și considerentele hotărârii, astfel că revizuirea trebuie să poată fi îndreptată nu doar împotriva dispozitivului hotărârii sau a considerentelor decisive pe care acesta se sprijină, ci și împotriva considerentelor decizorii conținute în hotărârile potrivnice, relevante pentru soluționarea acelor pricini sau a altor pricini similare, și chiar împotriva unor excepții procesuale ridicate în respectivele dosare. Arată că, în mod frecvent, în fața instanțelor se invocă autoritatea de lucru judecat cu privire la diverse excepții procesuale soluționate în alte dosare, fără să existe tripla identitate de obiect, părți și cauză, și, în ilustrarea acestei afirmații, descrie situația de fapt existentă în dosarul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Precizează că revizuirea poate fi introdusă, conform prevederilor de lege criticate, în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Or, în recurs, hotărârile sunt definitive de la data pronunțării. În această situație, nu pot fi atacate cu revizuire considerentele potrivnice care au stat la baza pronunțării acelei hotărâri, raportat la alte hotărâri care au tratat aceleași aspecte, întrucât considerentele pot fi cunoscute doar după redactarea hotărârii, care, de obicei, are loc la un interval mai lung de o lună. În consecință, termenul precizat este de natură să încalce dreptul de acces liber la justiție și la exercitarea căilor de atac. Arată că, în opinia sa, termenul pentru revizuire ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii, nu de la pronunțare. … 4.Având cuvântul, apărătorul părții Netcity Telecom – S.A. din București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat a mai format obiectul analizei Curții Constituționale, care s-a pronunțat în sensul conformității acestuia cu prevederile din Legea fundamentală invocate și de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate, întrucât contrarietatea hotărârilor în baza căreia se formulează cererea de revizuire trebuie să rezulte din dispozitivul acestora. Subliniază, totodată, faptul că una dintre condițiile ce trebuie întrunită pentru invocarea cazului de revizuire în discuție este ca excepția autorității de lucru judecat fie să nu fi fost invocată în procesul următor, fie să fi fost invocată, dar să nu fi fost analizată. Face referire și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în forma pe care o avea la data ridicării excepției de neconstituționalitate, în temeiul căruia soluția cu privire la cererea de revizuire constă în anularea celei de-a doua hotărâri, rămânând să producă efecte între părți prima hotărâre, a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată. Prin urmare, faptul că termenul de o lună pentru introducerea căii de atac a revizuirii curge de la pronunțarea celei de-a doua hotărâri nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție și la exercitarea căilor de atac. Mai arată că, în cauză, autorii excepției nu au solicitat înlăturarea anumitor considerente și înlocuirea lor cu altele. Depune și concluzii scrise, în susținerea celor prezentate oral. … 5.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează, în ceea ce privește extinderea controlului de constituționalitate și la prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din Codul de procedură civilă, că nu se poate realiza direct în fața Curții Constituționale. Referitor la excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost ridicată în fața instanței care a sesizat Curtea Constituțională, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, arătând că, în opinia sa, nu se justifică reconsiderarea jurisprudenței prin care instanța de contencios constituțional a constatat conformitatea textului de lege criticat cu dispozițiile Legii fundamentale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Decizia nr. 905 din 8 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.446/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România și Ines Group – S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătorești.  … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că, potrivit reglementării criticate, justițiabilul nu poate formula în termen legal o cerere de revizuire bazată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, îndreptată împotriva considerentelor hotărârilor definitive contradictorii, decât după ce are cunoștință de motivarea acestora, având în vedere că art. 403 din Codul de procedură civilă stabilește că autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Întrucât actualele norme de procedură civilă nu mai prevăd obligația instanțelor de judecată de a se pronunța în ședință publică, părțile din dosar nu pot lua cunoștință în timp util despre soluția dată litigiului. Precizează că minuta nu conține motivele și/sau considerentele pe care se sprijină dispozitivul hotărârii judecătorești. Or, motivarea unei cereri de revizuire nu ar putea fi realizată în mod judicios în lipsa considerentelor ultimei hotărâri definitive. Arată că, între momentul pronunțării hotărârii și momentul redactării acesteia – interval care este de notorietate că depășește 30 de zile -, partea este în totală imposibilitate de a respecta termenul de o lună și de a formula o cerere de revizuire care să aibă ca obiect considerentele potrivnice ale ultimei hotărâri definitive. O instanță judecătorească nu ar trebui să respingă ca tardivă o cerere de revizuire bazată pe considerentele hotărârii, atâta vreme cât aceasta nu și-a respectat obligațiile procedurale în termenele stabilite. Solicită Curții Constituționale să constate că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care converg spre interpretarea că nu se poate formula cerere de revizuire împotriva considerentelor hotărârii definitive decât în termen de o lună de la data pronunțării hotărârii, iar nu de la data comunicării considerentelor acesteia. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, pentru a opera acest motiv de revizuire, este necesar ca invocata contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri, considerentele bucurându-se, la rândul lor, de autoritatea de lucru judecat numai în măsura în care sprijină dispozitivul hotărârii ori rezolvă chestiuni litigioase relevante pentru soluția adoptată, conform art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Acest motiv de revizuire nu permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pe motiv că prin considerentele ei se contravine considerentelor unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în cauze diferite, nefiind îndeplinită identitatea de părți, de obiect și de cauză juridică. Rezultă astfel că nu se poate considera că reglementarea datei de început a termenului de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale invocate de revizuentele autoare ale excepției.  … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că revizuirea nu poate conduce la o reanalizare a celei de-a doua hotărâri judecătorești, astfel că revizuirea nu este aplicabilă în acele cazuri în care contrarietatea se manifestă numai la nivelul considerentelor. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. Ca atare, termenul de o lună de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților părților, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următoarea redactare: „(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: […] 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ … 14.Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, la care face trimitere textul de lege criticat, prevede unul dintre cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, și anume atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. … 15.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (3) care statuează cu privire la dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 129 cu privire la exercitarea căilor de atac. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabilește termenul în care poate fi introdusă o cerere de revizuire justificată de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Acesta este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în condițiile în care, potrivit art. 634 alin. (2) din Codul de procedură civilă, unele hotărâri devin definitive la data pronunțării (este vorba despre hotărârile date în recurs și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor cu apel sau cu recurs). Autoarele excepției de neconstituționalitate critică, în esență, faptul că, întrucât termenul de o lună prevăzut în acest sens începe să curgă de la momentul pronunțării celei de-a doua hotărâri, persoana interesată se află în imposibilitatea de a utiliza această cale de atac atunci când nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menționat, deoarece nu poate lua cunoștință de acestea în timp util.  … 17.Față de această critică, Curtea reține că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, în redactarea pe care textul o avea la data ridicării excepției de neconstituționalitate, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă – se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. … 18.Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea observă că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. … 19.În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nu contravine prevederilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.  … 20.De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra soluției legislative cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865, statuând în legătură cu constituționalitatea art. 324 alin. 1 pct. 1 cu trimitere la art. 322 pct. 7 din acesta, prin prisma dispozițiilor constituționale invocate și în cauza de față. Astfel, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Tot astfel, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014, sau Decizia nr. 743 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 mai 2019). … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România și Ines Group – S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.446/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește