DECIZIA nr. 797 din 6 decembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 207 din 15 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 10
ART. 1REFERIRE LALEGE 490 10/11/2004 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 759 13/12/2016
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 396 14/06/2016
ART. 7REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015
ART. 8REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 9
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 706 19/10/2006
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 108 14/02/2006
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 396 14/06/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 79 29/04/2016
ART. 17REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 17REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015
ART. 18REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 396 14/06/2016
ART. 19REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015 ART. 10
ART. 19REFERIRE LAOUG 51 03/11/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 396 14/06/2016
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 396 14/06/2016
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 152 06/05/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 157 13/05/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Alina Tănase în Dosarul nr. 331/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.108D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.109D/2017-1.132D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Radu Antonescu, Gabriela Bitere, Roxana-Elena Grecu, Camelia Bîrdîzău, Bogdan Dobrin, Eduard Badea, Andreea Vlăsceanu, Anamaria Moise, Luminița Ciobănel, Monica Gavrilă, Castela Roșu, Ruxandra Dumitra, Adriana Simon, Alexandru Popica, Venera Mitran, Dana Angelescu, Nicoleta Croitoru, Mariana Teodorov, Cătălin Roșu, Corina Slăvasile, Silviana Marcela Simion, Veronica Guță, Viorela Florescu și Ilinca Bălan în dosarele nr. 333/3/2017, nr. 332/3/2017, nr. 334/3/2017, nr. 274/3/2017, nr. 278/3/2017, nr. 279/3/2017, nr. 273/3/2017, nr. 275/3/2017, nr. 338/3/2017, nr. 339/3/2017, nr. 315/3/2017, nr. 277/3/2017, nr. 320/3/2017, nr. 326/3/2017, nr. 327/3/2017, nr. 329/3/2017, nr. 340/3/2017, nr. 247/3/2017, nr. 248/3/2017, nr. 295/3/2017, nr. 298/3/2017, nr. 294/3/2017, nr. 261/3/2017 și nr. 266/3/2017 ale Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.108D/2017-1.132D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.109D/2017-1.132D/2017 la Dosarul nr. 1.108D/2017, care este primul înregistrat. 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă deciziile Curții Constituționale nr. 396 din 14 iunie 2016 și nr. 759 din 13 decembrie 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 935 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 331/3/2017, Sentința civilă nr. 937 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 333/3/2017, Sentința civilă nr. 936 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 332/3/217, Sentința civilă nr. 938 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 334/3/2017, Sentința civilă nr. 988 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 274/3/2017, Sentința civilă nr. 991 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 278/3/2017, Sentința civilă nr. 992 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 279/3/2017, Sentința civilă nr. 987 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 273/3/2017, Sentința civilă nr. 989 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 275/3/2017, Sentința civilă nr. 942 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 338/3/2017, Sentința civilă nr. 943 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 339/3/2017, Sentința civilă nr. 922 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 315/3/2017, Sentința civilă nr. 990 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 277/3/2017, Sentința civilă nr. 925 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 320/3/2017, Sentința civilă nr. 931 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 326/3/2017, Sentința civilă nr. 932 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 327/3/2017, Sentința civilă nr. 933 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 329/3/2017, Sentința civilă nr. 944 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 340/3/2017, Sentința civilă nr. 972 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 247/3/2017, Sentința civilă nr. 973 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 248/3/2017, Sentința civilă nr. 1.004 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 295/3/2017, Sentința civilă nr. 1.005 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 298/3/2017, Sentința civilă nr. 1.003 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 294/3/2017, Sentința civilă nr. 982 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 261/3/2017, și Sentința civilă nr. 983 din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 266/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Alina Tănase, Radu Antonescu, Gabriela Bitere, Roxana-Elena Grecu, Camelia Bîrdîzău, Bogdan Dobrin, Eduard Badea, Andreea Vlăsceanu, Anamaria Moise, Luminița Ciobănel, Monica Gavrilă, Castela Roșu, Ruxandra Dumitra, Adriana Simon, Alexandru Popica, Venera Mitran, Dana Angelescu, Nicoleta Croitoru, Mariana Teodorov, Cătălin Roșu, Corina Slăvasile, Silviana Marcela Simion, Veronica Guță, Viorela Florescu și Ilinca Bălan în cadrul unor acțiuni în contencios administrativ privind funcționari publici. 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015 abrogă art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, care prevedea o majorare salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 115 alin. (6) și art. 53 din Constituție, întrucât drepturile salariale nu puteau fi restrânse pe calea unei ordonanțe de urgență a Guvernului fără a fi supuse dezbaterilor din cadrul Parlamentului. De asemenea, așa cum reiese din art. 3 lit. d) și art. 9 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, salariile de bază aferente funcției publice nu pot decât să fie menținute sau majorate în aplicarea prevederilor Statutului funcționarului public, ce conferă acestuia dreptul la salariu. Prin urmare, tocmai ca o aplicație a principiului stabilității raporturilor juridice tradus în teoria drepturilor câștigate, salariile aferente funcției publice nu pot fi diminuate, ci doar menținute, în cazul în care nu există resurse necesare pentru majorarea lor, ori majorate în cazul în care aceste resurse există. În același sens sunt și principiile sistemului de salarizare unitară care se referă la sintagma „sustenabilitate financiară“. Acest principiu se traduce prin „stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale“. Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 nu se referă la legile speciale anuale de salarizare și nici la rectificarea bugetului de stat ori la alte măsuri bugetare, ci la măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.9.Autorii excepției amintesc că, potrivit art. 53 din Constituție, restrângerea drepturilor trebuie să se dispună numai prin lege și numai dacă este necesară, iar dreptul la salariu derivă din dreptul la muncă, ce este un drept fundamental.10.De asemenea invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 și Decizia nr. 706 din 19 octombrie 2006, potrivit cărora „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului“, iar „stabilirea principiilor și a condițiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.“ Consideră însă că aceste condiții esențiale nu au fost respectate, întrucât o singură autoritate a procedat la restrângerea unui drept fundamental printr-o ordonanță și nu prin lege.11.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în mod contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, se pronunță în sensul admisibilității excepției de neconstituționalitate, fără a-și exprima opinia asupra temeiniciei acesteia.12.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.13.Guvernul, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.14.Avocatul Poporului, făcând trimitere la aceeași decizie a Curții Constituționale, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016, cu modificările și completările ulterioare. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că autorii excepției au în vedere doar dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015, dispoziții potrivit cărora: „Articolul 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“ Dispozițiile art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 au prevăzut că:(1)Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută.(2)Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.(4)Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(5)Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenției Naționale de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidența art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare.18.Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 sunt contrare art. 53 și art. 115 alin. (6) din Constituție, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, respectiv limitele în care Guvernul poate reglementa pe calea ordonanțelor de urgență.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, paragrafele 29 și 30, Curtea a analizat nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015 și a reținut, în esență, că „adoptarea art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 apare ca fiind justificată, în esență, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar.“ Curtea a apreciat că aceste aspecte apar ca fiind justificate nu doar prin prisma oportunității și utilității lor, dar și sub aspectul caracterului obiectiv și urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015. Astfel, Curtea a observat că majorarea salarială prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcționari publici și personal, respectiv numai funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceștia, într-un context economic și social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar și de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări. Așa fiind, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcționari publici și personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creșteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din cadrul altor instituții publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum și a consecințelor financiare pe care lea atras aplicarea art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 a impus în mod obiectiv și justificat intervenția promptă a Guvernului.20.Păstrând același raționament, prin paragrafele 31 și 32 ale Deciziei nr. 396 din 14 iunie 2016, Curtea a arătat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, așa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiția impusă de art. 115 alin. (6) din Constituție, referitoare la interdicția afectării prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților fundamentale, este respectată. Pentru aceleași rațiuni, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 41 și art. 44 din Constituție, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituționale fiind rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic.21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția Deciziei nr. 396 din 14 iunie 2016 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Tănase, Radu Antonescu, Gabriela Bitere, Roxana-Elena Grecu, Camelia Bîrdîzău, Bogdan Dobrin, Eduard Badea, Andreea Vlăsceanu, Anamaria Moise, Luminița Ciobănel, Monica Gavrilă, Castela Roșu, Ruxandra Dumitra, Adriana Simon, Alexandru Popica, Venera Mitran, Dana Angelescu, Nicoleta Croitoru, Mariana Teodorov, Cătălin Roșu, Corina Slăvasile, Silviana Marcela Simion, Veronica Guță, Viorela Florescu și Ilinca Bălan în Dosarele nr. 331/3/2017, nr. 333/3/2017, nr. 332/3/2017, nr. 334/3/2017, nr. 274/3/2017, nr. 278/3/2017, nr. 279/3/2017, nr. 273/3/2017, nr. 275/3/2017, nr. 338/3/2017, nr. 339/3/2017, nr. 315/3/2017, nr. 277/3/2017, nr. 320/3/2017, nr. 326/3/2017, nr. 327/3/2017, nr. 329/3/2017, nr. 340/3/2017, nr. 247/3/2017, nr. 248/3/2017, nr. 295/3/2017, nr. 298/3/2017, nr. 294/3/2017, nr. 261/3/2017 și nr. 266/3/2017 ale Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x