DECIZIA nr. 795 din 5 decembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 285 din 30 martie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 36 31/01/2017
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 76 02/02/2012
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 836 23/06/2011
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 1
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 128 10/03/2016
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 128 10/03/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 308 13/06/2013
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 828 11/10/2012
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 76 02/02/2012
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 4, art. 10 și art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Frontera Trading – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 112/196/2016 al Judecătoriei Brăila – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.091D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 7 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 112/196/2016, Judecătoria Brăila – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 4, art. 10 și art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost invocată de Societatea Frontera Trading – S.R.L. din Brăila într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare a contravenției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt confuze, deoarece nu fac deosebire clară între operatorul economic și utilizatorul casei de marcat [art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999], iar când este vorba de sancțiune, aceasta se aplică doar operatorului economic (art. 11), chiar dacă nu acesta a săvârșit contravenția, ci utilizatorul efectiv al casei de marcat. În acest context, menționează faptul că operatorul economic nu este utilizatorul efectiv al casei de marcat, ci angajații săi, în calitate de vânzători. Arată că principiul personalității răspunderii – atât în materie penală, cât și în materie contravențională, consacră regula conform căreia, obligația de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală, cât și răspunderea care decurge din nesocotirea obligației, au caracter personal. Acest principiu pune în evidență faptul că pedeapsa va fi aplicată numai aceluia care a săvârșit o infracțiune sau a încălcat o normă imperativă. În această situație, consideră că răspunderea este personală a angajatului utilizator al casei de marcat, și nu a operatorului economic, cum în mod neclar se deduce din actul normativ criticat, altfel încât se poate ajunge în situația abuzivă, precum cea din speță, în care persoana juridică – operatorul economic să fie sancționată pentru fapte constând în nerespectarea/ încălcarea unor dispoziții legale săvârșite de către o persoană fizică, angajată a societății. În concluzie, consideră că sintagma „operator economic“, din cuprinsul prevederilor legale criticate ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, încalcă prezumția de nevinovăție, ca aspect esențial al preeminenței dreptului într-o societate democratică, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție, și ca garanție a dreptului la un proces echitabil, instituită de art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.6.Judecătoria Brăila – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de către instanța de judecată în dispozitivul de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 4, art. 10 și art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Din examinarea notelor scrise depuse la dosar și din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției îl constituie art. 1 alin. (1) și (2) referitor la obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale, art. 4 care definește o serie de termeni, și anume, bonul fiscal, rolajurnal, jurnalul electronic, raportul fiscal de închidere zilnică și care stabilește, totodată, obligațiile utilizatorilor aparatelor de marcat electronice fiscale, art. 10 lit. c) și art. 11 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, care prevăd faptele ce constituie contravenții în accepțiunea acestui act normativ, precum și sancțiunile aplicabile acestora.11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 45 care prevăd că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate, art. 23 alin. (12) potrivit cărora „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“, și celor ale art. 135 alin. (1) care prevăd că „Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, spre exemplu, Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Decizia nr. 836 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 6 septembrie 2011, sau Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale.13.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât, așa cum rezultă din economia textelor criticate, acestea prevăd, în esență, faptul că operatorii economici sunt obligați să utilizeze aparatele de marcat electronice fiscale, fără a stabili vreo excepție de la această obligație, fiind prevăzută totodată și obligația acestora de a emite bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale pe care trebuie să le înmâneze clienților.14.În ceea ce privește critica art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea a statuat că textul legal criticat reglementează obligațiile utilizatorilor de aparate de marcat electronice fiscale, obligații de natură să prevină evaziunea sau frauda fiscală, ceea ce nu este, însă, de natură să afecteze deplina exercitare a drepturilor fundamentale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate. Curtea a reținut, astfel, că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât nicio normă din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). Totodată, Curtea a subliniat că reglementarea criticată reprezintă opțiunea legitimă a legiuitorului, ce are ca scop impunerea unei discipline fiscale necesare într-o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.15.Curtea a reținut, de asemenea, că legiuitorul a reglementat inviolabilitatea proprietății private în condițiile legii organice, ceea ce are semnificația instituirii unor limite în exercitarea dreptului de proprietate. Reglementarea unor contravenții și a sancțiunilor aplicabile acestora are drept consecință diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv și rațional, de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013 și Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, paragraful 16). Curtea a reținut, de asemenea, că instanța de judecată are posibilitatea și, totodată, obligația ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârșită cu vinovăție și să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârșită cu vinovăție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012 și Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, paragraful 18).16.Curtea a subliniat că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului care dă expresie, în contextul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Reglementarea contravenției este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Or, operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale.17.Curtea a constatat, totodată, că textele legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând operatorilor economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată. De asemenea, Curtea a reținut că sancțiunea suspendării activității unității care nu a respectat obligațiile stabilite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligațiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție și nu aduce atingere libertății comerțului sau valorificării factorilor de producție.18.În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (11) și celor ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acesteia. Existența sau inexistența vinovăției este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată, căreia persoana sancționată contravențional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător, de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Frontera Trading – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 112/196/2016 al Judecătoriei Brăila – Secția civilă și constată că prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 4, art. 10 lit. c) și art. 11 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Brăila – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x