DECIZIA nr. 793 din 5 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Petre Zainea și Dumitra Zainea în Dosarul nr. 17.318/212/2011⃰/A1⃰ al Tribunalului Constanța – Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.058D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, consilierul juridic Ildîz Caiali, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorii excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens depune note scrise la dosar. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, context în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 13 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 17.318/212/2011⃰/A1⃰, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Petre Zainea și Dumitra Zainea cu ocazia soluționării unui recurs civil într-o cauză având ca obiect pretenții. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că „scopul urmărit de legiuitor prin stabilirea plății taxei de timbru, deși partea a renunțat la judecarea cauzei la primul termen de judecată, nu este de a responsabiliza, disciplina și sancționa comportamentul justițiabilului, și nu urmărește niciun scop legitim, întrucât nu se permite restituirea taxei de timbru sau anularea încheierii de eșalonare a plății taxei de timbru.“ Arată, de asemenea, că „nefiind prevăzută în mod expres aplicarea acestor dispoziții, se lasă la aprecierea instanțelor, ceea ce poate duce la un regim discriminatoriu, prin soluționarea distinctă a unor spețe similare de către instanțe diferite, cu efecte negative asupra egalității în drepturi și încălcarea principiului aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești, precum și afectarea dreptului la apărare și încălcarea egalității în drepturi pentru toți justițiabilii“. … 7.Tribunalul Constanța – Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată. Apreciază, totodată, că textele criticate nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală, întrucât constituționalitatea unei norme legale se apreciază în abstract, prin compararea celor două texte, legal și constituțional, în urma interpretării acestora, și nu în funcție de elemente concrete reținute într-o anumită cauză. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 și cele ale art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea reține că, atât Codul de procedură civilă din 1865, cât și Legea nr. 146/1997, sunt, în prezent, abrogate prin Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, respectiv, prin art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Curtea observă, totodată, că soluția legislativă privind renunțarea la judecată, din cuprinsul art. 246 al Codului de procedură civilă din 1865, se regăsește, în prezent, în art. 406 din noul Cod de procedură civilă, cu un conținut normativ similar. … 13.În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, prevederile legale criticate în prezenta cauză își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile speței, așa încât, în aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității prevederilor legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, care au următorul cuprins:– Art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 (Renunțarea la judecată și renunțarea la drept):1 Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.2 Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.3 Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.4 Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.“; … – Art. 23 din Legea nr. 146/1997:(1)Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:a)când taxa plătită nu era datorată; … b)când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; … c)când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; … d)când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; … e)când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. … (2)În cazul prevăzut la lit. d), se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la lit. e), taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației.(3)Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.(4)Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acțiunea sau cererea.“ …  … 14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, art. 16 alin. (1) care prevăd că „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) potrivit cărora „Dreptul la apărare este garantat“, art. 124 alin. (1) care prevăd că „Justiția se înfăptuiește în numele legii“, art. 126 alin. (2) și (3) referitoare la instanțele judecătorești și art. 135 alin. (2) lit. a) care prevăd că „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;“. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în fapt, autorii excepției, reclamanți în cauza ce are ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, au formulat o cerere de renunțare la judecată, admisă de către instanța de judecată și, în subsidiar, au solicitat instanței să se pronunțe și asupra taxei judiciare de timbru pe care au avut obligația să o achite. În acest context, aceștia consideră că, având în vedere renunțarea la acțiune, instanța era obligată să dispună și restituirea taxei de timbru, întrucât „rațiunea legiuitorului a fost aceea de a acorda unui serviciu public prestat acea valoare juridică reală.“ … 16.Curtea constată că prevederile criticate din Codul de procedură civilă reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziție, alături de renunțarea la drept, achiesare și tranzacție. Reclamantul fiind cel care a inițiat demersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunța la judecată, fără vreo obligație de a justifica în vreun fel manifestarea sa de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal în privința acesteia. Prin renunțare, are loc stingerea procesului civil, părțile fiind plasate în poziția anterioară promovării acțiunii, ca și cum nu ar fi exercitat niciodată acțiunea în justiție, iar desistarea reclamanților are ca efect stingerea efectelor pe care le-a produs introducerea acelei acțiuni. În principiu, renunțarea la judecată poate fi făcută oricând în cursul judecății și trebuie să fie expresă și neechivocă. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, dar până la primul termen la care părțile sunt legal citate, nu este necesar consimțământul pârâtului, dar, la cererea acestuia din urmă, reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecată. … 17.Însă, Curtea observă că, dacă renunțarea are loc când părțile au intrat în dezbaterea fondului – așa cum prevedea art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, sau, astfel cum este reglementat în art. 406 din noul Cod de procedură civilă – dacă renunțarea s-a făcut la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, este necesar acordul pârâtului. Această soluție a fost justificată în doctrină pe considerentul că pârâtul, existând riscul unui alt proces și apreciind din actele de procedură efectuate în cauză că reclamantul nu va câștiga procesul, are interesul să obțină o hotărâre cu autoritate de lucru judecat, motiv pentru care se opune renunțării reclamantului și cere continuarea judecății. … 18.Astfel, în reglementarea anterioară, criticată în cauză, și anume art. 246 din Codul de procedură civilă din 1865, momentul procesual în raport cu care se impunea sau nu consimțământul pârâtului era acela al intrării în dezbaterea fondului (care începea odată cu încuviințarea probelor). Art. 406 din noul Cod de procedură civilă a preluat această concepție, raportându-se la momentul la care începe, practic, cercetarea procesului (cel la care, printre altele, pot fi încuviințate probele), respectiv primul termen la care părțile sunt legal citate. … 19.Raportat la criticile autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea reține faptul că, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 din Codul de procedură civilă și ale art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, Curtea a constatat că „art. 246 din Codul de procedură civilă reglementează renunțarea la judecată a reclamantului, precum și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, în condițiile legii, ca urmare a renunțării la judecată. Obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, atunci când renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, este consecința firească a culpei sale procesuale, urmând astfel să suporte cheltuielile ocazionate pentru cealaltă parte în legătură cu judecarea cauzei respective“. … 20.Curtea a reținut, de asemenea, că „textul art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi referitoare la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, evitându-se, astfel, o îmbogățire fără justă cauză a statului, și acoperă o paletă largă de situații în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru. Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, în situația în care reclamantul renunță la judecata cererii de chemare în judecată, Curtea a reținut că legiuitorul are în vedere, așa cum s-a subliniat în jurisprudența Curții, faptul că, în momentul în care justiția a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanșarea și desfășurarea unui proces a fost deja pus în mișcare, ceea ce implică anumite cheltuieli“. În fine, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competența legiuitorului. … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petre Zainea și Dumitra Zainea în Dosarul nr. 17.318/212/2011⃰/A1⃰ al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că prevederile art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește