DECIZIA nr. 793 din 23 noiembrie 2021

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă și a Legii nr. 14/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, în ansamblu, excepție ridicată de Carolina Țânpău în Dosarul nr. 5.186/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 129D/2019 și de Liudmila Moscalenco în Dosarul nr. 14.486/299/2018 al aceleiași instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.525D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 noiembrie 2021, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a conexat Dosarul nr. 1.525D/2019 la Dosarul nr. 129D/2019 și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 noiembrie 2021, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.186/299/2018, și prin Încheierea din 22 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 14.486/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Carolina Țânpău și de Liudmila Moscalenco în cadrul soluționării unor cauze de contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Direcția Publică de Evidență a Persoanelor – Serviciul de stare civilă – Sector 5, respectiv cu Direcția Publică de Evidență a Persoanelor – Serviciul de stare civilă – Sector 1, având ca obiect acțiuni în constatarea refuzului nejustificat al serviciului de stare civilă de a înregistra, prin reprezentant convențional cu procură notarială, și de a soluționa cererea de transcriere a certificatului de naștere moldovenesc. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia invocă atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă. … 5.Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, se arată, în esență, că, la adoptarea Legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, devenită Legea nr. 14/2018, nu a fost respectat principiul bicameralismului, deoarece forma adoptată de Camera Deputaților cuprinde 18 modificări și completări importante față de forma adoptată de Senat, ceea ce contravine dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Constituție, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale, în special Decizia nr. 377 din 31 mai 2017. Totodată, se arată că Legea nr. 14/2018 a fost adoptată cu încălcarea art. 79 alin. (1) din Constituție, prin lipsa avizului Consiliului Legislativ asupra formei diferite pe care a căpătat-o proiectul de lege adoptat de Camera Deputaților. … 6.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, se arată, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul la apărare, deoarece titularilor cererii de transcriere nu li se permite solicitarea transcrierii prin reprezentant convențional – avocat, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 653 din 17 octombrie 2017.  … 7.Totodată, se susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece încalcă art. 2, 3 și 29 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și funcționarea profesiei de avocat – prin restrângerea dreptului avocatului de a asista și reprezenta persoanele fizice în fața autorităților și instituțiilor publice, precum și a dreptului corelativ al persoanelor de a fi asistate și reprezentate de avocat în efectuarea demersurilor legale în vederea transcrierii/înscrierii certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă -, precum și prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la criteriile de claritate, accesibilitate și previzibilitate ale legii. Astfel, temeiul instituției reprezentării este art. 1.295 din Codul civil, potrivit căruia „puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, după caz“. Cu toate acestea, noțiunea de „reprezentant legal“, în ceea ce privește persoana fizică, este utilizată, în general, atunci când este vorba despre persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, cum ar fi minorul cu vârsta de până la 14 ani sau interzisul judecătoresc. Se observă că teza finală a textului de lege criticat tratează, în mod distinct, tocmai situația persoanelor fără capacitate de exercițiu, după cum urmează: „Pentru minori cererea de transcriere/înscriere poate fi depusă de către unul dintre părinți sau, după caz, de reprezentantul lor legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita și personal“. În acest context, s-ar putea ajunge la concluzia că prin noțiunea de „reprezentant legal“ legiuitorul a avut în vedere reprezentarea ce își are izvorul în lege, în sensul art. 1.295 din Codul civil, însă urmează a se face distincția între izvorul puterii de reprezentare și „mandatul“ de reprezentare propriu-zis. Așadar, chiar dacă reprezentarea minorului de până la 14 ani de către părinte sau a interzisului judecătoresc de către tutore este o reprezentare legală, în sensul în care legea prevede că este obligatorie reprezentarea acestora, este necesară intervenția puterii judecătorești pentru a fi stabilită, în concret, persoana responsabilă cu exercitarea drepturilor minorului sau ale interzisului judecătoresc. Prin urmare, chiar dacă reprezentarea prin avocat este, în esență, convențională, la fel ca în cazul tutorelui, puterea avocatului de a reprezenta își are izvorul în lege, și anume în Legea nr. 51/1995. Așadar, interpretarea noțiunii de „reprezentant legal“ prin raportare la art. 1.295 din Codul civil generează, la rândul ei, grave probleme de neclaritate și imprevizibilitate, incompatibile cu prevederile Legii nr. 24/2000 și care generează situații de incoerență și instabilitate ce contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. … 8.De asemenea, se arată că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cetățenii români care au dobândit cetățenia română în temeiul art. 10 și 11 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, care sunt obligați să depună personal cererile de transcriere, sunt tratați diferit în raport cu ceilalți cetățeni români care au dobândit cetățenia română în temeiul art. 5 și 8 din Legea nr. 21/1991. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității în fața legii și a autorităților publice. Nici din analiza expunerii de motive a legii criticate, nici din analiza reglementării în ansamblu, nu reies elemente care să conducă la introducerea unor bariere administrative. Or, câtă vreme nu există o expunere de motive corespunzătoare care să releve „scopul legitim“ al ingerinței în dreptul persoanei de a dispune liber în raport cu treburile care o vizează, în speță, dreptul de a fi reprezentat în executarea obligațiilor impuse de lege prin reprezentant convențional liber ales, există o ingerință în drepturile consacrate de art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1) și art. 51 alin. (1) și (2) din Constituție. De asemenea, nu există nicio justificare care să corespundă exigențelor instituite de art. 53 din Constituție. Așadar, prevederile de lege criticate reprezintă o discriminare directă, multiplă (conform doctrinei și jurisprudenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții Europene a Drepturilor Omului și UNESCO) a cetățenilor care au dobândit cetățenia română conform art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, față de cetățenii români care au dobândit cetățenia în temeiul art. 5 și 8 din aceeași lege, mai ales că cetățenii din prima categorie se află în afara teritoriului României, efortul de deplasare fiind unul foarte mare, cele mai mari probleme fiind în cazul persoanelor care necesită instituirea curatelei, acestea fiind obligate să cheltuie resurse pentru instituirea curatelei în străinătate pe cale judecătorească, iar ulterior pentru recunoașterea efectelor pe teritoriul României în cadrul procedurii judiciare de exequator. Un alt aspect al discriminării generate de prevederile de lege criticate îl constituie încălcarea obligației prevăzute de art. 7 din Constituție privind românii din străinătate. Rațiunea prevederilor art. 10 din Legea nr. 21/1991 este conformă intențiilor legiuitorului declarate în art. 1 alin. (3) din Constituție, de a adopta măsuri prin care să reducă din daunele cauzate de instituirea regimului comunist pe teritoriul României în perioada anterioară anului 1989. Legiuitorul, încă de la momentul reformării statului român într-un stat bazat pe principii democratice, ulterior Revoluției de la 1989, a adoptat norme care au stimulat redobândirea/repatrierea cetățeniei române de către foștii cetățeni ai României Mari. Ca urmare, intenția legiuitorului este aceea de a institui o procedură simplificată și de scurtă durată pentru foștii cetățeni români care au pierdut cetățenia română contrar voinței lor și care au suferit adevărate tragedii cu efect pentru toate generațiile ulterioare. În final, se susține că interzicerea în mod singular, numai în privința dobânditorilor de cetățenie română în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991 este contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009. … 9.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepției de neconstituționalitate, prin prisma încălcării art. 16 din Constituție, având în vedere că, din analiza prevederilor Legii nr. 119/1996 și a metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, situația prevăzută de dispozițiile de lege criticate este unica în care se solicită prezența personală a părților pentru depunerea unei cereri, excluzând astfel posibilitatea părților de a se prezenta prin mandatar. Mai mult decât atât, instanța constată că din textul contestat nu rezultă nici motivul concret pentru care se solicită prezența personală a părților la depunerea unei cereri de transcriere, motiv pentru care se poate concluziona că tratamentul la care sunt supuse părțile este unul discriminatoriu. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, prevederi introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 14/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2018, având următorul conținut: „În situațiile prevăzute la alin. (5^1)-(5^3) cererea de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune, personal, de către titulari sau reprezentanții legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România. Pentru minori cererea de transcriere/înscriere poate fi depusă de către unul dintre părinți sau, după caz, de reprezentantul lor legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita și personal“. Dispozițiile art. 41 alin. (5^1)-(5^3) la care fac trimitere dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: (5^1)Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au avut niciodată domiciliul în România se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, după cum urmează:a)cu aprobarea primarilor sectoarelor municipiului București și cu avizul prealabil al șefilor serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor ale sectoarelor municipiului București; … b)cu aprobarea primarilor municipiilor reședință de județ și cu avizul prealabil al șefilor serviciilor publice comunitare județene de evidență a persoanelor. … (5^2)Persoanele care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română și care au avut domiciliul în România depun cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă la Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia se află:a)ultimul loc de domiciliu avut în țară, înainte de pierderea cetățeniei române; … b)adresa imobilului în care a locuit înainte de dobândirea cetățeniei române, înscrisă în documentul eliberat de structura pentru imigrări. … (5^3)Înscrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, cu aprobarea șefilor misiunilor diplomatice ori ai oficiilor consulare, în cazul în care actele sau faptele de stare civilă s-au produs și s-au înregistrat în prealabil la autoritatea din statul în care acestea s-au produs, iar statul în care s-au produs și s-au înregistrat actele sau faptele de stare civilă se află în circumscripția misiunii diplomatice ori al oficiului consular al României. … 14.Având în vedere că autoarele excepției de neconstituționalitate invocă și critici de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare a Legii nr. 14/2018, prin care s-au introdus dispozițiile criticate în Legea nr. 119/1996, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă atât dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996, cât și Legea nr. 14/2018, în ansamblu. … 15.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată, art. 51 alin. (1) și (2) privind dreptul de petiționare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (2) privind principiul bicameralismului și art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarele excepției de neconstituționalitate aduc atât critici de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la Legea nr. 14/2018, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la dispozițiile criticate din Legea nr. 119/1996. … 17.Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea principiului bicameralismului, Curtea constată că Legea nr. 14/2018 a aprobat, cu modificări și completări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 30 iunie 2016. Din analiza procesului legislativ al proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 (PL-x nr. 451/2016), Curtea reține că acesta a fost adoptat de Senat și, apoi, de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în această ultimă Cameră aducându-se modificări și completări formei adoptate de Senat, care avea articol unic prin care se aproba Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016. În Camera decizională s-au adus modificări și completări Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, intervenții legislative referitoare la actele de stare civilă și la actele de identitate ale cetățenilor români. … 18.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că bicameralismul nu înseamnă ca ambele Camere să se pronunțe asupra unei soluții legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecție, desigur, fără schimbarea obiectului esențial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecție ar însemna limitarea rolului său constituțional, iar caracterul decizional atașat acesteia devine iluzoriu. Prin urmare, nu se poate susține încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însușită de Camera de reflecție. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecție trebuie să cuprindă o soluție legislativă care păstrează concepția de ansamblu a acesteia și să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluții legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecție, în condițiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragrafele 37 și 38, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 45, Decizia nr. 412 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019, paragraful 57). … 19.Curtea a mai stabilit că art. 75 alin. (3) din Constituție, folosind sintagma „decide definitiv“ cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptat(ă) de prima Cameră sesizată să fie dezbătut(ă) în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări și completări. În acest caz, Camera decizională nu poate însă modifica substanțial obiectul de reglementare și configurația inițiativei legislative, cu consecința deturnării de la finalitatea urmărită de inițiator (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 34, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 56, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 46, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, paragrafele 41-43). … 20.Raportat la cauza de față, din analiza comparativă a conținutului normativ al actelor adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaților), Curtea observă că cele două forme diferă, Senatul adoptând o formă care prevedea un articol unic potrivit căruia se aproba Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016, iar Camera Deputaților adoptând forma finală care prevede modificări și completări aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, care la rândul ei modifică și completează acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, inclusiv Legea nr. 119/1996. Însă Curtea reține că toate aceste modificări și completări se circumscriu obiectului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 și nu modifică configurația proiectului de lege de aprobare a acesteia, ci, în esență, referitor la Legea nr. 119/1996, detaliază procedura administrativă de întocmire a actului de naștere și procedura administrativă de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii români care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română.  … 21.Astfel, Camera decizională este în drept să adopte aceste reglementări, modificările și completările aduse neschimbând filosofia și concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, referindu-se tot la modificări și completări aduse atât Legii nr. 119/1996 (intervenții legislative ce detaliază procedura administrativă de întocmire a actului de naștere și procedura administrativă de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii români care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română), cât și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (intervenții legislative referitoare la eliberarea actelor de identitate pentru persoanele fizice care nu posedă act de identitate și sunt internate sau primite spre îngrijire ori găzduire în instituții de ocrotire/centre de servicii sociale sau în centre educative). Așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Constituționale, bicameralismul stabilit prin art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție nu presupune ca proiectul de lege să fie adoptat în mod identic de cele două Camere ale Parlamentului; din contră, Camera decizională este în drept să adopte proiectul de lege într-o formă diferită în măsura în care menține obiectul de reglementare al inițiativei legislative și concepția de ansamblu a acesteia. Așadar, în cazul analizat, cea de-a doua Cameră nu a făcut altceva decât să se subsumeze obiectului de reglementare a proiectului legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 de unde rezultă că legea astfel adoptată păstrează concepția inițială atât a inițiatorului, cât și a primei Camere sesizate, neexistând deosebiri majore de conținut juridic și nicio configurație semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. … 22.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la lipsa avizului Consiliului Legislativ în cazul proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, din analiza procesului legislativ al Legii nr. 14/2018 (PL-x nr. 451/2016), reiese că prin Adresa cu nr. 618 din 29 iunie 2016, Consiliul Legislativ a comunicat Guvernului avizul său favorabil asupra proiectului de ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români. Cât privește susținerile potrivit cărora Consiliul Legislativ ar trebui să emită câte un aviz asupra tuturor formelor proiectului de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, și anume atât asupra formei adoptate de Senat, cât și asupra formei adoptate de Camera Deputaților, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit legii, Consiliul Legislativ avizează o singură dată proiectele de acte normative, înainte de adoptarea acestora. Astfel, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.122 din 29 noiembrie 2004, prevede că „Proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ cu privire la legalitatea măsurilor preconizate și la modul în care sunt realizate cerințele prevăzute la art. 3 alin. (3), care se aplică în mod corespunzător“. De asemenea, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, stabilește că „După elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ“. Așa cum a stabilit Curtea în jurisprudența sa, avizul Consiliului Legislativ este emis doar după ce procedura de elaborare a actului normativ a fost încheiată, înglobând eventualele modificări propuse prin avizul altor autorități competente în materie, astfel că reprezintă o evaluare finală și globală a actului normativ înainte de a fi supus adoptării sale. Avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru că observațiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea și coordonarea întregii legislații, astfel că acesta trebuie să fie solicitat în prealabil adoptării actului normativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 229 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 9 iulie 2020, paragrafele 46-51). … 23.Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, potrivit art. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cetățenia română se dobândește prin: a) naștere; b) adopție; c) acordare la cerere. Art. 5 din Legea nr. 21/1991 reglementează dobândirea cetățeniei române prin naștere. Cât privește acordarea cetățeniei române la cerere, art. 8 din același act normativ reglementează, cu titlu general, condițiile de acordare a cetățeniei române persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 prevede că „Cetățenia română se poate acorda și persoanelor care au pierdut această cetățenie, precum și descendenților acestora până la gradul II inclusiv și care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-e)“, iar art. 11 alin. (1) din același act normativ prevede că „Persoanele care au fost cetățeni români, dar au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau cărora această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e).“ … 24.Textul de lege criticat – art. 41 alin. (5^4) – face parte din secțiunea a 4-a – Întocmirea actelor de stare civilă ale cetățenilor români aflați în străinătate a capitolului II – Întocmirea actelor de stare civilă al Legii nr. 119/1996. Potrivit art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române, iar cetățeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în țară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază. În cazul cetățenilor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, dispozițiile art. 41 alin. (5^1) și (5^2) din Legea nr. 119/1996 stabilesc procedura de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, în funcție de faptul dacă au avut sau nu vreodată domiciliul în România. Art. 41 alin. (5^3) din Legea nr. 119/1996 stabilește procedura de înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română. Art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 – text de lege care formează obiect al controlului de constituționalitate în prezenta cauză – dispune că, în toate ipotezele de mai sus, cererea de transcriere/ înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune personal de către titulari sau reprezentații legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România. … 25.Referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat este clar și previzibil, legiuitorul având atribuția de a reglementa procedura de înscriere/transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă a cetățenilor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, evident cu respectarea prevederilor și principiilor din Legea fundamentală. Prin instituirea obligației pentru cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română să depună cererea de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă personal sau prin reprezentanții legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România, legiuitorul nu a încălcat prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, prin raportare la dispozițiile privind reprezentarea persoanelor fizice din Codul civil și din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Așa cum prevede art. 1.295 din Codul civil, „puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, după caz“. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, „Avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii“. Prin urmare, reprezentarea convențională a persoanelor fizice se exercită în condițiile legii. Or, legiuitorul – prin dispozițiile criticate – a adoptat soluția depunerii personal sau prin reprezentant legal a cererii de înscriere/transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă în cazul cetățenilor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, într-un anumit termen de la data depunerii jurământului de credință față de România, având în vedere caracterul personal al acestei cereri și fără ca prin aceasta să contravină dispozițiilor art. 1 alin. (5) privind principiul legalității. … 26.O asemenea soluție legislativă nu este de natură să contravină nici prevederilor art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare, care, în accepțiunea sa largă, cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, iar, în accepțiunea sa restrânsă, înseamnă posibilitatea oricărei persoane de a folosi un avocat pentru a-și valorifica pretențiile sau a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului. Or, în cauza de față, textul de lege criticat impune prezența personală a persoanei care a redobândit sau căreia i s-a acordat cetățenia română, la depunerea unei cereri cu vădit caracter personal, de transcriere a certificatului de naștere emis de alt stat, în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României. … 27.De asemenea, Curtea observă că invocarea Deciziei sale nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017, nu are relevanță în cauza de față, prin aceasta Curtea Constituțională admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare. La paragraful 29 al acestei decizii, Curtea a stabilit că, potrivit art. 24 din Constituție, dreptul la apărare este garantat, iar în absența oricărei circumstanțieri, norma fundamentală invocată are aplicabilitate și în afara sferei judiciare, așadar, inclusiv în cadrul procedurii disciplinare. Prin urmare, dreptul la apărare conține numeroase prerogative, iar una dintre acestea este, incontestabil, posibilitatea persoanei de a beneficia de asistență juridică, în condițiile reglementate prin legislația aplicabilă acestei forme de activitate juridică. Prin această decizie, Curtea a stabilit că dispozițiile de lege care prevedeau că, în fața consiliilor de disciplină, polițistul are dreptul de a fi asistat doar de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp, încalcă dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituție. Or, spre deosebire de reglementarea declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională prin decizia mai sus menționată, reglementarea potrivit căreia, după acordarea la cerere a cetățeniei române, cererea de transcriere a certificatului de naștere emis de alt stat se depune numai personal în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România, iar nu și prin avocat, nu încalcă dreptul unei persoane de a fi asistată de un avocat. Astfel, chiar dacă norma fundamentală invocată – art. 24 alin. (1) din Constituție privind dreptul la apărare – are aplicabilitate și în afara sferei judiciare (cum ar fi în cadrul unei proceduri disciplinare), având în vedere caracterul personal al cererii de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă ale cetățenilor care au redobândit cetățenia română sau cărora li sa acordat, dispozițiile de lege criticate nu încalcă dreptul persoanei de a beneficia de asistență juridică, în condițiile reglementate prin legislația aplicabilă acestei forme de activitate juridică. … 28.Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a reglementat în mod unitar, pentru toți cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, la cerere, aceeași regulă, cea a depunerii cererii de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, personal de către titulari sau reprezentații legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România. Faptul că legiuitorul nu a instituit aceeași regulă și pentru cetățenii care au dobândit cetățenia română prin naștere, în temeiul art. 5 din Legea nr. 21/1991, nu constituie o încălcare a principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, cetățenii români care au dobândit cetățenia prin naștere/adopție nu sunt în aceeași situație juridică cu cei care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, numai aceștia din urmă depunând un jurământ de credință față de România. Astfel, reglementarea diferită a situațiilor juridice diferite nu conduce la încălcarea principiului egalității în fața legii. … 29.Cât privește discriminarea invocată de autoarele excepției față de cetățenii români prevăzuți la art. 7 din Constituție, se reține că această normă constituțională nu are incidență în cauza de față, întrucât se referă la obligația statului de a sprijini întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt. … 30.Având în vedere acestea, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, acestea neavând incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. Totodată, dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei, ale art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată și ale art. 51 alin. (1) și (2) privind dreptul de petiționare nu au nicio legătură cu cauza de față. … 31.În final, Curtea reține că celelalte critici referitoare la situația în care se instituie curatela unei persoane nu pot fi primite, întrucât țin de aplicarea legii la cazuri concrete, ceea ce intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carolina Țânpău în Dosarul nr. 5.186/299/2018 și de Liudmila Moscalenco în Dosarul nr. 14.486/299/2018 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă și Legea nr. 14/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, în ansamblu, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește