DECIZIA nr. 79 din 18 februarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 526 din 19 iunie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 8REFERIRE LAOUG 19 02/04/2003
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 874 25/06/2010
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 8
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 8
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 36
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 436 08/07/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 24REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 619 17/11/2005
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 291 04/05/2017
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 31 05/02/2013
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 874 25/06/2010
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 800 07/12/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 206 28/05/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 579 09/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 576 09/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 753 22/10/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 578 09/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 712 06/10/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor anexei nr. VIII subcapitolul 1: A. Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală – consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, secțiunea I: Salarii pentru administrația publică centrală, pct. 2.6, la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mădălina Enache, Alina Iacob, Marius Florin Lupea Vasiliu și de Maria-Teodora Ionescu (Mărgărit) în Dosarul nr. 7.038/3/2018 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.545D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției au comunicat la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, se arată că, în cazul autoarei excepției Mărgărit Maria-Teodora a intervenit modificarea numelui, acesta fiind în prezent Ionescu Maria-Teodora, sens în care este atașată, în copie, cartea de identitate a acesteia. 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, de vreme ce prevederile legale criticate sunt expresia opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a încălca dispozițiile din Constituție invocate de autorii excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 11 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.038/3/2018, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor anexei nr. VIII subcapitolul 1: A. Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală – consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, secțiunea I: Salarii pentru administrația publică centrală, pct. 2.6, la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Mădălina Enache, Alina Iacob, Marius Florin Lupea Vasiliu și de Maria-Teodora Ionescu (Mărgărit) într-o cauză având ca obiect pretenții.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate, care stabilesc nivelul salariului de bază, gradația „0“, pentru funcția de consilier pentru afaceri europene, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) din Constituție. Se arată că nivelul stabilit pentru gradația „0“ nu a avut în vedere salariile consilierilor pentru afaceri europene aflate în plată la data adoptării actului normativ, astfel încât, începând cu data de 1 ianuarie 2018, nu mai este posibilă menținerea drepturilor salariale câștigate. Mai mult decât atât, acest nivel nu permite ca pentru această categorie de salariați să fie acordată majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Sub aspectul salarizării, se creează astfel o discriminare a consilierilor pentru afaceri europene în raport cu alte categorii de personal salarizate din fondurile publice, care au primit majorarea prevăzută de 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.7.Autorii excepției consideră, așadar, că, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, prin valoarea stabilită pentru salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene s-au creat premisele aplicării diferențiate a prevederilor legale referitoare la menținerea în plată a drepturilor salariale anterioare și majorarea acestora începând cu data de 1 ianuarie 2018. Astfel, stabilirea nivelurilor de salarizare, potrivit dispozițiilor legale criticate, a determinat diminuarea salariilor pentru consilierii pentru afaceri europene, nefiind aplicate prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la acordarea începând cu 1 ianuarie 2018 a unei majorări salariale de 25%, iar față de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a impus, în fapt, o reducere salarială.8.Invocând principiile care stau la baza reglementării sistemului de salarizare, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, se susține că importanța socială a muncii depuse de către consilierii pentru afaceri europene, stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, a fost redusă sub nivelul celei a consilierilor diplomatici, deși, inițial, cele două categorii erau tratate similar sub aspectul salarizării. Or, potrivit legii-cadru analizate, importanța socială a muncii depuse de către consilierii pentru afaceri europene a fost redusă până la nivelul de doar 65% din cea a consilierilor diplomatici, salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene fiind stabilit la 6.580 lei, în timp ce pentru consilierii diplomatici la valoarea de 10.000 lei. 9.De asemenea, prin aplicarea neunitară a majorării salariale pentru categoriile de personal din cadrul administrației publice centrale este nesocotit și principiul egalității, fiind evident tratamentul diferențiat, consilierii pentru afaceri europene nebeneficiind de majorarea salarială de 25% a salariului brut. Acest tratament diferențiat este de natură să aducă atingere drepturilor autorilor excepției, cu atât mai mult cu cât legea-cadru a salarizării prevede reguli cu privire la salariile de bază în cuantumul lor brut, iar începând cu data de 1 ianuarie 2018 au intrat în vigoare prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017, care stabilesc contribuțiile sociale exclusiv în sarcina salariaților, ceea ce conduce la o diminuare accentuată a veniturilor nete ale consilierilor pentru afaceri europene, care nu doar că nu beneficiază de majorarea valorii brute a salariilor de bază, dar vor avea de suportat și contribuții sociale în cuantumuri majorate. În plus, o altă ingerință nejustificată și neproporțională a intervenit și prin diminuarea unei alte componente a sistemului de salarizare a consilierilor pentru afaceri europene, care prin natura activității curente gestionează fonduri europene, respectiv prin diminuarea sporului specific, care anterior era în cuantum de până la 75%, iar în prezent este de până la 35%. 10.Se susține, de asemenea, încălcarea dreptului fundamental la muncă, ce are un conținut complex, incluzând dreptul la salariu, de vreme ce în cazul autorilor excepției a intervenit o diminuare salarială prin raportare la limita stabilită de textul de lege criticat. Această diminuare salarială nu respectă cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. Se invocă în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Diminuarea salarială nu poate fi justificată nici prin prisma expunerii de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, care nu pleacă de la premisa existenței unei situații de criză, ci, din contră, de la ideea că salariile din domeniul public vor fi majorate începând cu data de 1 ianuarie 2018 cu 25%. 11.Se mai susține că stabilirea unui venit salarial mai mic decât cel avut anterior contravine principiului garantării drepturilor câștigate, putând fi asimilată unei exproprieri cu privire la un drept de proprietate, fără existența unei justificări care să analizeze proporționalitatea măsurii.12.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale nu își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, apreciind că, în raport cu motivele invocate în acțiunea introductivă, aceasta ar echivala cu o antepronunțare.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, note scrise depuse la dosar de autorii excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile pct. 2.6 secțiunea I: Salarii pentru administrația publică centrală, subcapitolul 1: A. Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală – consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, capitolul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prevederile legale care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate instituie, pentru anul 2022, salariul de bază corespunzător gradației „0“ și coeficientul, specifice funcției de consilier pentru afaceri europene din administrația publică centrală de specialitate, la nivelul studiilor superioare.17.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. Este invocat, de asemenea, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie salariul de bază pentru gradația „0“ la nivelul anului 2022 și coeficientul corespunzător, pentru funcția de consilier de afaceri europene, la nivelul studiilor superioare, din aparatul administrației publice centrale de specialitate, astfel cum aceasta este calificată în cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017. Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. În privința modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 și anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.19.În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prevederile art. 38 alin. (6) din legea-cadru stabilesc faptul că, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit acestei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.20.În aceste condiții, reținând că prevederile legale criticate sunt integrate ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, Curtea constată că normele legale supuse controlului de constituționalitate nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție.21.Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între consilierii pentru afaceri europene și alte categorii de personal plătit din fonduri publice, Curtea reține că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Totodată, este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare la diferite autorități sau instituții publice și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat, în cazul de față, apare ca justificată.22.Aplicarea regulii plafonării la nivelul anului 2022 a drepturilor salariale anumitor categorii de personal plătit din fonduri publice nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate, de vreme ce premisele specifice fiecărei categorii profesionale sunt diferite. Situația obiectiv diferită a diferitelor categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică, așa cum s-a arătat, un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20).23.Totodată, referitor la invocarea reglementărilor anterioare care plasau consilierii pentru afaceri europene la același nivel de salarizare cu consilierii diplomatici, Curtea precizează că neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, ultima, apreciată ca fiind mai puțin favorabilă, declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate. În jurisprudența sa în materie, de exemplu, prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a reținut în mod constant că nu constituie discriminare dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile.24.În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, în cazul autorilor excepțiilor, invocate prin prisma art. 16 din Constituție, se reține că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, stabilind că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia“.25.De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 619 din 17 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 13 decembrie 2005). Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).26.Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014 și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.27.În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.28.Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind restrângerea exercițiului dreptului fundamental la salariu (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea observă că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.29.Referitor la invocarea principiului securității juridice, care rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unui anumit cuantum al salariilor de bază plătite din fonduri publice pentru consilierii pentru afaceri europene, la nivelul prevăzut pentru anul 2022, nu are semnificația încălcării regulilor constituționale și convenționale invocate.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mădălina Enache, Alina Iacob, Marius Florin Lupea Vasiliu și de Maria-Teodora Ionescu (Mărgărit) în Dosarul nr. 7.038/3/2018 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile pct. 2.6 secțiunea I: Salarii pentru administrația publică centrală, subcapitolul 1: A. Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală – consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, capitolul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x