DECIZIA nr. 787 din 4 noiembrie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Maria Iancu în Dosarul nr. 10.088/55/2017 al Tribunalului Arad – Secția I civilă și de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 10.612/55/2017/a1 al Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă, cauze care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 145D/2018 și, respectiv, nr. 290D/2018. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a conexat Dosarul nr. 290D/2018 la Dosarul nr. 145D/2018 și, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.088/55/2017, Tribunalul Arad – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Maria Iancu într-un dosar având ca obiect soluționarea căii de atac a apelului, formulate împotriva unor contestații la executare și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 145D/2018. … 4.Prin Decizia civilă nr. 19 din 14 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.612/55/2017/a1, Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Emil Siegmeth într-un dosar având ca obiect soluționarea căii de atac a recursului, formulate împotriva unor contestații la executare și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 290D/2018. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât titularii veniturilor de natură salarială beneficiază de un tratament mai favorabil decât debitorii titulari ai veniturilor de altă natură, chiar dacă ambele categorii de debitori se folosesc de acele venituri pentru a-și asigura subzistența. Din aceste motive, art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală introduce o discriminare lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă. … 6.Tribunalul Arad – Secția I civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 7.Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală prevăd că sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condițiile Codului de procedură civilă, astfel încât toate persoanele aflate în această situație beneficiază de același tratament juridic. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în măsura în care se interpretează că veniturile bănești ale debitorului persoană fizică supuse urmăririi la plătitorul venitului nu se limitează la cele enumerate în mod expres de textul legal criticat, fiind cele stipulate în condițiile Codului de procedură civilă. … 10.Avocatul Poporului observă că textul criticat se referă la veniturile bănești ale debitorului persoană fizică ce pot fi urmărite „numai în condițiile Codului de procedură civilă“. Prin urmare, din analiza gramaticală a sintagmei precitate rezultă că acesta trimite la condițiile stabilite de procedura civilă, care se regăsesc în art. 729 din Codul de procedură civilă, privind limitele urmăririi veniturilor bănești. Astfel, legiuitorul are în vedere orice venituri periodice ale debitorului, destinate asigurării mijloacelor de existență, fără a restrânge tipurile de venituri pentru care limitează poprirea. Având în vedere că legiuitorul este ținut de obligații pozitive, de exemplu, asigurarea unui trai decent, protecția familiei, se poate înțelege semnificația reglementării ca măsură de protecție a debitorului, în vederea asigurării unei sume minime din venit pentru asigurarea subzistenței. Or, în prevederile legale criticate, legiuitorul nu mai folosește sintagma „orice venituri“, astfel încât se creează o distincție între cele două texte și se ridică problema dacă norma de procedură fiscală este sau nu de strictă interpretare. Este adevărat că procedura civilă reprezintă norma generală, iar procedura fiscală reprezintă norma specială, dar trebuie analizat dacă legiuitorul a intenționat să facă o distincție în sens restrictiv. În acest sens, trebuie analizat spiritul legii prin prisma metodei logice: acceptând teza potrivit căreia textul de procedură fiscală este de strictă interpretare, rezultă că limitele popririi din procedura civilă nu sunt aplicabile. Astfel, legiuitorul, în vederea colectării creanțelor fiscale, ar limita poprirea doar pentru persoanele care au venituri din salarii, pensii, ajutoare sau indemnizații cu destinație specială, în timp ce persoanelor care realizează venituri cu caracter de continuitate din alte surse (activități independente, spre exemplu) ar urma să le fie integral poprite veniturile. În acest caz, ar fi vorba de un tratament juridic diferit aplicat debitorilor fiscali în funcție de sursa venitului cu caracter de continuitate din care își asigură subzistența, la care se adaugă consecința prejudicierii nivelului de trai al celor care nu obțin venituri din categoriile enumerate expres de textul de lege din procedura fiscală. Totodată, în vederea deslușirii intenției legiuitorului, trebuie ținut cont de faptul că textul criticat precizează că sumele respective „sunt supuse urmăririi la plătitorul venitului numai în condițiile Codului de procedură civilă“. Dacă legiuitorul ar fi urmărit excluderea unor categorii de venituri de la condițiile Codului de procedură civilă, s-ar fi exprimat în acest sens folosind termenul „prin excepție“, în locul sintagmei „numai în condițiile Codului de procedură civilă“. Astfel, având în vedere că legiuitorul a menționat că veniturile se supun popririi numai în condițiile Codului de procedură civilă, iar acesta are în vedere orice venituri cu caracter de continuitate care asigură subzistență debitorului, iar acceptarea ipotezei interpretării restrictive ar conduce la concluzia unui tratament juridic diferit aplicat debitorilor în funcție de natura venitului, se arată că textul criticat este doar o normă de trimitere la norma generală în materia popririi, fără să intenționeze un tratament special, restrictiv. Ca atare, interpretarea textului de lege este una extensivă, în concordanță cu norma generală din art. 729 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu principiul respectării unității dintre litera și spiritul legii, a echilibrului dintre acestea, în scopul evitării abuzului de drept, a încălcării echității, a arbitrarului. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 236 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora: „(4) Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi de către plătitorul venitului numai potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.“ … 14.Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate ulterior, prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 82/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în redactarea anterioară acestei modificări, întrucât continuă să își producă efecte în cauză. … 15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii astfel cum este interpretat în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma exigențelor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia sunt nemulțumiți de faptul că textul analizat nu stabilește limite ale urmăririi veniturilor bănești ale persoanelor fizice independente. O asemenea susținere vizează însă o chestiune de interpretare și aplicare a legii în sensul stabilirii naturii juridice a persoanelor fizice independente și al determinării consecințelor juridice care decurg din aceasta. Prin urmare, în funcție de calificarea dată și de natura veniturilor realizate, persoana fizică independentă urmează să beneficieze, în ceea ce privește urmărirea mobiliară, fie de regimul debitorului persoană juridică, fie de cel al persoanei fizice, în acest ultim caz cu condiționările impuse prin art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală (a se vedea mutatis mutandis Decizia Curții Constituționale nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragrafele 24 și 25). … 17.Cu privire la interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței judecătorești care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală și ale art. 729 din Codul de procedură civilă la speța dedusă judecății, Curtea va constata că soluționarea acesteia excedează competenței sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură fiscală este inadmisibilă. … 18.Mai mult decât atât, distinct de cele de mai sus, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate invocă, de fapt, o pretinsă neconstituționalitate între prevederile Codului de procedură fiscală și cele ale Codului de procedură civilă. Or, acest aspect nu ține de competența Curții, astfel cum aceasta este reglementată de Constituție și de Legea nr. 47/1992. Instanțele judecătorești au rolul și sarcina de a interpreta textele legale, astfel încât acestea să fie aplicate potrivit rațiunii care a stat la baza adoptării lor. … 19.Totodată, Curtea a arătat constant în jurisprudența sa că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se astfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Or, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și de aplicare a normelor legale în situația unor eventuale contrarietăți între acestea (a se vedea Decizia nr. 171 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012). … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Maria Iancu în Dosarul nr. 10.088/55/2017 al Tribunalului Arad – Secția I civilă și de Emil Siegmeth în Dosarul nr. 10.612/55/2017/a1 al Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția I civilă și Curții de Apel Timișoara – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește