DECIZIA nr. 786 din 3 decembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 10 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ActulREFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ActulREFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 1REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 255 06/05/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 4REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 5REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 5REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 5REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 5REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 12REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 13REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 14REFERIRE LAOG 26 21/08/2013 ART. 15
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009
ART. 14REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 16REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009
ART. 16REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 17REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 18REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 10
ART. 20REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 229
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 52 17/02/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 255 06/05/2014
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 22REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 22REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 24REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE 203 02/06/2009 ART. 1
ART. 25REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008 ART. 3
ART. 25REFERIRE LAOUG 79 18/06/2008
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și ale art. I din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, excepție ridicată de Gheorghe Bucurel Ghirdă în Dosarul nr. 1.321/293/2016 al Judecătoriei Rupea și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 677D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că prevederile constituționale care reglementează regimul general privind raporturile de muncă nu au incidență în cauză, întrucât, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 255 din 6 mai 2014, contractul de mandat nu se circumscrie raporturilor de muncă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 5 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.321/293/2016, Judecătoria Rupea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și ale art. I din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Bucurel Ghirdă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită obligarea acestuia la plata unei sume reprezentând prejudiciu constatat de către Camera de Conturi a Județului Brașov, cauzat în perioada cât acesta a deținut calitatea de director al Regiei Publice Locale a Pădurilor Stejarul – R.A. din Rupea în baza unui contract de mandat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 coroborate cu cele ale art. I din Legea nr. 203/2009, prin intermediul cărora se plafonează nivelul maxim al remunerației ce poate fi acordată prin contractul de mandat directorului/directorului general, sunt neconstituționale, deoarece reglementările în domeniul respectiv pot fi adoptate doar prin intermediul unei legi organice, având în vedere dispozițiile Legii fundamentale cu privire la regimul general privind raporturile de muncă, respectiv art. 73 alin. (3) lit. p). În acest context, se face trimitere la Codul muncii, Codul civil și Codul fiscal și se susține că raporturile juridice stabilite în baza contractului de mandat sunt asimilate raporturilor juridice de muncă, fiind necesară reglementarea acestora prin lege organică, respectiv să fie adoptate cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție. 6.Judecătoria Rupea opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la diferența dintre contractul de muncă și contractul de mandat; contractul de mandat încheiat de către directorii generali/directorii unităților economice de interes local reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de Codul civil, deosebindu-se în mod esențial de contractul de muncă. De altfel, textul constituțional menționat nici nu are incidență în cauză.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8.Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la contractul de muncă, pe de o parte, și contractul de mandat, pe de altă parte, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Totodată, precizează că și în situația în care raportul juridic rezultat din contractul de mandat ar fi asimilat unui raport de muncă, obligativitatea reglementării prin lege organică vizează regimul general privind raporturile de muncă (Codul muncii), și nu instituirea unor norme cu caracter particular aplicabile unor categorii de persoane.9.Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la contractul de muncă și contractul de mandat, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece dispozițiile constituționale invocate în susținerea acesteia nu sunt aplicabile speței, normele legale criticate neavând ca obiect regimul general al raporturilor de muncă.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 23 iunie 2008, și ale art. I din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009. 13.Din evaluarea cadrului legislativ în materie, Curtea observă că prevederile criticate în mod punctual [art. 3^1 alin. (1)] au fost introduse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 203/2009, astfel că, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, în realitate obiectul acesteia se circumscrie la dispozițiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, precum și la art. I pct. 3 din Legea nr. 203/2009. Dispozițiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, criticate în mod punctual, au următorul cuprins:(1)Directorul general/directorul beneficiază de o remunerație lunară acordată prin contractul de mandat, după cum urmează:a)la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale și a autorităților publice centrale la care statul este acționar unic sau majoritar, precum și al filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de secretar de stat;b)la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor de interes județean aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități administrativ-teritoriale județene, precum și al filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv viceprimar al municipiului București;c)la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor de interes local aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unități administrativ-teritoriale de interes local, precum și al filialelor acestora, remunerația nu poate depăși nivelul indemnizației lunare acordate prin lege pentru funcția de viceprimar.14.De asemenea, Curtea observă că atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, cât și Legea nr. 203/2009 au fost abrogate prin art. 15 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 29 august 2013. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială care se reglementează prin lege organică și ale art. 76 alin. (1) cu privire la majoritatea cu care se adoptă legile organice. 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că prevederile art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, prin care s-au legiferat aspecte cu privire la remunerația acordată prin contractul de mandat directorului/directorului general, au fost reglementate/introduse prin Legea nr. 203/2009, lege care nu a fost adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituție. Or, în opinia acestuia, raporturile stabilite în baza unui contract de mandat sunt asimilate raporturilor juridice de muncă, raporturi care se circumscriu art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la regimul general privind raporturile de muncă din Legea fundamentală.17.Curtea observă că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 se reglementează aspecte ce țin de contractul de mandat ce are incidență în cazul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și al filialelor acestora.18.În contextul unor raporturi juridice circumscrise contractului de mandat prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, directorii generali/directorii asigură conducerea operatorilor economici prevăzuți de lege, în baza unui contract de mandat încheiat în condițiile Legii societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, și ale ordonanței de urgență în discuție, și beneficiază de o remunerație lunară acordată prin contractul de mandat, potrivit prevederilor art. 3^1 și 3^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, reglementări care au fost adoptate în procesul legislativ cu ocazia aprobării prin lege a ordonanței de urgență. 19.În ceea ce privește noțiunea de mandat, aceasta este prevăzută de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. Astfel, la art. 2.009 din acest act normativ se prevede că mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant, și care poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Astfel, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros. Dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remunerația mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanțelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate (art. 2.010 din Codul civil). De asemenea, contractul de mandat este circumscris anumitor condiții referitoare la durata, întinderea și executarea mandatului, obligația de a da socoteală și la diligența mandatarului etc., care, în esență, au în vedere faptul că mandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat (art. 2.011-2.019 din Codul civil).20.În ceea ce privește contractul individual de muncă, potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, acesta este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Potrivit art. 229 alin. (1) din același cod, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.21.Cu privire la natura juridică a contractului de mandat prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, prin Decizia nr. 52 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, și prin Decizia nr. 255 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014, paragraful 14, instanța de contencios constituțional a reținut că directorii generali/directorii unităților economice încheie un contract de mandat în baza căruia beneficiază de o retribuție potrivit legii, iar contractul de mandat astfel încheiat reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de art. 2.009 și următoarele din Codul civil, deosebindu-se, în mod esențial, de raportul de muncă. În contextul respectiv, Curtea a arătat că, întrucât art. 41 din Constituție vizează, în mod esențial, raportul de muncă, și nu drepturile și obligațiile născute în temeiul unui contract de mandat, modalitatea de configurare și cuantumul retribuției plătite în baza contractului de mandat nu pot fi cenzurate prin prisma acestui text constituțional. 22.Față de această împrejurare, pentru identitate de rațiune, Curtea reține că normele constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, invocate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate, nu sunt incidente în speța de față, întrucât prin art. I pct. 3 din Legea nr. 203/2009 [prin care au fost introduse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 prevederile art. 3^1 alin. (1)] nu s-a reglementat în domeniul referitor la regimul general privind raporturile de muncă prevăzut de textul constituțional antereferit, ci cu privire la remunerația lunară ce se cuvine directorilor generali/directorilor unităților economice care exercită această funcție în baza contractului de mandat, care, astfel cum reiese din cele prezentate mai sus, este diferit de raportul de muncă. 23.De altfel, normele criticate constituie o aplicare a dreptului comun în materie la contractul de mandat încheiat în cazul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și al filialelor acestora și prin care remunerația mandatarului este determinată concret prin lege, întrucât Codul civil statuează că, dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remunerația mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii.24.Acest aspect reiese și din dispozițiile art. 3^1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008, prin care se prevede că se acordă și alte drepturi decât cele bănești prin similitudine cu cele din contractul colectiv de muncă aplicabil unității respective, potrivit cărora „directorul general/directorul beneficiază prin contractul de mandat de concediu de odihnă anual și indemnizația aferentă, diurnă și cheltuieli de delegare în interesul serviciului, concediu medical conform legii și zile libere plătite pentru sărbătorile legale, zile festive specifice, căsătorie, nașterea unui copil sau în caz de deces al unui membru de familie, acordate prin similitudine cu cele din contractul colectiv de muncă aplicabil unității respective“. Astfel, potrivit art. 3^2 din aceeași ordonanță de urgență, remunerația lunară a directorului general/directorului stabilită prin contractul de mandat în condițiile art. 3^1 alin. (1) este unica formă de recompensare în bani a activității depuse de persoana respectivă și nu i se pot acorda prin contractul de mandat alte beneficii, de orice formă, în afara celor prevăzute la art. 3^1 alin. (2).25.Prin urmare, față de cele prezentate, Curtea constată că nu se impunea adoptarea prevederilor art. I pct. 3 din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici – și, implicit, introducerea art. 3^1 alin. (1) în această ordonanță de urgență – cu majoritatea cerută pentru legile organice prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituție, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Bucurel Ghirdă în Dosarul nr. 1.321/293/2016 al Judecătoriei Rupea și constată că dispozițiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și ale art. I pct. 3 din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Rupea și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x