DECIZIA nr. 784 din 28 noiembrie 2019

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4)-(6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Liviu Jîtea în Dosarul nr. 880/44/2017 al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 octombrie 2019 și au fost consemnate în încheierea de la acel termen, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 28 noiembrie 2019.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Decizia penală nr. 1.173 din 6 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 880/44/2017, Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4)-(6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Mircea Liviu Jîtea în soluționarea apelului formulat împotriva Încheierii din 16 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6.413/121/2013, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor precitate. Autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni (inițiere, constituire de grup infracțional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup), actul de sesizare întemeindu-se pe declarațiile martorului cu identitate protejată Constantinescu Dragoș, audiat, la data de 11 februarie 2013, în condițiile art. 86^2 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1969. Cererea formulată de inculpat, autor al excepției, de încetare a măsurilor de protecție, a fost respinsă, instanța menținând aceste măsuri pe considerentul că subzistă împrejurările avute în vedere de procuror la luarea lor. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că păstrarea în condiții de confidențialitate a ordonanței reglementate la art. 126 alin. (4) din Codul de procedură penală restrânge nejustificat, în mod total și nediferențiat, dreptul inculpatului de a lua cunoștință de conținutul acestei ordonanțe și de a contesta legalitatea și temeinicia acesteia. Se arată că textul criticat ignoră faptul că, potrivit alin. (1) al aceluiași art. 126, procurorul poate dispune luarea uneia sau mai multora dintre măsurile enumerate acolo; or, dacă procurorul dispune doar măsura prevăzută la art. 126 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, împiedicarea inculpatului de a lua cunoștință de conținutul ordonanței este lipsită de rațiune. Pe de altă parte, se arată că acordarea statutului de martor amenințat și luarea măsurilor de protecție nu pot fi soluții arbitrare, ci fundamentate strict pe dispozițiile art. 125 din același cod. Se mai susține că toate actele de urmărire penală și măsurile luate de procuror pot fi atacate cu plângere, conform art. 336 din Codul de procedură penală, drept care nu poate fi exercitat de inculpat, de vreme ce acesta nu cunoaște conținutul ordonanței. Se arată că, pentru aceleași motive, inculpatul nu poate formula cereri și excepții referitoare la legalitatea și temeinicia ordonanței, conform art. 342 din Codul de procedură penală referitor la procedura în camera preliminară. Pentru toate aceste motive, se susține încălcarea prin textul criticat a accesului liber la justiție. Se susține totodată că, dacă într-o cauză penală este acordat în mod nejustificat statutul de martor amenințat ori s-a dispus în mod nejustificat audierea martorului, în lipsa acestuia, prin intermediul mijloacelor audio și video de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate, iar inculpatul nu poate cunoaște conținutul ordonanței de dispunere a acestor măsuri, pentru a putea contesta măsurile astfel dispuse, acestuia îi sunt încălcate dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului egalității armelor, și dreptul la apărare. Se mai arată că prevederile art. 126 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Se arată că prevederile legale criticate nu specifică dacă procurorul efectuează verificările prevăzute la art. 126 alin. (5) supus analizei doar din oficiu sau și la cerere. Se mai susține că omisiunea stabilirii unei limite obiective a intervalului de timp la care procurorul este obligat să verifice dacă se mențin condițiile care au determinat luarea măsurilor de protecție lasă câmp liber arbitrariului judiciar. Cu alte cuvinte, se arată că termenul „rezonabil“ folosit de legiuitor conferă procurorului un drept discreționar de a face verificările de rigoare, aspect ce contravine și dreptului la un proces echitabil. De asemenea se arată că din textul criticat nu reiese în mod clar dacă procurorul emite dispoziție motivată doar când dispune încetarea măsurilor de protecție sau și atunci când le menține. Totodată, se susține că textul criticat nu menționează dacă și ordonanța emisă în temeiul art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală are caracterul confidențial prevăzut la alin. (4) al aceluiași articol. De asemenea, referitor la art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, se arată că acesta este echivoc sub mai multe aspecte. Se susține că art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală a generat o practică judiciară neunitară, prin faptul că nu stabilește organul judiciar competent să se pronunțe asupra măsurilor de protecție în faza judecății, condiții în care unele instanțe apreciază că acestea sunt de competența lor, iar altele că sunt de competența procurorului. De asemenea se arată că textul criticat nu prevede dacă verificările reglementate sunt periodice și nici intervalul de timp la care acestea se efectuează. Totodată, se susține că din prevederile legale criticate nu rezultă actul prin care se pronunță organul competent și nici regimul acestuia sub aspectul confidențialității și al cenzurii pe calea controlului judiciar. În fine, se mai arată că textul criticat reglementează doar soluția menținerii măsurilor de protecție în faza judecății, nu și încetarea acestora. Este subliniat faptul că toate acestea nu sunt simple critici de redactare defectuoasă a dispozițiilor art. 126 alin. (4)-(6) din Codul de procedură penală sau referitoare la semnalarea unor lacune legislative, ci veritabile critici de neconstituționalitate. … 5.Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În acest sens reține că, deși art. 127 din Codul de procedură penală nu cuprinde măsuri asemănătoare celor de la art. 126 alin. (4)-(6) din Codul de procedură penală, totuși, în art. 128 din Codul de procedură penală se reglementează procedura acordării statutului de martor protejat în cursul judecății cauzei. Reține că, deși măsura acordării statutului de martor protejat a fost preluată de la urmărirea penală, dispozițiile art. 127-128 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Consideră că existența „martorului protejat“ nu contravine dreptului de acces la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece există infracțiuni care datorită specificului lor nu pot fi probate de acuzare decât cu ajutorul unor martori, care sunt de acord să dea declarații și să ajute la aflarea adevărului cu condiția ca statul să le garanteze protecția identității reale, viața și integritatea corporală a lor și a familiilor lor. Reține că, în cauză, declarația martorului cu identitate protejată nu este singura probă din dosar, existând și alte probe, considerate „convenționale“, cum ar fi declarații ale inculpaților, declarații ale martorilor cu identitate protejată etc. Totodată, reține că, datorită influenței deosebite și puterii financiare de care dispune inculpatul Jîtea Mircea Liviu pe raza județului Vrancea, autoritățile judiciare locale nu reacționau în niciun fel la infracțiunile comise de către acesta. A fost necesară intervenția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Galați și folosirea, printre altele, a unui martor protejat, pentru a destructura o vastă rețea infracțională specializată în evaziune fiscală și contrabandă cu alcool etilic. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 126 alin. (4)-(6) și ale art. 127 din Codul de procedură penală sunt constituționale prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituție, iar dispozițiile art. 126 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale prin raportare la art. 1 alin. (5) și art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală. În acest sens reține că textele de lege criticate reglementează situațiile în care se impune cu prioritate apărarea unor valori și drepturi fundamentale, și anume viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia, în cazurile în care există o suspiciune rezonabilă că una dintre valorile enumerate ar putea fi pusă în pericol. În aceste situații, legea procesuală penală prevede că „adresa reală sau datele sale de identitate“ nu sunt cuprinse în declarația martorului [art. 126 alin. (3) din același cod]. Constată, de asemenea, că lipsa publicității acestor date personale nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, inculpatului nefiindu-i limitat accesul la garanțiile specifice procesului penal. Art. 129 alin. (3) din Codul de procedură penală stipulează în mod expres dreptul subiecților procesuali principali, al părților și al avocaților acestora de a adresa întrebări martorului protejat audiat. Are în vedere, în acest sens, că reglementarea dreptului de a face plângere împotriva ordonanței prin care s-a acordat statutul de martor amenințat și au fost aplicate măsurile de protecție ar conduce la încălcarea caracterului confidențial al acesteia și, prin urmare, la lipsirea de eficiență a măsurii dispuse. Pe de altă parte, reține că dreptul la apărare al părții este respectat, prin asigurarea, potrivit art. 129 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, a posibilității adresării de întrebări martorului audiat prin intermediul mijloacelor audio-video, oferindu-se garanțiile corespunzătoare pentru a contrabalansa problemele cauzate apărării prin limitarea drepturilor acesteia. Totodată, măsurile de protecție se conformează unor reguli stricte privind consemnarea declarațiilor martorului, semnarea acestora, aducerea la cunoștința organelor judiciare și verificarea lor. De asemenea, după dispariția pericolului care a determinat luarea acestor măsuri, documentele privind identitatea reală a martorului sunt introduse în dosarul penal. Ca urmare, apreciază că normele legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului la un proces echitabil, în substanța lor, acestea fiind restrânse, în limitele stabilite de art. 53 din Constituție, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, și anume dreptul la viață, la integritate corporală, libertatea individuală, dreptul de proprietate și dreptul la muncă al martorului ori al unui membru de familie al acestuia. Mai mult, legea procesual penală include elementele procesuale necesare pentru echilibrarea măsurilor reglementate prin normele criticate. … 8.Cu toate acestea, Avocatul Poporului consideră că motivele de neconstituționalitate dezvoltate în cererea de sesizare a Curții Constituționale pot fi reținute prin raportare la art. 1 alin. (5) și art. 124 alin. (3) din Constituție referitoare la previzibilitatea legii, respectiv la principiul independenței justiției. Astfel, criticile autorului excepției sunt fondate în ceea ce privește lipsa reglementării termenului în care procurorul sau instanța de judecată verifică menținerea condițiilor care au determinat luarea măsurilor de protecție. De asemenea reține că, din modul de redactare a art. 126 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală, se poate deduce că, în cursul judecății, procurorul este acela care verifică dacă se mențin condițiile care au determinat luarea măsurilor de protecție, menține sau, după caz, dispune încetarea acestora. Prin urmare, apreciază că norma analizată, prin reglementarea competenței procurorului de a dispune în cursul judecății, așadar, ulterior desesizării prin emiterea rechizitoriului, asupra unor măsuri procesuale luate în cursul urmăririi penale, încalcă atât principiul constituțional al independenței justiției, cât și principiul separării funcțiilor judiciare, reglementat de art. 3 din Codul de procedură penală. Arătă că, în faza procesuală a judecății, instanța are competența exclusivă de a decide asupra menținerii sau încetării măsurilor procesuale dispuse anterior. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 126 alin. (4)-(6) și ale art. 127 din Codul de procedură penală. Având în vedere atât motivele de neconstituționalitate dezvoltate de autor prin notele scrise aflate la dosar, cât și susținerile apărătorului autorului excepției din ședința de dezbateri din data de 17 octombrie 2019, consemnate în încheierea de la acel termen, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 126 alin. (4)-(6) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenințat și aplicarea măsurilor de protecție prin ordonanță motivată, care se păstrează în condiții de confidențialitate. (5) Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se mențin condițiile care au determinat luarea măsurilor de protecție, iar în caz contrar dispune, prin ordonanță motivată, încetarea acestora. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) se mențin pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat.“ … 12.În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea atât a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 11 alin. (1)-(2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (1) potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege și ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public, cât și a dispozițiilor art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea reglementează cu privire la dispunerea măsurilor de protecție a martorului amenințat în cursul urmăririi penale. … 14.Curtea observă că, în cauza penală în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Ordonanța din 11 februarie 2013, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Galați a admis, în temeiul art. 86^1 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, cererea formulată de martor în Dosarul nr. 252/D/P/2012 și a stabilit identitatea nereală sub care martorul va participa la procesul penal. Totodată, capetele de acuzare împotriva inculpaților, inclusiv împotriva autorului excepției de neconstituționalitate, au fost formulate prin Rechizitoriul emis la data de 28 august 2013 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Galați în Dosarul nr. 218/D/P/0211, iar cauza penală a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 29 august 2013, dată la care era în vigoare Codul de procedură penală din 1968. … 15.În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, întreaga urmărire penală s-a desfășurat sub Codul de procedură penală din 1968, dându-se eficiență dispozițiilor legii procesual penale în vigoare la acea dată, referitoare la protecția datelor de identificare a martorului, iar nu prevederilor supuse examinării instanței de control constituțional în prezentul dosar. Cu alte cuvinte, Curtea constată că dispozițiile art. 126 alin. (4) și (5) din noul Cod de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). … 16.Totodată, din perspectiva legăturii cu cauza a dispozițiilor criticate, raportat la susținerile apărătorului autorului excepției, formulate la termenul din 17 octombrie 2019, Curtea reține că, în prezentul dosar, nu mai prezintă relevanță faptul că cererea inculpaților de trimitere a cauzei penale în camera preliminară a fost respinsă prin Încheierea din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Galați – Secția penală, în Dosarul nr. 6.413/121/2013, motivat de faptul că cercetarea judecătorească a început în momentul verificării regularității actului de sesizare, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Parcurgerea camerei preliminare ar fi avut relevanță din perspectiva celor reținute în Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 19 iunie 2019, paragraful 12, în care Curtea a constatat că dispozițiile art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală vizează dispunerea măsurilor de protecție a martorilor în etapa urmăririi penale, iar contestarea acestora este posibilă în etapa camerei preliminare, în cursul căreia este necesar a fi formulată și excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect, conform art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Or, astfel cum Curtea a constatat în paragraful 15 al prezentei decizii, normele art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală în vigoare, deși de imediată aplicare, nu au legătură cu cauza penală în care a fost ridicată prezenta excepție, în condițiile în care urmărirea penală în Dosarul nr. 252/D/P/2012 s-a încheiat anterior intrării în vigoare a noii legi procesual penale. … 17.Prin urmare, având în vedere cele reținute anterior, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 18.În ceea ce privește dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate critici identice celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, precitată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate constatând că dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. În motivarea soluției sale, Curtea a reținut, în considerentele deciziei precitate, paragrafele 26 și 32, că normele procesual penale criticate nu stabilesc, în mod expres, organul judiciar care are competența de a se pronunța cu privire la măsurile de protecție dispuse conform alin. (1) al aceluiași articol, actul și modalitatea în care este exercitată competența anterior menționată, în ipoteza în care măsurile de protecție astfel luate se mențin după momentul începerii judecății, astfel încât dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, prin faptul că sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate – contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, și încalcă dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituție, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală și la art. 6 din Convenție. … 19.Curtea a reținut că administrarea probei cu martori în procesul penal, în condițiile instituirii în ceea ce îi privește a unor măsuri dintre cele prevăzute la art. 126 alin. (1) din Codul de procedură penală, reprezintă o excepție de la regulile generale referitoare la audierea martorilor, excepție ce determină obținerea unor declarații cu o valoare probantă restrânsă, a căror utilizare în procesul penal trebuie făcută conform art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pentru acest motiv, Curtea a constatat că se impune ca această excepție să fie în mod expres reglementată, atât sub aspectul organelor judiciare competente să dispună, să verifice sau să constate încetarea măsurilor de protecție a martorilor, cât și sub cel al procedurii corespunzătoare exercitării acestor atribuții, în toate etapele procesului penal, în scopul respectării exigențelor constituționale referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, și al asigurării dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție (paragraful 25). … 20.Totodată, Curtea a reținut că, prin raportare la exigențele art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Constituție, dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, care prevăd menținerea în cursul judecății a măsurilor de protecție dispuse de procuror în cursul urmăririi penale, reglementează, de fapt, menținerea, în etapa judecății, a unei restrângeri excepționale a exercitării dreptului la apărare al inculpatului, fără a menționa procedura prin care poate fi verificată necesitatea menținerii acestor măsuri, condițiile încetării lor și organul judiciar căruia îi revin atribuțiile corespunzătoare realizării unor astfel de verificări. Însă menținerea unei astfel de restrângeri, coroborată cu lipsa unei proceduri expres reglementate de încetare a sa, atunci când condițiile existente în cauză nu mai impun ca aceasta să continue, echivalează cu o restrângere nelegală a exercitării dreptului la apărare. Mai mult, Curtea a reținut că administrarea, în cursul judecății, a probei cu martori, în condițiile menținerii măsurilor de protecție a martorilor dispuse în cursul urmăririi penale, deși nu mai subzistă necesitatea menținerii respectivelor măsuri, poate determina nulitatea relativă a probelor astfel obținute, potrivit art. 282 din Codul de procedură penală (paragraful 30). … 21.În consecință, Curtea constată că, în prezenta cauză, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Inadmisibilitatea excepției, fiind un element definitoriu al competenței instanței constituționale, este subsecventă exclusiv pronunțării, anterior, de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției cu același obiect și constatării neconstituționalității prevederilor deduse, din nou, controlului de constituționalitate. Având în vedere și faptul că actul de sesizare a Curții Constituționale este anterior publicării deciziei de constatare a neconstituționalității, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Liviu Jîtea în Dosarul nr. 880/44/2017 al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori. … 2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește