DECIZIA nr. 782 din 5 decembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Kelemen Francisc în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 815D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.131D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Manuel Iulian Comșa în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 815D/2016 și nr. 1.131D/2016 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. … 6.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor. … 7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2016 la Dosarul nr. 815D/2016, care este primul înregistrat. … 8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, având în vedere deciziile de admitere pronunțate, în această materie, de către Curtea Constituțională, și anume deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin încheierile din 10 și 24 mai 2016, pronunțate în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Kelemen Francisc și Manuel Iulian Comșa cu ocazia soluționării apelului formulat într-o cauză penală privind trimiterea în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, infracțiune prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 248^1 din Codul penal din 1969. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 privind legalitatea incriminării și a pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât utilizarea – în cele două texte de incriminare criticate – a termenului „defectuos“ face ca acestea să nu îndeplinească cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii. Astfel, arată că există dubiu dacă elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu poate fi un act contrar celui ce intră în atribuțiile funcționarului în cauză sau numai un act conform acestor îndatoriri, dar care este îndeplinit greșit – „cu defecte“, „cu lipsuri“. Totodată, imprecizia termenului „defectuos“ este determinată și de împrejurarea că actul îndeplinit în cadrul sarcinilor de serviciu poate prezenta mai multe grade de neconformitate cu cel ideal, și anume cu actul avut în vedere de legiuitor, fiind, astfel, greu de stabilit, în marea majoritate a cazurilor, dacă un act este sau nu defectuos. Autorii excepției susțin că, în lipsa unor criterii obiective de diferențiere, în actuala reglementare, o neîndeplinire de atribuții poate fi, deopotrivă, abatere disciplinară, neglijență în serviciu sau abuz în serviciu. Consideră că nu poate fi previzibilă o normă care nu asigură procurorului și instanței de judecată o descriere exactă a faptei penale, astfel că se impune intervenția legiuitorului, care să prevadă, de exemplu, că „abuzul în serviciu se săvârșește doar prin omisiune, respectiv este fapta funcționarului care nu îndeplinește actul la care este obligat“ sau să definească în mod clar ce înseamnă îndeplinire defectuoasă a unui act. De asemenea arată că un alt aspect care generează confuzie în ceea ce privește dispozițiile de lege criticate îl constituie latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât „așa cum este descrisă activitatea incriminată, este greu să se discearnă dacă infracțiunea în cauză se săvârșește numai cu intenție ori ea este considerată săvârșită când îndeplinirea defectuoasă a actului este rezultatul unei culpe“. În fine, susțin că sintagma „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime“ din cuprinsul dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal imprimă un caracter de lipsă de claritate, precizie și previzibilitate urmării imediate a infracțiunii de abuz în serviciu. Invocă, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015 (paragrafele 24 și 25) și nr. 553 din 16 iulie 2015 (paragraful 23). … 11.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, nefiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul legalității, și nici dispozițiilor constituționale și convenționale care reglementează dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, arată că textul art. 297 alin. (1) din Codul penal este redactat cu suficientă claritate, inclusiv din perspectiva noțiunii de „îndeplinire defectuoasă“, formularea largă fiind utilizată pentru a acoperi orice încălcare a atribuțiilor de serviciu – prevăzute de legi, regulamente, fișe ale postului etc. – care conduce la urmarea imediată prevăzută de lege. Textul permite oricărui destinatar să își regleze comportamentul prin raportare la atribuțiile sale concrete de serviciu, dar și instanțelor să analizeze, în raport de aceleași atribuții de serviciu ale persoanei acuzate, dacă acestea au fost respectate sau nu. … 12.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Guvernul, în punctul său de vedere înregistrat la Curtea Constituțională cu nr. 6.339 din 5 iulie 2016, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens arată că sintagma „atribuții de serviciu“ și formularea „îndeplinește în mod defectuos“ nu sunt de natură a afecta previzibilitatea normei penale, orice destinatar al acesteia putând să cunoască înțelesul respectivelor sintagme și să își adapteze conduita exigențelor legii. Astfel, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce și reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. Pe de altă parte, în punctul său de vedere înregistrat la Curtea Constituțională cu nr. 7.078 din 25 iulie 2016, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. … 14.Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 171D/2016 și nr. 1.287D/2015, precum și în altele, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Face referire, totodată, la Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins:– Art. 248 din Codul penal din 1969: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“; … – Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.“ …  … 18.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 privind legalitatea incriminării și a pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. Cu acel prilej, Curtea, având în vedere specificul dreptului penal, a reținut că, deși propriu folosirii în alte domenii, termenul „defectuos“ nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existența acestui element al conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanțiere expresă în sensul precizării elementelor față de care defectuozitatea trebuie analizată. Curtea a observat că doctrina a înțeles, prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, defectuozitatea în îndeplinire putând privi conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare etc. Totodată, Curtea a observat că jurisprudența a receptat cele reliefate în doctrină, fără a preciza, însă, criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozității îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, aceasta rezumându-se, în general, la a arăta că subiecții activi ai infracțiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuții de serviciu fie prin raportare la dispozițiile legii, fie prin raportare la mențiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare, coduri deontologice sau fișe ale postului. Astfel, Curtea a constatat că termenul „defectuos“ nu este definit în Codul penal și nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „îndeplinește în mod defectuos“ din cadrul dispozițiilor de lege criticate creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. … 20.Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că persoana care are calitatea de funcționar în sensul legii penale trebuie să poată determina fără echivoc care este comportamentul ce poate avea semnificație penală, Curtea a constatat că sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuției de serviciu se realizează „prin încălcarea legii“. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispozițiile constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii. Curtea a apreciat că raportarea la prescripția normativă trebuie realizată și în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacțiune dobândește semnificație ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese, care obligă la un anumit comportament într-o situație determinată. … 21.Totodată, Curtea a constatat că, în materie penală, principiul legalității incriminării, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege“, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar acesta supunându-se sancțiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe decât Parlament – prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituție, sau Guvern – prin adoptarea de ordonanțe și ordonanțe de urgență, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție. Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. … 22.Tot prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, mai sus menționată, Curtea a reținut că, în exercitarea competenței de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să țină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracțiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio“ care are semnificația comună de procedeu sau metodă ultimă ori finală folosită pentru a atinge scopul urmărit. Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu nu trebuie interpretat ca având semnificația că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică, ci trebuie interpretat ca având semnificația că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat. Curtea a reținut că sarcina aplicării principiului „ultima ratio“ revine, pe deo parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, Curtea a apreciat că responsabilitatea de a reglementa și de a aplica, în acord cu principiul anterior menționat, prevederile privind abuzul în serviciu ține atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât și de organele judiciare – Ministerul Public și instanțele judecătorești -, indiferent dacă subiectul activ este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare. … 23.Referitor la critica privind sintagma „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime“, Curtea observă că, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, citată anterior, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de abuz în serviciu, cu aplicarea principiului „ultima ratio“, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină și jurisprudență (inclusiv cea a Curții Constituționale), în vederea delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică. … 24.În ceea ce privește dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969, Curtea reține că, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, mai sus menționată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. În acest sens, Curtea a reținut că argumentele prezentate în cuprinsul Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, citată anterior, sunt pe deplin aplicabile și în cazul dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969. … 25.Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017, mai sus menționate, au fost publicate în Monitorul Oficial ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal este devenită inadmisibilă. … 26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Kelemen Francisc și Manuel Iulian Comșa în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește