DECIZIA nr. 782 din 4 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 25 februarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 50
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 3REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 3REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ART. 4REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 9REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 53
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 739 22/11/2018
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 283 21/05/2014
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 579 05/05/2011
ART. 12REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 499 04/07/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1538 06/12/2011
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1453 03/11/2011
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1436 05/11/2009
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 367 17/03/2009
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 283 21/05/2014
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 59 17/02/2004
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 19 08/04/1993
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 40 30/01/2018
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 1 06/01/2017 ART. 13
ART. 22REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 267 04/06/2020
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 24REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 135 19/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 567 31/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 572 31/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 41 27/01/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 273 17/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 884 16/12/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 558 14/09/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (10) și ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Avia Alba Iulia – S.R.L., cu sediul în Sântimbru, județul Alba, în dosarele nr. 811/1.285/2016/a18 și nr. 812/1.285/2016/a18 ale Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.848D/2017 și nr. 2.849D/2017.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 2.849D/2017 la nr. 2.848D/2017, care este primul înregistrat, iar, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierile din 23 noiembrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 811/1.285/2016/a18 și nr. 812/1.285/2016/a18, Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (10) și ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Avia Alba Iulia – S.R.L., cu sediul în Sântimbru, județul Alba, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin prevederile criticate se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și liberului acces la justiție, din perspectiva faptului că publicarea hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență, în temeiul art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, înlocuiește notificarea actelor de procedură efectuate potrivit Codului de procedură civilă, iar accesarea conținutului acestei publicații implică anumite costuri, neputându-se pretinde tuturor persoanelor participante la procedura insolvenței care, întâmplător, sunt implicate în proceduri contencioase să se aboneze și să urmărească Buletinul procedurilor de insolvență pentru simplul motiv că au de recuperat o oarecare creanță ori au legătură cu procedura insolvenței fiind chemate într-o chestiune litigioasă. De asemenea, dispozițiile în discuție creează o discriminare ca urmare a aplicării unui tratament diferit în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură, în funcție de domiciliu/reședință sau sediu, respectiv între participanții la procedură cu domiciliul/sediul în România și cei din alte state ale Uniunii Europene. Astfel, se învederează că pentru creditorii care au reședința în străinătate termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii conform Codului de procedură civilă și reglementărilor europene, iar pentru cei care au domiciliul în țară, chiar dacă sunt plecați temporar în străinătate, termenul curge de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, cu toate ca se află în aceeași situație. Astfel, în aceste condiții, principiul proporționalității nu este respectat, iar accesul liber la justiție este îngrădit în mod nejustificat prin reglementarea comunicării unei hotărâri pronunțate de judecătorul-sindic doar prin publicare în acest buletin. Se consideră că normele criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sintagma „dacă legea nu prevede altfel“ se interpretează că termenul pentru utilizarea căilor de atac, respectiv a apelului, curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. 5.Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.6.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. (10) și ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: – Art. 42 alin. (10): „(10) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în BPI înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.“; – Art. 43 alin. (2) teza întâi: „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel.“10.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, sunt menționate art. 6 paragraful 1, art. 13 și art. 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 paragraful 1 și 2 din Primul protocol adițional la Convenție.11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și dispoziții constituționale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 739 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 19 martie 2019, Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 579 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. 12.Curtea reține că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, așadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie. 13.Așadar, legea instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să-și poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, cu excepția primei comunicări a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului de acces liber la justiție (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 499 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, paragraful 24). 14.Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012). Curtea a mai constatat că citarea creditorului neidentificat potrivit Codului de procedură civilă este imposibilă, întrucât nu se poate realiza fără a cunoaște denumirea părții citate (Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012).15.Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. În această materie, legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe sau de exercitarea sa într-un anumit termen fără intenția de a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de art. 21 și art. 24, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalte părți.16.În ceea ce privește critica referitoare la instituirea unei discriminări între participanții la procedură cu domiciliul/sediul în România și cei din alte state ale Uniunii Europene, Curtea, prin Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din de 20 iunie 2014, paragrafele 51, 61-63, a reținut faptul că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a stabilit ca anumite acte de procedură, cum ar fi comunicarea citațiilor, a convocărilor și a notificărilor către participanții al căror sediu, domiciliu sau a căror reședință se află în străinătate, să se facă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007. Soluția propusă de legiuitor a fost aleasă tocmai pentru a se asigura egalitatea între participanții aflați în situații diferite. În acest context, Curtea a mai reținut că, în ceea ce privește celelalte acte de procedură, legea stabilește termene raportate la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, iar participanții la procedură au posibilitatea ca, în cazurile specifice menționate de lege, să ia cunoștință de operațiunile respective chiar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență ce urmează a fi publicat în formă electronică.17.Curtea reține că art. 42 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 se referă la efectele publicării actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență, efecte care pot viza doar părțile citate sau cărora li s-au comunicat acte de procedură prin acest mijloc. În schimb, în privința participanților care își au sediul, domiciliul sau reședința în străinătate, procedura de comunicare se realizează conform Codului de procedură civilă și regulamentelor prevăzute la art. 42 alin. (1) teza a doua din lege, ceea ce demonstrează faptul că alin. (10) al aceluiași articol nu este aplicabil în privința acestora. De altfel, aceste dispoziții legale trebuie analizate în strânsă legătură și cu cele ale art. 42 alin. (3) și (4) din lege. Potrivit acestora, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, așadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie.18.Referitor la chestiunea vizând plata unei taxe pentru a avea acces la Buletinul procedurilor de insolvență, prin raportare la dispozițiile art. 21, art. 24 și art. 44 din Constituție, Curtea reține că accesul la justiție și exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar. Astfel, citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc motivarea în însăși particularitatea acestei proceduri și au drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Obligațiile corelative ce decurg pentru părți în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a accesului liber la justiție, a dreptului la apărare ori a dreptului de proprietate, atât timp cât părțile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea să solicite în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 283 din 21 mai 2014, paragrafele 57 și 58).19.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, prin prisma prevederilor art. 11 și art. 20 din Constituție, cu referire la art. 1 paragraful 1 și 2 din Primul protocol adițional la Convenție, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.20.De altfel, și jurisprudența Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunțată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). În acest context, Curtea Constituțională reține că, în virtutea prevederilor convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general (a se vedea și Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018). 21.Totodată, la art. 1 paragraful 1 cu privire la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție, se stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Însă, art. 1 paragraful 2 din același act normativ prevede că dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții.22.În acest context, Curtea reține că, în dinamica legislativă, dispozițiile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prin care se condiționa accesul la Buletinul procedurilor de insolvență de plata unui abonament au fost modificate prin art. XIII pct. 2 din Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe și tarife, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 6 ianuarie 2017, iar în prezent acoperirea cheltuielilor de publicare în Buletinul procedurilor de insolvență se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției.23.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020).24.Față de cele prezentate, având în vedere considerentele expuse, atât cele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional, care sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, cât și cele noi învederate prin prezenta decizie, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (10) și ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, în raport cu prevederile constituționale, coroborate cu cele convenționale, invocate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Avia Alba Iulia – S.R.L., cu sediul în Sântimbru, județul Alba, în dosarele nr. 811/1.285/2016/a18 și nr. 812/1.285/2016/a18 ale Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 42 alin. (10) și ale art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x