DECIZIA nr. 781 din 4 noiembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 5 aprilie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ActulREFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 50
ART. 3REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 4REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ART. 11REFERIRE LALEGE 243 20/12/2019
ART. 11REFERIRE LALEGE 24 21/03/2017
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 781 16/06/2011
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 1120 10/09/2009
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 1068 14/07/2009
ART. 13REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1068 14/07/2009
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LALEGE 133 28/10/1996 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 17REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 18REFERIRE LAINSTRUCTIUNI 6 14/12/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 85 10/02/2005
ART. 20REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 286
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 207 09/04/2019
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 44 12/02/2013
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 750 04/11/2015
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 24REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 22 și 23 și ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea Aris Capital – S.A. din București în Dosarul nr. 3.975/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.328D/2017.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2020, în prezența reprezentanților aleși ai autoarei excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Monica Strîmbei și domnul avocat Mihnea Galgoțiu-Săraru, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 9 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.975/2/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 22 și 23 și ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea Aris Capital -S.A. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 297/2004.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că legislația națională prevede în cuprinsul art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 o limitare abuzivă a procentului de acțiuni deținute la un prag de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare, la care se adaugă și limitările privind concertarea și modificările impuse ex legem, dar cu caracter de excepție de la Legea nr. 31/1990, ale actului constitutiv al acestor societăți, ceea ce este contrar art. 45 și art. 148 alin. (2) din Constituție. Or, dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în partea ce reglementează principiul liberei circulații a capitalurilor, nu prevăd limitări cu privire la cuantumul acțiunilor ce pot fi deținute, indiferent dacă societatea este sau nu admisă pe piața de capital și indiferent de structura acționariatului, ci prevăd în mod expres care sunt situațiile în care statele membre ar avea o anumită autonomie în ceea ce privește legiferarea cu privire la aspectele ce țin de libera circulație a capitalurilor, dar care nu sunt aplicabile speței de față. Față de această împrejurare, se arată că stabilirea prin legislația națională a limitei de deținere de 5% din capitalul social reprezintă o situație care nu își găsește corespondența în normele europene, întrucât legiuitorul european nu a prevăzut posibilitatea ca legiuitorul național să instituie limite legale de deținere a capitalului unei societăți de investiții financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Noțiunea de „acțiune concertată“ în dreptul european este legată în mod exclusiv de instituția juridică a ofertei publice obligatorii de preluare. Emitentul legislației secundare naționale, în mod abuziv, a considerat ca fiind concertate și persoane care se încadrau cel mult în definiția persoanelor prezumate a acționa în mod concertat. Se susține că, de altfel, la nivelul Uniunii Europene sa considerat, prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, că pragurile de deținere stabilite de către statele membre raportat la entitățile de drept privat în cadrul proceselor de privatizare, și nu numai, încalcă libera circulație a capitalurilor. În final, se susține că prin instituirea unei interdicții în ceea ce privește depășirea deținerii de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare, pe lângă aplicarea interdicției și persoanelor acționând concertat, precum și persoanelor care în opinia Autorității de Supraveghere Financiară sunt prezumate a acționa concertat, este încălcat principiul libertății economice, care dă dreptul oricărei persoane fizice sau juridice să aibă acces la o activitate economică.5.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.6.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 22 și 23 și ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, care au următorul cuprins: – Art. 2 alin. (1) pct. 22 și pct. 23:(1)În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:22.persoane implicate:a)persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent sau care se găsesc sub un control comun;b)persoane care participă direct sau indirect la încheierea unor acorduri în vederea obținerii sau exercitării în comun a drepturilor de vot, dacă acțiunile, obiect al acordului, pot conferi o poziție de control;c)persoane fizice din cadrul societății emitente care au atribuții de conducere sau control;d)soții, rudele și afinii până la gradul al doilea ale persoanelor fizice menționate la lit. a)-c);e)persoane care pot numi majoritatea membrilor consiliului de administrație în cadrul unui emitent;23.persoane care acționează în mod concertat – două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Până la proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acționează în mod concertat:a)persoanele implicate;b)societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum și oricare dintre filialele aceleiași societăți-mamă între ele;c)o societate comercială cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate, precum și aceste persoane între ele;d)o societate comercială cu fondurile ei de pensii și cu societatea de administrare a acestor fonduri;– Art. 286^1: (1)Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private, dar nu mai mult de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare.(2)Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acțiunile deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. (1).(3)Persoanele menționate la alin. (1) au obligația ca la atingerea pragului de 5% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiții financiare, C.N.V.M. și piața reglementată pe care sunt tranzacționale respectivele acțiuni.(4)În termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere.(5)C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol.11.Dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 23 au fost abrogate prin Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017, iar dispozițiile art. 286^1 au fost abrogate prin Legea nr. 243/2019 privind reglementarea fondurilor de investiții alternative și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 24 decembrie 2019. Față de această împrejurare, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate în forma indicată de autorul excepției de neconstituționalitate și astfel cum a fost sesizată de către instanța de judecată.12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 45 referitor la libertatea economică și ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea dreptului european, prin prisma căruia sunt menționate prevederile art. 63 privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, Curtea observă că, în dinamica legislativă, deși conținutul acestora cu privire la subiecții ce pot dobândi sau pot deține acțiuni emise de către societățile de investiții financiare, precum și pragul permis în deținerea de acțiuni la asemenea societăți de investiții financiare a fost modificat, legea a păstrat, în esență, soluția legislativă adusă în discuție în prezenta cauză și care a mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care este Decizia nr. 781 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 15 septembrie 2011, Decizia nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, sau Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009 prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.14.Analizând compatibilitatea normelor criticate, raportat la art. 45 din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, precitată, a reținut că, potrivit normei constituționale, este garantată exercitarea în condițiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.15.De asemenea, Curtea, prin jurisprudența precitată, a constatat că acest prag maxim de deținere de acțiuni ale unei societăți de investiții financiare a fost introdus de către legiuitor din rațiuni ce țin de interesul public deosebit acordat acțiunilor emise de societățile de investiții financiare, societăți care – potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 – provin din fostele Fonduri ale Proprietății Private și funcționează ca societăți comerciale pe acțiuni. Astfel, Curtea a observat că societățile de investiții financiare nu pot fi considerate simple societăți comerciale pe acțiuni, astfel cum au fost calificate în mod eronat prin critica de neconstituționalitate formulată, întrucât au fost constituite prin voința legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietății Private, acționarii nefiind animați de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acțiuni nominative și le distribuie cetățenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietății Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acțiuni. În acest context, Curtea a reliefat că stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusă limitarea cotei de deținere a acțiunilor este de competența legiuitorului, care, pe baza unei analize economice detaliate care să ateste necesitatea menținerii limitării cotei de deținere pentru un anumit număr de ani, poate reglementa în consecință.16.Față de această împrejurare, considerentele cuprinse în deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 45, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 17.Referitor la prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 și 23 din Legea nr. 297/2004, Curtea observă că acestea stabilesc înțelesul unor termeni și expresii utilizate în cuprinsul legii privind piața de capital, respectiv sfera de cuprindere a „persoanelor implicate“ și a „persoanelor care acționează în mod concertat“, fără să afecteze în sine art. 45 din Constituție.18.Cu privire la susținerile conform cărora noțiunea de „acțiune concertată“ în dreptul european este legată în mod exclusiv de instituția juridică a ofertei publice obligatorii de preluare și că emitentul legislației secundare naționale (Autoritatea de Supraveghere Financiară, spre exemplu, prin Instrucțiunea nr. 6/2012), aplicabilă litigiului, în mod abuziv, a considerat ca fiind concertate și persoane care se încadrau cel mult în definiția persoanelor prezumate a acționa în mod concertat, precum și faptul că în opinia Autorității de Supraveghere Financiară anumite „persoane acționează în mod concertat“ sau sunt „prezumate a acționa concertat“, Curtea observă că acestea sunt chestiuni legate de acțiunea principală prin care se solicită anularea deciziilor Autorității de Supraveghere Financiară și din perspectiva faptului că această autoritate nu a aplicat cu prioritate normele dreptului european.19.Față de această împrejurare, Curtea constată că, din această perspectivă, autoarea excepției a invocat neconstituționalitatea prevederilor criticate prin prisma unor reglementări infralegale în cuprinsul cărora au fost utilizate anumite noțiuni, fiind nemulțumită de sensul dat acestora de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum și prin prisma unor acte administrative adoptate sau emise în virtutea legilor ce reglementează în domeniul pieței de capital. În continuare, a procedat la raportarea tuturor acestor nemulțumiri la unele prevederi constituționale, convertind practic toate motivele de nelegalitate aduse actelor administrative ce fac obiectul acțiunii principale formulate în cererea de chemare în judecată în motive de neconstituționalitate, ca urmare a faptului că aceste norme legale constituie temeiul în baza căruia au fost emise actele administrative contestate, considerând, totodată, că aceste interpretări își au sorgintea în caracterul neconstituțional al textelor de lege aplicabile. Practic, în cauza de față, starea de pretinsă nelegalitate a actelor administrative este ridicată la rang de pretinsă neconstituționalitate a însuși actului normativ de reglementare primară, fiindu-i, astfel, atribuit legiuitorului ordinar ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis prin normele criticate. 20.De altfel, Curtea constată că, în formularea criticilor de neconstituționalitate, autoarea acesteia aduce în discuție sensul și înțelesul dat de legiuitor unor noțiuni și termeni, în contextul interpretării și aplicării legii de către autoritățile îndrituite, respectiv de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în virtutea prevederilor art. 286^1 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, potrivit cărora în aplicarea prevederilor legale va emite reglementări pentru aplicarea acestui articol. De asemenea, sunt puse în discuție și anumite chestiuni ce țin de instituirea prin legislația națională a unor limite legale de deținere la capitalul unei societăți de investiții financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată în contextul unor acțiuni concertate, care în dreptul european au un sens diferit de cel dat, pe cale de interpretare, de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Or, Curtea reține că, prin Decizia nr. 85 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 28 aprilie 2005, a arătat că neconstituționalitatea reprezintă o stare organică a unei norme juridice legale și nu poate fi dedusă dintr-o interpretare discutabilă, realizată în procesul de aplicare a sa la o situație concretă. Astfel, neconstituționalitatea reprezintă o stare intrinsecă a unei norme juridice legale în raport cu dispoziții constituționale prin care se constată că acele norme încalcă principii și valori constituționale și nu poate fi dedusă dintr-o interpretare per a contrario a normelor legale primare ca urmare a adoptării în dinamica legislativă, în aplicarea sau în temeiul acestora, a unor norme sau acte administrative pretins a fi nelegale. 21.De asemenea, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile și principiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale, infralegale sau alte acte administrative între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Cu privire la aceste aspecte a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 207 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, paragraful 14, și Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013.22.Având în vedere faptul că, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar interpretarea și aplicarea legii la litigiul dedus judecății reprezintă atributul acestora, Curtea constată că, în virtutea art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, instanța judecătorească învestită cu soluționarea cauzei, în măsura în care se apreciază că legislația incidentă nu este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016). În acest context, Curtea observă că materia supusă controlului de constituționalitate a format și obiectul unei „cereri de decizie preliminară“, spre exemplu, C-339/2019 aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, cerere publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 255/19 din 27 iulie 2019 [introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție (România) la data de 25 aprilie 2019 – Societatea Romenergo – S.A. și Aris Capital – S.A. împotriva Autorității de Supraveghere Financiară], cauză în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat prin Hotărârea din 16 septembrie 2020.23.Reiterând prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, Curtea învederează faptul că, potrivit ordinii constituționale naționale și dreptului european, instanțele judecătorești și autoritățile îndrituite cu atribuții în domeniul pieței de capital sunt cele care vor da efectivitate hotărârilor Curții de Justiție a Uniuni Europene pronunțate în această materie.24.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 22 și 23 și ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, în raport cu prevederile art. 45 și art. 148 alin. (2) din Constituție, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Aris Capital – S.A. din București în Dosarul nr. 3.975/2/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 22 și 23 și ale art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x