DECIZIA nr. 78 din 22 februarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 573 din 6 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOUG 14 05/02/2017
ART. 3REFERIRE LAOUG 13 31/01/2017
ART. 3REFERIRE LALEGE 9 24/02/2017
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 362 12/12/2002
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOUG 14 05/02/2017
ART. 15REFERIRE LAOUG 13 31/01/2017 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 CAP. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 64 09/02/2017
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 265 27/04/2017
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 210 08/04/2014
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 539 12/07/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție în Dosarul nr. 160/753/2016/a1 al Tribunalului Militar București. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 395D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, față de părțile cu domiciliul în străinătate, având în vedere lipsa de procedură cu acestea, s-a dispus citarea acestora la ușa instanței și pe site-ul Curții Constituționale. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Arată că, prin Legea nr. 9/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017, ordonanță prin care s-a abrogat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017, astfel că aceasta din urmă nu mai poate intra în vigoare. Față de aceste considerente, apreciază că art. 5 alin. (2) din Codul penal nu s-a aplicat în cauză, în sensul că nu există nicio decizie a Curții Constituționale care să poată fi aplicată ca „lege penală mai favorabilă“. Astfel, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei. Apreciază că aceleași considerații sunt aplicabile și în ceea ce privește dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că nici aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei, excepția fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 160/753/2016/a1, Tribunalul Militar București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, cu ocazia soluționării unei cauze penale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Codul penal sunt neconstituționale în măsura în care prevederile declarate neconstituționale constituie o lege penală mai favorabilă. Apreciază că o astfel de interpretare „încurajează fenomenul infracțional la nivel înalt, știut fiind că prin adoptarea unor acte normative vădit neconstituționale se obține beneficiul exonerării de răspunderea penală sau, după caz, de executare a pedepsei“. Această situație este cu atât mai evidentă în cazul ordonanțelor simple și de urgență ale Guvernului, care nu pot fi supuse controlului de constituționalitate înainte de intrarea în vigoare. Totodată, cetățenilor care se află în situații juridice reglementate prin acte normative care sunt declarate neconstituționale li se instituie, prin art. 5 alin. (2) din Codul penal, privilegiul de a se considera lege penală mai favorabilă un act contrar Legii fundamentale, comparativ cu persoanele aflate în situații juridice reglementate de acte normative valide din punct de vedere constituțional.6.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, susține că prevederile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, reglementând atribuția instanței de contencios constituțional de a se pronunța, în cadrul excepției de neconstituționalitate, asupra constituționalității legilor sau ordonanțelor, nu distinge după cum acestea sunt în vigoare sau nu. Cu toate acestea, printr-un act normativ, de rang inferior normei constituționale, se adaugă sintagma „în vigoare“. Acest fapt permite ca, prin intermediul ordonanțelor (simple sau de urgență), puterea executivă să fie exercitată în mod discreționar și în afara oricărui control al celorlalte puteri. Efectele unor ordonanțe vădit neconstituționale, prin care statul de drept este amenințat în însăși substanța sa, sunt ireversibile după intrarea lor în vigoare. Astfel, actuala reglementare, care nu permite exercitarea controlului de constituționalitate a unei ordonanțe a Guvernului, înainte de intrarea ei în vigoare, contravine prevederilor art. 16,art. 21 și art. 146 lit. d) din Constituție.7.Tribunalul Militar București apreciază că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Codul penal și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate de către autorul excepției.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției critică o omisiune legislativă. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 este neîntemeiată. Făcând referire la Decizia nr. 362 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 28 februarie 2003 și la Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Guvernul susține că nu ar putea face obiectul unei excepții de neconstituționalitate o dispoziție legală care nu a intrat în vigoare, deoarece o astfel de prevedere legală nu ar fi incidentă într-o cauză concretă aflată pe rolul instanțelor de judecată, neavând deci legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, apreciază că nici această critică nu este întemeiată, câtă vreme dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără privilegii sau discriminări. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal, Guvernul, făcând referire la cele evidențiate în practica judiciară și în doctrină, apreciază că aceasta este neîntemeiată. 10.Plecând de la cele susținute de autorul excepției, Guvernul arată că, în realitate, nu este vorba de instituirea niciunui privilegiu prin dispozițiile criticate, ci de aplicarea principiilor prevăzute de art. 23 alin. (12) și art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, menționează că dispozițiile legale criticate sunt tocmai o transpunere în legislația infraconstituțională a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție referitoare la supremația acesteia, fiind, pe cale de consecință, conforme cu acestea. Totodată, susține că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Codul penal nu afectează dreptul la un proces echitabil și nici garanțiile acestuia, respectiv egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare. 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (2) din Codul penal și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 5 alin. (2) din Codul penal: „Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.“;– Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și la valorile supreme din stat, art. 1 alin. (4) referitor la separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 146 lit. d) referitor la competența Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate.15.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal, Curtea observă că, în realitate, autorul acesteia tinde, prin ridicarea excepției de neconstituționalitate, la contracararea unei eventuale intrări în vigoare a dispozițiilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017, intrare în vigoare urmată de o eventuală pronunțare de către instanța de contencios constituțional a unei decizii de admitere prin care să se constate neconstituționalitatea art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017. Or analizând încheierea de sesizare, Curtea constată că instanța judecătorească a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017, constatând că aceasta a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017.16.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepției pune în discuție o problemă ipotetică, ce determină lipsa legăturii cu soluționarea cauzei a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal. Or conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. „Legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.17.Totodată, Curtea reține că autorul excepției nu a specificat, în contextul obiectului procedurii în camera preliminară – fază procesuală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, care ar fi acea dispoziție care, deși declarată neconstituțională de către instanța de contencios constituțional, urmează să se aplice în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile. Or lipsa unei asemenea dispoziții determină, în realitate, neaplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal în litigiul pendinte și, implicit, lipsa legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate cu un atare obiect. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal este inadmisibilă, urmând să o respingă în consecință.18.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit de faptul că sintagma „în vigoare“ cuprinsă în articolul anterior menționat determină imposibilitatea analizării, din perspectivă constituțională, a acelor dispoziții care, deși publicate în Monitorul Oficial al României, nu sunt în vigoare.19.În acest context, cu privire la obiectul controlului de constituționalitate a posteriori, Curtea reține că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 146 din Constituție stabilesc competența materială a Curții Constituționale, ca garant al supremației Legii fundamentale, enumerând în mod restrictiv atribuțiile jurisdicției constituționale. Potrivit art. 146 din Constituție, „Curtea Constituțională are următoarele atribuții: [… ] d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului“. În aplicarea prevederilor constituționale, dispozițiile cap. I din Legea nr. 47/1992 consacră rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională din România [art. 1 alin. (1) și alin. (2)]. În considerarea acestei calități, Curtea „asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului“ [art. 2 alin. (1)]. 20.Reglementând obiectul controlului de constituționalitate, atât Constituția, cât și Legea nr. 47/1992 prevăd expres și limitativ actele care pot fi supuse controlului Curții Constituționale. Totodată, dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 reglementează condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. Astfel, obiect al excepției îl constituie o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță care: este în vigoare; are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.21.De asemenea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea a constatat că, în sistemul român de control concret al constituționalității legilor, declanșarea controlului a posteriori operează doar pe cale incidentală, prin intermediul excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, iar nu printr-o „actio popularis“, pe baza sesizării directe de către orice persoană. Rezultă, așadar, că se poate solicita controlul de constituționalitate numai privind acele dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Condiția ca dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficientă.22.Pe de altă parte, prin Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 42, instanța de contencios constituțional a statuat că premisa axiomatică a analizei Curții Constituționale pentru a reține incidența art. 146 lit. d) din Constituție este aceea ca actul normativ să fi făcut parte din dreptul pozitiv, având în vedere faptul că acest text constituțional reglementează controlul a posteriori de constituționalitate. Prin urmare, Curtea nu are competența de a verifica, în cadrul acestei atribuții, constituționalitatea unei norme de reglementare primară care nu a făcut parte din dreptul pozitiv; în schimb, are competența de a analiza constituționalitatea unui act normativ care este sau a fost în vigoare, după caz, în funcție de caracterul abstract sau concret al controlului de constituționalitate subsumat art. 146 lit. d) din Constituție.23.Astfel, Curtea constată că reglementarea, prin înseși dispozițiile constituționale ale art. 146 lit. d), a condiției ca excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanței judecătorești sau de arbitraj comercial nu poate avea semnificația unei competențe formale a acestora în sensul transformării lor în simple entități la care sunt depuse excepțiile de neconstituționalitate pentru a fi transmise instanței de contencios constituțional. Din contră, precizarea expresă, în textul Constituției, că excepția de neconstituționalitate se ridică în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial presupune că acest lucru se realizează în cadrul activității derulate de acestea și că, implicit, se poate stabili o legătură între această activitate și excepția de neconstituționalitate ridicată. Acest fapt a fost transpus la nivel legislativ nu doar în reglementarea necesității ridicării excepției în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial [art. 29 alin. (1) prima teză din Legea nr. 47/1992], ci și în necesitatea existenței unei legături între excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în care aceasta a fost ridicată [art. 29 alin. (1) teza a patra din Legea nr. 47/1992]. 24.În acest context, Curtea observă că, în ceea ce privește dispozițiile care sunt în vigoare la momentul exercitării controlului de constituționalitate, cele două condiții de admisibilitate (de a fi în vigoare și de a avea legătură cu soluționarea cauzei) vor fi analizate separat, putându-se ajunge la concluzia că, deși dispoziția criticată este în vigoare, ea nu are legătură cu soluționarea cauzei. Pe de altă parte, pentru dispozițiile de lege care, deși au făcut parte din dreptul pozitiv, nu mai sunt în vigoare la data exercitării controlului de constituționalitate, condiția legăturii cu soluționarea cauzei nu poate fi disociată de cea potrivit căreia dispoziția criticată trebuie să fie în vigoare, în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată. Astfel, sesizată fiind cu o excepție de neconstituționalitate a unor dispoziții din legi sau din ordonanțe abrogate, instanța de contencios constituțional va analiza, întotdeauna, în ce măsură efectele juridice ale acestor dispoziții continuă să se producă în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și după ieșirea lor din vigoare. În măsura în care va constata că efectele juridice ale acestor dispoziții continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea va constata, implicit, că aceste dispoziții sunt în vigoare, în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014, paragraful 16; Decizia nr. 265 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, paragraful 11). Astfel, Curtea constată că, în cazul actelor normative care nu sunt în vigoare la data exercitării controlului de constituționalitate, constatarea îndeplinirii condiției de a fi în vigoare este subsecventă și indisolubil legată de constatarea îndeplinirii condiției de a avea legătură cu soluționarea cauzei.25.Plecând de la cele anterior precizate, Curtea observă că ipoteza descrisă de autorul excepției se referă la un act normativ sau dispoziții dintr-un act normativ care nu au făcut parte din dreptul pozitiv, neintrând în vigoare. Din perspectiva aplicării legii în timp, premisa este aceea că un act normativ sau unele dispoziții dintr-un act normativ care nu au intrat în vigoare nu se vor fi aplicat niciunei situații juridice, neproducându-și efectele. Astfel, este evident că, în aceste condiții, nu se va putea constata o legătură între aceste dispoziții și cauza în care este ridicată excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect. Or, astfel cum s-a arătat anterior, pentru a putea fi exercitat controlul de constituționalitate privind un act normativ care nu este în vigoare, trebuie verificat, în primul rând, în ce măsură acesta își produce efectele în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, deci trebuie constatat în ce măsură acesta are legătură cu soluționarea cauzei. A achiesa la cele susținute de autorul excepției ar presupune, în fapt, transformarea controlului de constituționalitate privind un act normativ, care nu a făcut parte din dreptul pozitiv, într-o actio popularis, deoarece, deși este evident că actul nu are legătură cu soluționarea cauzei, instanța va trebui să sesizeze Curtea Constituțională cu o astfel de excepție.26.Mai mult, așa cum a statuat instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20; Decizia nr. 539 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 25 august 2016, paragrafele 19, 21). Or, aplicând aceste considerente de principiu la cauza dedusă judecății, Curtea reține că o eventuală decizie de admitere cu privire la un act normativ care nu a făcut parte din dreptul pozitiv nu își va produce niciun efect în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect, tocmai pentru că nu se poate constata incidența actului normativ criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este neîntemeiată, urmând să o respingă în consecință.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție în Dosarul nr. 160/753/2016/a1 al Tribunalului Militar București și constată că dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de același autor, în același dosar, al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Militar București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x